Salary recalculation upheld: Prosecutor's office appeal rejected, auxiliary staff entitled to sectoral reference values from 2015 with indexed differences

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.06.2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâta Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au formulat plângere împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 9/16.03.2020, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei de salarizare nr. 67/2019 şi Deciziei de salarizare nr. 4/2020 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând admiterea plângerii în modalitatea în care a fost formulată şi motivată, iar pe cale de consecinţă, să se dispună anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 9/16.03.2020, iar ca o consecinţă revocarea Deciziei de salarizare nr. 67/2019 şi a Deciziei de salarizare nr. 4/2020 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia; obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la emiterea unei noi decizii de salarizare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 366 din data de 12 martie 2021 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la capătul de cerere 5 al acţiunii pentru pretenţiile anterioare datei de 16.06.2017 şi a constatat prescris dreptul la solicitarea diferenţelor salariale pentru perioada 09.04.2015 - 15.06.2017.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâtele Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, şi Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

A anulat Hotărârea Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 9/16.03.2020, precum şi Decizia nr. 67/05.12.2019 şi Decizia nr. 4/20.01.2020, ambele emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cu privire la reclamanţi.

A obligat pârâtul să încadreze reclamanţii, în calitate de personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a parchetelor din circumscripţia acestuia, prin stabilirea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente/a salariului de încadrare brut lunar, raportat la o valoare de referinţă sectorială, în cuantum de 440,16 RON, începând cu 09.04.2015, până la data de 30.11.2015, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător.

A obligat pârâtul să încadreze reclamanţii, în calitate de personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a parchetelor din circumscripţia acestuia, prin stabilirea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente/a salariului de încadrare brut lunar, raportat la o valoare de referinţă sectorială, în cuantum de 484,18 RON, de cuantumul sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase şi cuantumul sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi confidenţialitate, calculate conform grilelor unice de salarizare aplicate la nivelul Parchetelor, începând cu data de 01 octombrie 2016, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător.

A obligat pârâtul să încadreze reclamanţii, în calitate de personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a parchetelor din circumscripţia acestuia, prin stabilirea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente/a salariului de încadrare brut lunar, raportat la o valoare de referinţă sectorială, în cuantum de 484,18 RON, cuantum ce cuprinde majorarea de 10 %, prevăzută de Legea nr. 293/2015, începând cu 01.12.2015 până la data de 31.12.2017, drepturile recalculându-se în mod corespunzător.

A obligat pârâtul să majoreze reclamanţilor, drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a parchetelor din circumscripţia acestuia, respectiv cuantumul brut al salariilor de bază, precum şi cuantumul brut al sporurilor aferente, cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, începând cu data de 01 ianuarie 2018 şi până la data de 31 decembrie 2018, în conformitate cu dispoziţiile Legii cadru nr. 153/2017.

A obligat pârâtul să plătească fiecăruia dintre reclamanţi, diferenţa între remuneraţia care include VRS menţionat mai sus, începând cu data de16.06.2017 şi remuneraţia efectiv plătită, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale penalizatoare, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Există necorelare între paragrafele din dispozitivul hotărârii atacate prin care se dispune reîncadrarea reclamanţilor raportat la valorile de referinţă sectoriale menţionate şi paragraful prin care se dispune plata diferenţelor salariale rezultate ca urmare a recalculării indemnizaţiilor de încadrare.

Contestă faptul că instanţa de fond prin hotărârea pronunţată a dispus anularea Deciziei de salarizare nr. 4/20.01.2020. Prin această decizie a fost stabilită salarizarea pentru specialişti IT din circumscripţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Reclamanţii sunt grefieri, astfel că salarizarea acestora s-a făcut prin Decizia de salarizare nr. 67/05.12.2019.

La Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reclamanţii din acest dosar au contestat numai Decizia de salarizare nr. 67/2019, aspect care rezultă din Hotărârea nr. 9/2020 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Arată că drepturile salariale restante cuvenite ca urmare a Deciziei de salarizare nr. 67/05.12.2019 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au fost achitate integral şi anexează în acest sens adresa nr. x/2022 din care rezultă că sumele restante datorate potrivit Deciziei de salarizare nr. 67/2019 au fost achitate integral fiecărui reclamant.

Raportat la data emiterii Deciziei de salarizarea nr. 67/2019 (05.12.2019) având în vedere prevederile art. 2517 C. civ. privind termenul general de prescripţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nu se putea dispune acordarea acestor drepturi pentru o perioadă retroactivă mai mare de 3 ani.

Aşadar, raportat la prevederile articolului menţionat anterior şi la data când a fost emisă respectiva decizie de salarizare, instanţa nu putea acorda drepturi salariale pe o perioadă retroactivă mai mare de 3 ani.

Concluzionând, soluţia instanţei de fond încalcă prevederile art. 2517 referitor la prescripţie, având în vedere că la data soluţionării pe fond a cauzei nu mai erau în vigoare actele normative (O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 43/2016) care reglementau majorarea salariilor la maximul aflat în plată.

Pe fondul cauzei arată că prin Decizia de salarizare nr. 67/2019 s-a stabilit că începând cu 01.12.2016 personalul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de la unităţile de parchet din circumscripţia acestei instituţii se salarizează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON.

Având în vedere cele prezentate precum şi termenul de prescripţie, raportat la data emiterii Deciziei de salarizare nr. 67/2019 (decembrie 2019) consideră că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în mod corect a acordat retroactiv începând cu data de 01.12.2016 o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON.

Cu privire la calcularea sporurilor, arată că acestea au fost stabilite cu respectarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017 - privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Raportat la Decizia de salarizare nr. 67/2019 şi la prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, arată că începând cu 01.12.2016 toate drepturile salariile restante sunt calculate prin raportare la un VRS de 484,18 RON. Din ianuarie 2019 au fost aplicabile dispoziţiile art. 38* alin. (4) din Legea nr. 153/2017.

Majorarea cu 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015 a fost acordată începând cu luna decembrie 2015.

În luna noiembrie 2015 indemnizaţiile de încadrare nu erau calculate prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON pe considerentul că la acel moment nu era reglementat acest VRS.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, potrivit art. 1^1 din Legea nr. 293/2015 a procedat la majorarea cu 10% a indemnizaţiilor personalului din raza acestei instituţii faţă de nivelul indemnizaţiilor acordate pentru luna noiembrie 2015.

În baza art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în anul 2018 a procedat la majorarea cu 25% a nivelului indemnizaţiilor de încadrare cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentinţa atacată şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanţii au solicitat anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 9/16.03.2020, iar ca o consecinţă revocarea Deciziei de salarizare nr. 67/2019 şi a Deciziei de salarizare nr. 4/2020 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la emiterea unei noi decizii de salarizare.

Prin Decizia nr. 67 din 01.12.2019, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a decis că, în perioada 1 decembrie 2016 -31 noiembrie 2017, personalul auxiliar de specialitate, tehnicienii criminalişti şi personalul conex din raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia se salarizează având în vedere valoarea de referinţă de 484,18 RON, iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1 din decizie, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare

In ceea ce priveşte susţinerile privind excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune se constată că instanţa de fond în mod corect a respins această excepţie, ca fiind nefondată având în vedere că, prin prezenta acţiune, nu se solicită obligarea pârâţilor la plata unor drepturi salariale pentru a fi aplicabile prevederile C. civ. în materia prescripţiei extinctive.

Prin Decizia nr. 4/20 ianuarie 2020, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit ca, începând cu data de 1 decembrie 2019, personalul auxiliar de specialitate şi tehnicienii criminalişti, ca personal asimilat grefierilor, din raza Parchetului de pe lângă Curea de Apel Alba Iulia prevăzuţi în anexele nr. 1-6, beneficiază de drepturile salariale menţionate în dreptul fiecăruia.

Prin Decizia nr. 9/2020, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins contestaţia reclamanţilor formulată împotriva Deciziei de salarizare nr. 67/2019 şi Deciziei de salarizare nr. 4/2020.

Potrivit art. 1 din O.U.G nr. 83/2014 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare "(5)1 Prin excepţie de la prevederile alin. (1), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Prin Decizia nr. 23/26.09.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept – s-a stabilit faptul că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru din cadrul Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadrul nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.

De asemenea prin Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (1)2 din O.U.G nr. 57/2015 sunt neconstituţionale. În motivarea soluţiei Curtea Constituţională a arătat faptul că "25. Curtea constată că, potrivit art. 31 alin. (1)2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, norma criticată stabileşte, în mod indirect, că nu sunt recunoscute hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Astfel, chiar dacă o parte dintre magistraţii care beneficiază de aceste hotărâri judecătoreşti au deja în plată majorarea indemnizaţiei de încadrare, faptul că textul criticat prevede că, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice, nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti conduce la concluzia că, deşi o parte dintre magistraţi şi din personalul asimilat au obţinut majorarea indemnizaţiei de încadrare, aceasta nu este recunoscută la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare.

Or, hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% şi respectiv 11% acordate magistraţilor şi personalului asimilat, au aplicabilitate generală şi se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, fără aplicabilitate generală.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, refuzul intimatului-pârât de a soluţiona favorabil cererea reclamanţilor are caracter nejustificat, acesta interpretând în mod greşit noţiunea de nivel maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de O.U.G nr. 57/2015.

Astfel, neincluderea în calculul drepturilor salariale, începând cu 09.04.2015, până la data de 30.11.2015 a unei valori de referinţă sectorială, în cuantum de 440,16 RON, şi începând cu data de 01.12.2016, a unei valori de referinţă sectoriale de 484,18 RON la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G 20/2016, este nejustificată, în condiţiile în care există hotărâri judecătoreşti prin care a fost recunoscută această valoarea sectorială, iar prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 s-a statuat că egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din O.U.G nr. 57/2015 trebuie să se facă avându-se în vedere nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, stabilit şi prin raportare la drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti existente la nivel de familie ocupaţională.

La nivel naţional au fost pronunţate sentinţe judecătoreşti rămase definitive, prin care au fost obligaţi pârâţii - Parchete de pe lângă tribunale şi curţi de apel să plătească reclamanţilor - personal auxiliar de specialitate şi conex diferenţele salariale calculate prin raportare la VRS 440,154 RON începând cu data de 09.04.2015 si drepturile salariale efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată începând cu data naşterii dreptului si până la plata efectivă. Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor diferenţele salariale calculate prin raportare la VRS 484,169 RON începând cu data de 01.12.2015 şi drepturile salariale efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.

În ceea ce priveşte personalul auxiliar de specialitate şi conex ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul parchetelor din aria teritorială a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au fost pronunţate mai multe hotărâri judecătoreşti, unele dintre ele rămase şi definitive, prin care au fost obligaţi pârâţii - parchete de le lângă tribunalele arondate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia să plătească reclamanţilor drepturile salariale prin raportare la aceste valori de referinţă sectorială, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamanţilor privind stabilirea drepturilor salariale prin raportare la valorile de referinţă sectorială menţionate anterior.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinţei nr. 366 din data de 12 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.