Proportionality of gym closures under the state of alert pandemic legislation and constitutional limits on fundamental rights

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 20.04.2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat instanţei, anularea H.G. nr. 432/08.04.2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 13 aprilie 2021, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu privire la următoarele articole, cuprinse în anexa nr. 3 - "Măsuri pentru diminuarea impactului tipului de risc": Art. 10 pct. 2 şi 3. De asemenea, reclamanta a solicitat suspendarea executării actului administrativ unilateral, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 272 din data de 4 noiembrie 2021 Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., înmatriculară la Oficiul Registrului Comerţului pe de lângă Tribunalul Cluj sub nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a anulat parţial H.G. nr. 432/2021 în ceea ce priveşte art. 10 pct. 2 şi 3 cuprinse în anexa 3 - Măsuri pentru diminuarea impactului tipului de risc, a respins petitul privind acordarea despăgubirilor materiale, a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a actului administrativ atacat, şi a admis în parte cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul accesoriu Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea pârâtului în limita pretenţiilor respinse.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile au formulat recurs Guvernul României şi Ministerul Afacerilor Interne.

3.1. Pârâtul Guvernul României, îşi întemeiază calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În motivarea recursului arată că soluţia pronunţată pe fond, de anulare parţială a Hotărârii Guvernului nr. 432/2021 este neîntemeiată.

Prima instanţă nu a realizat o încadrare juridică adecvată în raport cu situaţia de fapt relevată de actele dosarului, ceea ce a condus la pronunţarea unei soluţii vădit nefondate. Mai mult, motivarea soluţiei pronunţată pe fondul cauzei excede motivelor cererii de chemare în judecată.

Fără a reitera argumentele expuse prin întâmpinările depuse la instanţa de fond, învederează faptul că necesitatea menţinerii stării de alertă pe teritoriul României nu s-a rezumat la derularea activităţilor din sălile de fitness, ci a vizat - în primul rând - asigurarea stocului de medicamente şi echipamente, a vaccinurilor (puse la dispoziţie gratuit populaţiei), a capacităţii de reacţie a instituţiilor statului. Măsurile au fost luate gradual pe parcursul ultimilor doi ani şi, ori de câte ori rata infectărilor a scăzut, au fost dispuse măsuri de relaxare, iar în prezent s-a dispus încetarea acestora.

În opinia recurentului-pârât, instanţa de fond nu a dovedit efectiv care sunt motivele de nelegalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 2 şi 3 din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 432/2021, soluţia fundamentându-se exclusiv pe aprecierea acesteia că măsurile nu sunt proporţionale, respectiv că prin prevederile legale anulate se creează o situaţie de discriminare a sălilor de fitness în raport de asociaţiile sportive şi centrele comerciale.

Judecătorul fondului în mod nelegal a invalidat analiza factorilor de risc privind managementul situaţiei de urgenţă generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul României la data de 06.04.2021 întocmită la nivelul Centrului Naţional de Conducere şi Coordonare a Intervenţiei în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020 şi ale art. 4^2 alin. (4) din O.U.G. nr. 21/2004, punând nejustificat accent pe un pretins "studiu care nu are, în niciun caz, caracter oficial, astfel încât nu putea să fundamenteze soluţia pronunţată în cauză, mai ales atunci când este în discuţie un interes public major.

Contrar aprecierilor instanţei de fond, precizăm că H.G. nr. 293/2021, în forma modificată prin H.G. nr. 348/2021 şi, ulterior, prin H.G. nr. 432/2021, a fost emisă în limitele şi executarea Legii nr. 55/2020.

Astfel, cu privire la măsurile cu impact asupra activităţii societăţii reclamante, indicăm art. 5 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 55/2020, cu modificările şi completările ulterioare ("limitarea sau suspendarea pe durată determinată a activităţii unor instituţii sau operatori economici").

Rezultă aşadar că, în situaţia prezentată, restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor în perioada stării de alertă nu a fost dispusă de Guvernul României, prin H.G. nr. 293/2021, prelungită succesiv, ci este prevăzută în Legea nr. 55/2020.

În art. 6 lit. c) şi d) din Legea nr. 55/2020, este stipulat faptul că "hotărârile prin care se declară ori se prelungeşte starea de alertă, precum şi cele prin care se stabileşte aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă cuprind: c) măsuri pentru creşterea capacităţii de răspuns, asigurarea rezilienţei comunităţilor şi diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, condiţiile concrete de aplicare şi destinatarii acestor măsuri; d) instituţiile şi autorităţile publice care pun în aplicare sau urmăresc respectarea aplicării măsurilor, după caz".

Aşadar, legiuitorul a dat posibilitatea ca prin hotărâri ale Guvernului să fie stabilite măsuri pentru capacitatea de răspuns, inclusiv măsuri de natură a restrânge anumite drepturi, astfel cum rezidă din chiar art. 1 alin. (1)2 din Legea nr. 55/2020, care explică în mod clar că toate măsurile luate în perioada stării de alertă, pot restrânge drepturi fundamentale.

Actul administrativ normativ care face obiectul acţiunii s-a emis pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectele pandemiei de COVID-19 şi, în mod evident, nu conţine soluţii legislative care să fie contrare cu concepţia sau finalitatea urmărită de actele de bază.

Măsurile de limitare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale au avut ca scop protejarea sănătăţii publice prin luarea măsurilor de prevenire a răspândirii la nivel naţional a virusului SARS-CoV-2. Protejarea sănătăţii publice este enumerată de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului printre scopurile care pot da caracter legitim restrângerii unui drept relativ. De altfel, art. 2 din Convenţie şi art. 34 din Constituţie impun statului român să ia măsurile necesare pentru asigurarea sănătăţii publice, iar aceasta chiar dacă respectivele măsuri se extind cu privire la întreaga populaţie, existând îndatorirea statului să acţioneze atunci când există o ameninţare clară la viaţa populaţiei.

În conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID -19, "starea de alertă reprezintă răspunsul la o situaţie de urgenţă de amploare şi intensitate deosebite, determinată de unul sau mai multe tipuri de risc, constând într-un ansamblu de măsuri cu caracter temporar, proporţionale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia şi necesare pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor iminente la adresa vieţii, sănătăţii persoanelor, mediului înconjurător, valorilor materiale şi culturale importante ori a proprietăţii"

Având în vedere evoluţia pandemiei, autorităţile au ajustat măsurile de protecţie în funcţie de rata de infectare la nivel naţional, dar şi regional, măsurile fiind înăsprite în zonele unde rata de infectare a depăşit valorile prag stabilite. Aceste măsuri au fost luate cu respectarea dreptului populaţiei la sănătate, precum şi prevederile legale adoptate în contextul pandemiei.

În egală măsură, în ceea ce priveşte principiul proporţionalităţii, se poate observa că măsurile stabilite de autorităţi în contextul combaterii pandemiei de coronavirus au fost subsumate obligaţiei statului de ocrotire a sănătăţii publice, regăsit la art. 34 din Constituţia României, fiind adoptate şi implementate avându-se în vedere necesitatea asigurării unui just şi proporţional echilibru între drepturile şi libertăţile fundamentale, în ansamblul lor.

Totodată, analizând modul de construcţie al textului contestat, rezultă că legea prevede aplicarea cu prioritate de măsuri restrictive graduale şi proporţionale, urmărindu-se ca luarea efectivă a acestora să aducă pe cât posibil, o cât mai mică atingere drepturilor constituţionale ale persoanelor în cauză, fiind instituit criteriul ratei de incidenţă a cazurilor.

În opinia recurentului toate măsurile dispuse au fost luate în limitele legale permise de art. 53 din Constituţia României, având la bază principiul priorităţii interesului public şi protejarea sănătăţii publice, fiind respectate cele trei condiţii cumulative: ingerinţa este prevăzută de lege (Legea nr. 55/2020), urmăreşte un scop legitim (protejarea sănătăţii) şi este necesară şi proporţională într-o societate democratică.

Astfel, nefiind indicii în sensul că hotărârile Guvernului a căror anulare se solicită ar contraveni Constituţiei României, Ordonanţei Guvernului nr. 137/2020 sau Legii nr. 55/2020, solicită admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei recurate, iar pe fond respingerea acţiunii.

3.2. Intervenientul Ministerul Afacerilor Interne, în motivarea recursului, arată că instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel că devine incident motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima instanţă a respins excepţia lipsei de interes, motivând faptul că reclamanta "afirmă" o vătămare.

Astfel, nu este suficient ca reclamanta să susţină că i-a fost cauzată o vătămare prin măsurile contestate, ci această vătămare trebuie dovedită, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.

Coroborând dispoziţiile legale învederate, consideră că intimata nu justifica un interes actual în susţinerea cererii de chemare în judecată, întrucât măsurile contestate nu i se aplicau, astfel că instanţa trebuia să respingă cererea de chemare în judecată ca lipsită de interes.

În ceea ce priveşte soluţia dată cu privire la fondul cauzei, contrar celor reţinute de către prima instanţă, consideră că măsurile dispuse prin H.G. nr. 432/2021 au fost emise în limitele constituţionale, si a celor permise de Legea nr. 55/2020, actul administrativ fiind temeinic şi legal.

Pe cale de consecinţă, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi, rejudecând, respingerea acţiunii intimatei - reclamante, ca neîntemeiată.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Având în vedere că recurenţii au dezvoltat critici similare, Înalta Curte le va analiza prin considerente comune.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta solicită anularea H.G. nr. 432/08.04.2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 13 aprilie 2021, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu privire la următoarele articole, cuprinse în anexa nr. 3 - "Măsuri pentru diminuarea impactului tipului de risc": Art. 10 pct. 2 şi 3. În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că H.G. nr. 432 din 08 aprilie 2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 13 aprilie 2021, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19

Instanţa de fond nu a arătat care sunt motivele de nelegalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 2 şi 3 din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 432/2021, soluţia fundamentându-se exclusiv pe aprecierea acesteia că măsurile nu sunt proporţionale, respectiv că prin prevederile legale anulate se creează o situaţie de discriminare a sălilor de fitness în raport de asociaţiile sportive şi centrele comerciale.

Restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor în perioada stării de alertă nu a fost dispusă de Guvernul României, prin H.G. nr. 293/2021, prelungită succesiv, ci este prevăzută în Legea nr. 55/2020.

În art. 6 lit. c) şi d) din Legea nr. 55/2020, este stipulat faptul că "hotărârile prin care se declară ori se prelungeşte starea de alertă, precum şi cele prin care se stabileşte aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă cuprind: c) măsuri pentru creşterea capacităţii de răspuns, asigurarea rezilienţei comunităţilor şi diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, condiţiile concrete de aplicare şi destinatarii acestor măsuri; d) instituţiile şi autorităţile publice care pun în aplicare sau urmăresc respectarea aplicării măsurilor, după caz".

Aşadar, legiuitorul a dat posibilitatea ca prin hotărâri ale Guvernului să fie stabilite măsuri pentru capacitatea de răspuns, inclusiv măsuri de natură a restrânge anumite drepturi, astfel cum rezidă din chiar art. 1 alin. (1)2 din Legea nr. 55/2020, care explică în mod clar că toate măsurile luate în perioada stării de alertă, pot restrânge drepturi fundamentale.

Actul administrativ normativ care face obiectul acţiunii s-a emis pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectele pandemiei de COVID-19 şi, în mod evident, nu conţine soluţii legislative care să fie contrare cu concepţia sau finalitatea urmărită de actele de bază.

Măsurile de limitare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale au avut ca scop protejarea sănătăţii publice prin luarea măsurilor de prevenire a răspândirii la nivel naţional a virusului SARS-CoV-2. Protejarea sănătăţii publice este enumerată de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului printre scopurile care pot da caracter legitim restrângerii unui drept relativ. De altfel, art. 2 din Convenţie şi art. 34 din Constituţie impun statului român să ia măsurile necesare pentru asigurarea sănătăţii publice, iar aceasta chiar dacă respectivele măsuri se extind cu privire la întreaga populaţie, existând îndatorirea statului să acţioneze atunci când există o ameninţare clară la viaţa populaţiei.

În conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID -19, "starea de alertă reprezintă răspunsul la o situaţie de urgenţă de amploare şi intensitate deosebite, determinată de unul sau mai multe tipuri de risc, constând într-un ansamblu de măsuri cu caracter temporar, proporţionale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia şi necesare pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor iminente la adresa vieţii, sănătăţii persoanelor, mediului înconjurător, valorilor materiale şi culturale importante ori a proprietăţii"

Având în vedere evoluţia pandemiei, autorităţile au ajustat măsurile de protecţie în funcţie de rata de infectare la nivel naţional, dar şi regional, măsurile fiind înăsprite în zonele unde rata de infectare a depăşit valorile prag stabilite. Aceste măsuri au fost luate cu respectarea dreptului populaţiei la sănătate, precum şi prevederile legale adoptate în contextul pandemiei.

Toate măsurile dispuse au fost luate în limitele legale permise de art. 53 din Constituţia României, având la bază principiul priorităţii interesului public şi protejarea sănătăţii publice, fiind respectate cele trei condiţii cumulative: ingerinţa este prevăzută de lege (Legea nr. 55/2020), urmăreşte un scop legitim (protejarea sănătăţii) şi este necesară şi proporţională într-o societate democratică.

Măsura închiderii sălilor de fitness nu poate fi evaluată în mod individual, întrucât, pe lângă aceasta, autorităţile au luat corelativ şi alte măsuri: închiderea restaurantelor în spaţii închise la o rată de incidenţă de 3,5 la 1000 de locuitori, închiderea sălilor de spectacole, prelungirea vacanţei şcolarilor, restricţionarea dreptului la liberă circulaţie în anumite intervale, etc. în atare condiţii, e imposibil de stabilit care dintre măsuri este cea mai eficientă sau, dimpotrivă, este inutilă, toate măsurile fiind dispuse cu scopul de a limita interacţiunea dintre oameni, principalul factor de răspândire a virusului.

În mod greşit a reţinut prima instanţă că era necesară o motivare expresă cu privire la răspândirea virusului în cadrul sălilor de sport/fitness, atât timp cât măsura închiderii sălilor de fitness nu poate fi evaluată în mod individual, întrucât, pe lângă aceasta, autorităţile au luat corelativ şi alte măsuri: închiderea restaurantelor în spaţii închise la o rată de incidenţă de 3,5 la 1000 de locuitori, închiderea sălilor de spectacole, prelungirea vacanţei şcolarilor, restricţionarea dreptului la liberă circulaţie în anumite intervale, etc. In atare condiţii, e imposibil de stabilit care dintre măsuri este cea mai eficientă sau, dimpotrivă, este inutilă, toate măsurile fiind dispuse cu scopul de a limita interacţiunea dintre oameni, principalul factor de răspândire a virusului.

Mai mult decât atât, a fost prevăzut un prag valoric, pentru a nu da naştere la abuz de putere şi aprecieri discreţionare: actul administrativ prevedea faptul că activitatea sălilor de fitness este suspendată dacă incidenţa cumulată la 14 zile este mai mare de 4/1.000 de locuitori, iar măsura nu se mai aplică când incidenţa cumulată la 14 zile este mai mică sau egală cu 3,5/1.000 de locuitori.

Cât priveşte măsura concret contestată, de suspendare a activităţii operatorilor economici desfăşurată în spaţii închise în domeniul sălilor de sport şi/sau fîtness în localităţile unde incidenţa cumulată la 14 zile este mai mare de 4/1.000 de locuitori, se constată că, într-adevăr, aceasta nu cuprinde o motivare distinctă în instrumentele de prezentare, nefiind menţionate în mod specific considerentele care stau la baza impunerii sale, însă această împrejurare nu e de natură să conducă la concluzia instanţei de fond conform căreia măsura nu este graduală, necesară şi proporţională cu riscul ce se doreşte a fi combătut, astfel cum impun art. 2 din Legea nr. 55/2020 şi art. 53 din Constituţie.

Argumentele legate de diferenţiere de tratament juridic între intimata-reclamantă şi centrele comerciale, nu pot fi primite, întrucât, în mod evident, există o diferenţă între activitatea desfăşurată în centrele de fitness şi cea a persoanelor care vizitează centre comerciale.

Aşadar, măsura de interzicere/reducere a activităţii sălilor de fitness nu este disproporţionată faţă de măsurile luate cu privire la activitatea operatorilor economici reţinuţi de instanţa de fond.

Din preambulul Hotărârii de Guvern nr. 432/2021 rezultă că la baza acestor măsuri suplimentare a stat Hotărârea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă nr. 22 din 2021 care în concret a propus adoptarea acestor măsuri pe baza analizei factorilor de risc privind managementul situaţiei de urgenţă generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul României la data de 06.04.2021", întocmită la nivelul Centrului Naţional de Conducere şi Coordonare a Intervenţiei.

De asemenea, la emiterea acestei hotărâri au fost luate în considerare propunerile Grupului de Suport Tehnico - Ştiinţific privind Gestionarea Bolilor înalt Contagioase pe Teritoriul României referitoare la măsurile necesar a fi adoptate pentru limitarea răspândirii virusului.

Aceste aspecte atestă agravarea situaţiei, a cărui evoluţie nu poate fi previzională şi care impunea luarea de măsuri suplimentare. Din perspectiva necesităţii măsurii, limitarea mobilităţii populaţiei a fost dublată de înlăturarea riscului de transmitere a virusului, generat de desfăşurarea activităţilor în cadrul spaţiilor închise din sălile de fitness.

Adoptarea unor noi măsuri se impunea, pentru prevenirea răspândirii infecţiilor şi evitarea atingerii unui nivel necontrolat al acestora, cu impact direct asupra mortalităţii înregistrate şi a unui aflux de pacienţi peste capacitatea sistemului sanitar.

În mod evident, şi această măsură se întemeiază pe starea de fapt expusă în Analiza factorilor de risc privind managementul situaţiei de urgenţă generată de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul României la data de 23.03.2021, fiind apreciată drept necesară raportat la gravitatea situaţiei actuale.

Contrar susţinerilor instanţei de fond, se reţine, deci, că evaluarea realizată în baza factorilor de risc prevăzuţi la art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020 indica necesitatea adoptării unui răspuns amplificat la situaţia de urgenţă determinată de răspândirea noului coronavirus.

Contrar aprecierilor instanţei de fond, H.G. nr. 432/2021 a fost emisă în limitele şi executarea Legii nr. 55/2020.

Măsurile de limitare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale au ca scop protejarea sănătăţii publice prin luarea măsurilor de prevenire a răspândirii la nivel naţional a virusului SARS-CoV-2, la propunerea specialiştilor.

Din preambulul Hotărârii de Guvern nr. 432/2021 rezultă că la baza acestor măsuri suplimentare a stat Hotărârea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă nr. 22 din 2021 care în concret a propus adoptarea acestor măsuri pe baza "Analizei factorilor de risc privind managementul situaţiei de urgenţă generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul României la data de 06.04.2021", întocmită la nivelul Centrului Naţional de Conducere şi Coordonare a Intervenţiei.

De asemenea, la emiterea acestei hotărâri au fost luate în considerare propunerile Grupului de Suport Tehnico - Ştiinţific privind Gestionarea Bolilor înalt Contagioase pe Teritoriul României referitoare la măsurile necesar a fi adoptate pentru limitarea răspândirii virusului.

Protejarea sănătăţii publice este enumerată de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului printre scopurile care pot da caracter legitim restrângerii unui drept relativ.

Concluzionând, măsurile conţinute de prevederile legale anulate de instanţa de fond au fost dispuse în contextul combaterii pandemiei de coronavirus, fiind subsumate obligaţiei statului de ocrotire a sănătăţii publice - art. 34 alin, (2) din Constituţia României.

Acestea au fost adoptate şi implementate avându-se în vedere necesitatea asigurării unui just şi proporţional echilibru între drepturile şi libertăţile fundamentale, în ansamblul lor, fiind urmărit un scop legitim, în sensul avut în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu respectarea art. 53 din Constituţia României.

Prin urmare, Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamantului A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi va admite cererea de intervenienţie accesorie formulată de Ministerul Afacerilor Interne.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamantului A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi va admite cererea de intervenienţie accesorie formulată de Ministerul Afacerilor Interne.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei nr. 272 din data de 4 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursul declarat de recurentul-intervenient Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 272 din data de 4 noiembrie 2021 şi împotriva încheierii din data de 16 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată si rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Admite cererea de intervenienţie accesorie formulată de Ministerul Afacerilor Interne.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.