Suspension of proceedings pending CJEU preliminary ruling in integrity evaluation case

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Reclamantul a depus la dosar o cerere de suspendare a judecăţii prezentei cauze, până când Curtea de Justiţie a Uniunii Europene se va pronunţa în cauza preliminară C-40/21 (Anexa 1), Curtea reţine că această cauză are ca obiect trimiterea preliminară efectuată de Curtea de Apel Timişoara într-o speţă similară, în dosarul nr. x/2019, prin încheierea din 12.11.2020.

Reclamantul apreciază că soluţionarea cauzei preliminare C40/21, respectiv răspunsul la întrebările formulate, are o deosebită importanţă şi pentru soluţionarea prezentei cauze.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 24 februarie 2022, a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anulare raport evaluare nr. x, în temeiul disp. art. 413 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea cauzei C40/21 aflată pe rolul CJUE, având ca obiect întrebarea preliminară adresată în dosarul înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2019.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din data de 24 februarie 2022 declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în tot a hotărârii recurate şi reţinând cauza spre rejudecare, să se constate, ca fiind nefondată măsura suspendării judecăţii cererii.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat având în vedere că instanţa de fond a încălcat dreptul la apărare al Agenţiei Naţionale de Integritate, întrucât nu a comunicat instituţiei cererea de suspendare a judecăţii cauzei formulată de reclamantul A., prin care a solicitat instanţei de fond suspendarea judecăţii cauzei până la pronunţarea de către CJUE, a unei hotărâri preliminare în cauza C 40/21-care vizează o trimitere preliminară într-o speţă similară, care a format obiectul dosarului nr. x/2019, ce s-a aflat spre soluţionare pe rolul Curţii de Apel Timişoara.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, recurenta solicită să se constate că încheierea recurată nu este motivată. Instanţa de fond nu a justificat în ce măsură hotărârea CJUE cu privire la interpretarea art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene îi este necesară, respectiv relevantă, în soluţionarea prezentului litigiu, având în vedere că prin intermediul raportului de evaluare ANI nu aplică sancţiuni, aceasta fiind o etapă ulterioară rămânerii definitive a raportului, alte instituţii/organisme au capacitatea legală de a aplica sancţiuni raportat la funcţia/demnitatea publică ocupată, conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 176/2010.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciază recurenta că este fondat, întrucât în mod eronat instanţa de fond a suspendat prezenta cauză, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., până la pronunţarea CJUE asupra întrebărilor preliminare adresate de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2019.

În acest context, instanţa de fond a constatat că "....sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul va suspenda judecata când amândouă părţile o cer....", fapt pentru care a admis cererea de suspendare a judecăţii cauzei formulată de reclamant, preluând exclusiv argumentele reclamantului cu privire la importanţa răspunsului dat de CJUE într-o speţă similară, apreciind că sunt pe deplin suficiente pentru a reţine că soluţionarea prezentei cauze depinde, în parte, de răspunsul dat de C.J.U.E în respectiva cauză.

Ori, din moment ce recurentei nu i-a fost comunicată cererea de suspendare a judecăţii cauzei formulată de reclamant, în mod evident ANI nu avea cum să fie de acord cu suspendarea judecăţii cauzei, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care reglementează o cu totul altă situaţie juridică decât cea care face obiectul cererii de suspendare a judecăţii cauzei.

Concret, raportat la solicitarea reclamantului de suspendare a judecăţii prezentei cauzei, până la pronunţarea, de către CJUE, a unei hotărâri preliminare în cauza C 40721-care vizează o trimitere preliminară într-o speţă similară, care a format obiectul dosarului nr. x/2019, ce s-a aflat spre soluţionare pe rolul Curţii de Apel Timişoara, rezultă cu evidentă faptul că instanţa de fond trebuia să analizeze incidenţa dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., care reglementează un caz de suspendare facultativă.

Astfel, în ceea ce priveşte cazul de suspendare prevăzut de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., solicită să se constate că nu este îndeplinită condiţia similarităţii cauzei în care s-a dispus sesizarea cu 6 cerere de decizie preliminară a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu cea a prezentei cauze în care s-a dispus suspendarea judecăţii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate este fondat, pentru următoarele considerente:

Suspendarea judecării prezentei cauze a fost dispusă de instanţa de fond în temeiul art. 413 alin. (11) C. proc. civ. [în realitate art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ..], potrivit căruia instanţa poate suspenda judecata când, într-o cauză similară, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară.

Fiind în prezenţa unui caz de suspendare facultativă, este necesar ca din încheierea atacată să rezulte considerentele pentru care instanţa a apreciat că există similitudine între cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Timişoara şi prezenta cauză, respectiv să fie prezentate motivele pentru care dezlegarea cererii de chemare în judecată depinde de răspunsul pe care instanţa europeană îl va da întrebărilor preliminare cu care a fost sesizată. Or, încheierea din 24 noiembrie 2020 nu cuprinde considerentele pe care se întemeiază, Curtea de Apel Galaţi rezumându-se la simpla dispunere a măsurii suspendării, fără a indica raţionamentul logico-juridic pe care se întemeiază soluţia de temporizare a cursului judecăţii.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede că: "(1) Hotărârea va cuprinde: … b)…motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor."

Aceleaşi exigenţe de motivare sunt impuse şi în cazul încheierilor, prin art. 233 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ., care prevede că încheierea de şedinţă va cuprinde, între alte elemente obligatorii, "soluţia dată şi măsurile luate de instanţă, cu arătarea motivelor, în fapt şi în drept".

Confirmând şi întărind acest caracter imperativ, legiuitorul a reglementat un motiv de nelegalitate distinct al hotărârii judecătoreşti, prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., şi anume: "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii."

Importanţa motivării hotărârii judecătoreşti a fost subliniată şi în jurisprudenţa europeană, fiind considerată un aspect al garanţiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (par. 30 şi 34 din Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunţată în cauza Albina c. România, par. 30 din Hotărârea din data de 01 iunie 2010, pronunţată în cauza Dumitru c. România).

Înalta Curte constată că, deşi instanţa de fond a dispus suspendarea judecării cauzei, pronunţând, formal, o soluţie cu privire la cererea reclamantului, considerentele încheierii nu respectă exigenţele unei motivări corespunzătoare şi nu oferă certitudinea analizării efective a cauzei, neîntrunind rigorile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi constituind motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Examinând cererea de suspendare formulată de reclamantul A., prin raportare la cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei şi la întrebările preliminare cu care CJUE a fost sesizată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., astfel încât instanţa de fond a dispus în mod nelegal suspendarea judecării cauzei.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că textul art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. prevede că suspendarea se poate dispune când, într-o cauză similară, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară, ceea ce implică suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea sesizării adresate instanţei europene. Totuşi, instanţa de fond a dispus suspendarea până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Timişoara, împrejurare care corespunde altei ipoteze reglementate de lege, respectiv cazului de suspendare reglementat de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În al doilea rând, pentru ca decizia pronunţată ca urmare a sesizării adresate CJUE să influenţeze soluţia ce va fi pronunţată în cauză, este necesar ca acţiunea să cuprindă aspecte de nelegalitate similare celor care fac obiectul întrebărilor adresate instanţei europene.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/18.10.2021, prin care s-a reţinut conflictul de interese în care s-a aflat în perioada exercitării mandatului de consilier local 2016-2020, prin participarea la adoptarea HCL al Com. Daicoviciu nr. 55/31.03.2020. Pe de altă parte, întrebările preliminare vizează aplicarea principiului proporţionalităţii pedepselor, prevăzut de art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (primele două întrebări), în contextul art. 15 şi art. 47 din Cartă (cea de-a treia întrebare), în referire la sancţiunea complementară a interdicţiei de a ocupa funcţii publice alese pentru o perioadă de 3 ani, în cazul constatării conflictului de interese.

Aşadar, întrebările preliminare vizează proporţionalitatea sancţiunilor suportate de persoana cu privire la care s-a constat un incident de integritate, iar nu legalitatea raportului de evaluare. Incidenţa măsurii prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 intervine ulterior stabilirii legalităţii raportului de evaluare, fiind condiţionată de rămânerea definitivă a acestui act administrativ, după parcurgerea procedurii judiciare de contestare a concluziilor sale. În cauză, instanţa de fond nu este învestită cu analiza de legalitate a măsurii aplicate reclamantului, privind interdicţia de a ocupa funcţii publice alese pentru o perioadă de 3 ani, ci cu verificarea concluziilor raportului de evaluare, din perspectiva cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 176/2010, astfel încât răspunsul CJUE la întrebările preliminare referitoare la respectarea caracterului proporţional al sancţiunilor prevăzute de lege nu are aptitudinea de a lămuri chestiunea litigioasă dedusă judecăţii a existenţei sau nu a stării de conflict de interese, reţinută în sarcina reclamantului. De altfel, reclamantul are la dispoziţie mijloace procedurale de valorificare ulterioară a deciziei ce va fi pronunţată de CJUE, în măsura în care hotărârea judecătorească ce va fi pronunţată în prezenta cauză va confirma existenţa stării de conflict de interese.

Având în vedere toate aceste motive, Înalta Curte constată că măsura de suspendare a judecării cauzei nu este conformă cu dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., iar încălcarea regulilor procedurale care permit temporizarea cursului judecăţii nu poate fi îndreptată decât prin desfiinţarea încheierii recurate, cu consecinţa reluării judecării cauzei în faţa instanţei de fond.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste motive, constatând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza instanţei de fond în vederea continuării judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva încheierii din data de 24 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza instanţei de fond în vederea continuării judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.