Specialists' salary grading upheld: prosecutor office staff seniority claims rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Public, anularea în parte a Ordinului nr. 225/04.02.2020, a Ordinelor nr. 3300/06.12.2019, nr. 3302/06.12.2019, nr. 3303/06.12.2019 şi nr. 3304/06.12.2019 şi a Ordinului nr. 57/14.01.2020 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind modul de stabilire a drepturilor salariale ale reclamanţilor; obligarea pârâtului la stabilirea drepturilor lor salariale în conformitate cu prevederile art. 22 din Secţiunea 6, Capitolul VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017 şi ale Capitolului I lit. B) nr. crt. 4 din aceeaşi anexă, privind modalitatea de stabilire a drepturilor salariale ale specialiştilor din cadrul parchetelor, avându-se în vedere şi vechimea în funcţie a reclamanţilor, obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin privind modul de stabilire a drepturilor salariale ale reclamanţilor, avându-se în vedere şi vechimea lor în funcţie; plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate, începând, în principal, cu data de 11.11.2019 şi, în subsidiar, cu data de 01.01.2020; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 975 din 16 octombrie 2020, a luat act de renunţarea reclamantei A. la judecata capătului de cerere privind anularea Ordinului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 57/14.01.2020 şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Public, astfel cum a fost restrânsă, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţi D., A., B. şi C. au declarat recurs.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei (art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a treia), iar soluţia a fost data cu încălcarea normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8).

Reclamanţii arată că au calitatea de funcţionari publici, cu o vechime în specialitate (specialişti) de peste 5 ani.

Articolul 424 din Codul administrativ prevede la alin. (1) că "Funcţionarii publici beneficiază de vechime în muncă, în specialitate şi în grad profesional."

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale, rezultă fără putinţă de tăgadă, că funcţionarii publici au dreptul legal la recunoaşterea vechimii în muncă, specialitate şi grad profesional, recunoaştere care se concretizează prin ierarhizarea pe verticală şi pe orizontală a drepturilor salariale ale acestora.

Prin hotărârea recurată, instanţa a ignorat cu desăvârşire aceste prevederi legale şi de principiu, apreciind că în cazul salarizării reclamanţilor nu are nicio relevanţă, din punct de vedere salariat, vechimea în funcţie dobândită de aceştia.

Normele privind salarizarea specialiştilor fac trimitere la cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa V, adică la salarizarea aferentă procurorilor cu grad de judecătorie.

În consecinţă, din punct de vedere al salarizării, specialiştii din cadrul parchetelor sunt asimilaţi procurorului cu grad de judecătorie, iar pentru aceştia legiuitorul a înţeles să nu alcătuiască o grilă proprie de salarizare făcând trimitere directă la o altă categorie profesională - funcţii bugetare Justiţie şi Curte Constituţională.

Prima instanţă motivează că vechimea în funcţie a reclamanţilor va fi întotdeauna la nivelul 0 ani, întrucât, potrivit notei de la Capitolul I se arată că "Prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", iar aceştia nu au calitatea precizată în această notă (judecător, procuror, magistrat asistent, auditor de justiţie).

Interpretarea instanţei este una neconformă cu prevederile legale, întrucât instanţa omite a observa că definirea noţiunii de "vechime în funcţie", pe care aceasta o reţine ca motiv de respingere a cererii, este "în sensul prezentului capitol". Prin urmare, nota se referă la categoriile de personal a căror salarizare este reglementată de Capitolul I, neputându-se referi la alte categorii de personal care nu au norme proprii de salarizare, ci sunt salarizaţi prin norme de trimitere.

Aşa cum s-a arătat mai sus, salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. şi al celorlalte parchete, sunt cele prevăzute în Anexa la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4, respectiv cele din grila proprie a procurorului cu grad de judecătorie, în care diferenţierea salariului de bază se face atât pe orizontală, în funcţie de gradaţie (vechimea în muncă), cât şi pe verticală, prin raportare la vechimea în funcţie.

Prin tehnica legislativă manifestată în reglementarea salarizării specialistului PICO prin art. 22 din Secţiunea a 6-a, cap. VIII din Anexa nr. V la Legea 153/2017, legiuitorul a introdus un raţionament care subliniază faptul că salariul de bază se află sub incidenţa atât a criteriului vechimii în funcţie, cât si al vechimii în muncă.

Este evident că o notă introdusă la o categorie profesională specifică nu poate cuprinde referiri decât cu privire la această categorie (magistraţi) - şi vechimea de 0-3 ani cu care PÎCCJ în mod defectuos a asimilat salariul specialistului este tot vechime în funcţie, interpretată conform Notei de subsol la care se face referire ca vechime în magistratură.

Nici trimiterea făcută de instanţă la Decizia nr. 31/2021 DCD pronunţată de ÎCCJ nu poate fi primită.

În primul rând, această decizie a fost pronunţată de către ÎCCJ la peste 6 luni de la data la care a fost pronunţată de către prima instanţă hotărârea în prezenta cauză, astfel că motivarea având la bază o hotărâre ulterioară nu poate fi primită.

În al doilea rând, această decizie nu este aplicabilă litigiilor în care nu sunt părţi ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, deci nici prezentei cauze.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Ordinele nr. 3300, 3303, 3302 şi 3304/06.12.2019, reclamanţii A., B., C. şi D. au fost numiţi în funcţii de specialist în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi li s-au stabilit drepturile salariale cu începere de la 11.11.2019.

Recurenţii-reclamanţi sunt nemulţumiţi de modul în care pârâţii au înţeles să facă aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 în materia salarizării specialiştilor din cadrul parchetelor raportat la trimiterea din cuprinsul normei legale la drepturile salariale cuvenite procurorilor, pretinzând că ar fi trebuit să se acorde relevanţă inclusiv vechimii în funcţia de specialist în determinarea salariului de bază începând cu data de 11.11.2019.

Singura referinţă relevantă pentru stabilirea salariilor specialiştilor din cadrul parchetelor este cea la indemnizaţia de încadrare a procurorului cu grad de judecătorie cu o vechime în funcţie de 0-3 ani, cu variaţiile date de gradaţiile diferite.

Astfel, deşi salariul de bază al specialiştilor din cadrul parchetelor este asimilat celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, aceştia deţin vechime în funcţie "0", în sensul Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), nejustificând acumularea de vechime în funcţiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", singurele relevante pentru a deveni operantă majorarea salariului de bază corespunzătoare unei vechimi în funcţie de "3-5 ani", "5-10 ani", "10-15 ani", "15-20 ani" şi "peste 20 ani".

Pentru aplicarea Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 în sensul art. 22 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 nu este relevantă vechimea în funcţia de specialist în cadrul parchetului acumulată de recurenţii-reclamanţi, întrucât nu există nicio normă juridică prin care să se asimileze această vechime celei în funcţiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie" la care se referă expres Nota nr. 1 la Capitolul I lit. B), spre a fi avută în vedere la stabilirea salariului de bază şi în raport de vechimea în funcţie.

Aşadar, pentru a beneficia de majorarea salariului de bază în raport de vechimea în funcţie în cadrul Capitolului I lit. B) nr. crt. 4, personalul salarizat trebuie să acumuleze vechimea de "3-5 ani", "5-10 ani", "10-15 ani", "15-20 ani" şi "peste 20 ani" exclusiv în funcţiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", iar nu în orice altă funcţie exercitată la nivelul unui parchet sau al unei instanţe.

Or, prin exercitarea activităţii în cadrul unui parchet, specialistul nu acumulează vechime în funcţiile vizate de Capitolului I lit. B) nr. crt. 4, rămânând, din perspectiva textului legal, cu o vechime în funcţie de "0" ani, ci acumulează vechime relevantă exclusiv din perspectiva gradaţiei.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte are în vedere faptul că problema de drept din această cauză a fost între timp tranşată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 31/2021, cu referire la salarizarea ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul DNA şi DIICOT, cu o salarizare similară, instanţa supremă statuând că "În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie".

Trimiterea expresă, în cazul asistenţilor judiciari, la indemnizaţia pentru vechime în funcţie de "0-3 ani", respectiv "3-5 ani", confirmă nu teza recurenţilor reclamanţi, ci aceea în sensul că Nota în discuţie nu permite a fi interpretată ca referindu-se la alte categorii decât cele expres enumerate în cuprinsul ei, astfel că, dacă ar fi vrut ca salariul de bază al specialiştilor din cadrul parchetelor să varieze corespunzător vechimii lor în funcţie, după grila pentru salarizarea procurorului cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, legiuitorul trebuia să prevadă expres aceasta.

De asemenea, nici art. 82 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu constituie un argument, posturile recurenţilor-reclamanţi, de specialişti, fiind incluse ca atare în statele de funcţii ale parchetelor, iar nu ca funcţii specifice altor domenii de activitate bugetară.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii – reclamanţi D., A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 975 din 16 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2023.