Inability to compel state land attestation certificate for property transferred via judicial auction

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Primul ciclu procesual

1.1 . Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la 13.05.2015 la Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor, Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A., Sucursala Regională de Căi Ferate Galaţi, Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala "Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii CF" Galaţi, obligarea Ministerului Transporturilor la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în baza H.G. nr. 834/1991 pentru suprafaţa de teren pe care o deţine în proprietate privată Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. în Staţia Port Brăila şi obligarea Companiei Naţionale de Căi Ferate "CFR" S.A. la efectuarea operaţiunilor administrative în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru Staţia Port Brăila.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 289/2015 din 25.11.2015, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de interes a acţiunii, invocate de pârâţii Ministerul Transporturilor, Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A., Sucursala Regională de Căi Ferate Galaţi şi Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii CF Galaţi şi a respins acţiunea promovată de reclamanta S.C. "A." S.R.L. Brăila, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor, Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A., Sucursala Regională de Căi Ferate Galaţi şi Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii CF Galaţi, ca nefondată.

1.3. Decizia pronunţată în recurs

Prin Decizia nr. 1779 din 4 mai 2018 pronunţată în calea de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul şi a casat sentinţa criticată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Al doilea ciclu procesual

1.4. Hotărârea instanţei de fond în rejudecare

Prin sentinţa civilă nr. 13 din 19 ianuarie 2021, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- respinge excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de interes a acţiunii, invocate de pârâtele Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. Bucureşti prin Sucursala Regională Căi Ferate Galaţi şi Ministerul Transporturilor;

- respinge, ca fiind nefondată, acţiunea promovată de către reclamanta S.C. "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Transporturilor şi Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. Bucureşti, prin Sucursala Regională de Căi Ferate Galaţi.

1.5. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 13 din 19 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi:

- în principal, trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea rejudecării cererii de chemare în judecată;

- în subsidiar, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, reclamanta a invocat, în esenţă, următoarele critici:

- sentinţa atacată nu a analizat situaţia de fapt şi nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia adoptată;

- sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei;

- considerentele sunt în contradicţie cu înscrisurile depuse la dosar de reclamantă şi de pârâtă;

- sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1, art. 4 şi art. 5 din H.G. nr. 834/1991;

- instanţa de fond nu a luat în considerare faptul că reclamanta este adjudecatar de bună credinţă al terenurilor în suprafaţă totală de 9.067 m2.

1.6 Apărările formulate în cauză

Intimata Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică, având în vedere că emiterea certificatelor de atestare al dreptului de proprietate este o vocaţie si nu o obligaţie a societăţilor comerciale care fac obiectul H.G. nr. 834/1991.

Intimatul Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică, având în vedere că terenul în litigiu a ieşit din patrimoniul intimatei Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. Bucureşti şi aceasta nu mai poate fi obligată la efectuarea procedurii prealabile emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.

Recurenta a formulat răspunsuri la întâmpinare prin care a reiterat susţinerile din cererea de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. În conformitate cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., considerentele hotărârii judecătoreşti vor cuprinde obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Înalta Curte constată că sentinţa atacată cuprinde toate aceste elemente, instanţa de fond arătând motivele pentru care a înlăturat susţinerile recurentei-reclamante.

Astfel, instanţa de fond a analizat pe larg motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată şi le-a înlăturat cu reţinerea dispoziţiilor legale incidente în cauză .

În jurisprudenţa Înaltei Curţi s-a reţinut în mod constant că instanţa de judecată are posibilitatea de a-şi însuşi punctul de vedere al unei părţi şi argumentaţia care îl însoţeşte, cu condiţia analizării şi respingerii motivate a susţinerilor celeilalte părţi.

În jurisprudenţă şi doctrină s-a mai reţinut că judecătorul nu trebuie să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de parte, fiind suficient ca din considerentele hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente chiar în mod implicit.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că dispoziţiile art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (dreptul la un proces echitabil) obligă instanţele să-şi motivele hotărârile, dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument al unei părţi (Hotărârea din 9 decembrie 1994, cauza Ruiz Torija versus Spania).

În baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu este îndreptăţită să solicite obligarea pârâţilor la întocmirea documentaţiei şi emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu.

În jurisprudenţă s-a reţinut că motivele sunt contradictorii atunci când din unele rezultă temeinicia pretenţiilor deduse judecăţii, iar din altele netemeinicia acestora.

Existenţa unor erori materiale în considerentele sentinţei atacate nu poate fi asimilată unei contradicţii în cadrul considerentelor, în condiţiile în care aceste erori nu afectează raţionamentul logico-juridic care a stat la baza soluţiei instanţei de fond.

Cu privire la susţinerile recurentei-reclamante referitoare la faptul că prima instanţă a interpretat eronat probele administrate în cauză, Înalta Curte reţine că aprecierea probelor reprezintă atributul exclusiv al instanţelor de fond iar aceste susţineri nu reprezintă motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţă, contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că sentinţa atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia adoptată, motive care nu sunt nici contradictorii şi nici străine de natura cauzei.

2. În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale:

"(...)

Art. 16.

Unităţile economice de stat, cu excepţia celor care se constituie ca regii autonome, vor fi organizate sub formă de societăţi pe acţiuni sau societăţi cu răspundere limitată, în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 17.

Unităţile economice de interes republican se organizează ca societăţi comerciale prin hotărâre a guvernului, iar cele de interes local, prin decizia organului administraţiei locale de stat.

(…)

Art. 19.

Inventarierea patrimoniului unităţilor economice de stat supuse transformării în societăţi comerciale, precum şi evaluarea şi stabilirea capitalului societăţilor comerciale înfiinţate pe această cale se fac în condiţiile stabilite prin hotărâre a guvernului.

Art. 20.

Iniţial, capitalul social al societăţilor comerciale constituite potrivit art. 17 este deţinut integral de statul român sub formă de acţiuni sau părţi sociale, în raport cu forma juridică a societăţii şi va fi vărsat în întregime la data constituirii societăţii.

Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu (…) ".

În baza dispoziţiilor H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat:

"Art. 1.

Terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societăţile comerciale înfiinţate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort, iar pentru societăţile comerciale înfiinţate prin decizia organului administraţiei locale de stat, de către autoritatea administrativă publică judeţeană.

(…)

Art. 4.

(1) Terenurile disponibilizate ca urmare a aplicării prevederilor art. 1 aparţin proprietăţii private a comunelor, oraşelor sau judeţelor şi se constituie în "Fond special destinat realizării de investiţii sau desfăşurării unor activităţi economice", administrat de autorităţile administraţiei publice locale.

(2) Societăţile comerciale prevăzute la art. 1 vor preda terenurile disponibilizate, care nu au făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, consiliilor locale, Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau consiliilor judeţene, după caz, pe bază de protocol, în termen de 30 de zile de la data eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

(3) Terenurile disponibilizate, aflate în prezent în administrarea ministerelor sau a altor organe ale administraţiei publice centrale de specialitate, vor fi predate consiliilor locale, Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau consiliilor judeţene, după caz, în condiţiile alin. (2), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 5.

Organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort, precum şi autorităţile administrative publice judeţene vor elibera societăţilor comerciale certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, potrivit modelului stabilit de organele prevăzute la art. 2. Aceste certificate sunt supuse regimului de publicitate imobiliară (…) ".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale şi infralegale rezultă că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor poate fi eliberat doar la cererea societăţilor comerciale cu capital de stat înfiinţate prin reorganizarea fostelor unităţi economice de stat, pentru terenurile aflate în patrimoniul acestora la data înfiinţării acestora şi care sunt necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate.

Înalta Curte reţine că pârâta Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. Bucureşti nu mai poate solicita eliberarea certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafaţă totală de 9.067 m2 deoarece aceste terenuri nu se mai află în patrimoniul pârâtei, ci în patrimoniul reclamantei în baza actelor de adjudecare din data de 10.10.2012 şi din data de 23.11.2011 întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 284/2009.

Având în vedere că terenurile în litigiu nu se mai află în patrimoniul pârâtei Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. Bucureşti, este evident că aceste terenuri nu pot fi considerate ca fiind necesare desfăşurării activităţii conform obiectului de activitate al pârâtei.

În consecinţă, nici pârâtul Ministerul Transporturilor nu poate fi obligat la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate terenurile în suprafaţă totală de 9.067 m2, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 şi art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 4 din H.G. nr. 834/1991, invocate de reclamantă în cererea de recurs, nu sunt incidente în prezenta cauză.

În baza actelor de adjudecare, reclamanta are posibilitatea de a formula o acţiune în realizarea sau constatarea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, după care poate solicita înscrierea acestui drept în cartea funciară, în condiţiile prevăzute de art. 888 C. civ.

În jurisprudenţă şi doctrină s-a reţinut, în mod constant, că încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material intervine în următoarele situaţii:

- aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt reţinute;

- extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia;

- textului de lege aplicabil situaţiei de fapt reţinute i s-a dat o interpretare greşită;

- violarea unor principii generale de drept.

În concluzie, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că sentinţa atacată nu este dată cu greşita interpretare sau aplicare a dispoziţiilor de drept material incidente în cauză.

3. Pentru aceste considerente, reţinând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinţei potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 13 din 19 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2022.