Extension of ethnic refugee status to children born during parental displacement under Law no. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, thereby upholding the lower court’s judgment that ordered the pension authority to recognize the claimant's status as an ethnic refugee and grant associated financial rights under Government Ordinance no. 105/1999, approved by Law no. 189/2000, effective from October 1, 2002. The dispute arose from the administrative decision refusing to acknowledge the claimant, who was born during the period of his parents' displacement, as a beneficiary of the compensation legislation, with the pension authority arguing that the law did not explicitly cover individuals born during their parents' resettlement period. Relying on Article 1(c) of Law no. 189/2000 and the application norms in Government Decision no. 127/2000, the Supreme Court held that ethnic displacement constitutes a continuous form of persecution, legally extending the refugee status to a child born in the displaced locality, and affirmed that the lower court's interpretation was consistent with the law rather than an addition to it.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Extension of ethnic refugee status to children born during parental displacement under Law no. 189/2000: 105/1999, approved by Law no. 189/2000, effective from October 1, 2002. The dispute arose from the administrative decision refusing to acknowledge the claimant, who was born during the period of his parents' displacement, as a beneficiary of the compensation legislation, with the pension authority arguing that the law did not explicitly cover individuals born during their parents' resettlement period. Relying on Article 1(c) of Law no. 189/2000 and the application norms in Government Decision no. 127/2000, the Supreme Court held that ethnic displacement constitutes a continuous form of persecution, legally extending the refugee status to a child born in the displaced locality, and affirmed that the lower court's interpretation was consistent with the law rather than an addition to it.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 3 februarie 2004, reclamantul S.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 8572 din 17 decembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 143 din 16 martie 2004, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 8572 din 17 decembrie 2003 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 8 iulie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2002.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 28 septembrie 1944, dată la care părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de S.I.
Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează (…) lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc.
Situația de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor A.I. și M.G. și copia actului de naștere al reclamantului.
Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege.
În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 143 din 16 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2005.