IT specialists’ salary claims for service seniority quashed, action dismissed as unfounded under binding interpretation.

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.12.2018, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Colegiul de Conducere al Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, au solicitat anularea Hotărârii nr. 18/24.10.2018 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, comunicată în data de 01.11.2018 şi Decizia nr. 105/11.09.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, şi pe cale de consecinţă, obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava la emiterea unor noi decizii de încadrare salarială, cu aplicarea prevederilor Legii nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (act normativ care a intrat în vigoare la 23.07.2018), în sensul stabilirii salariului de bază în raport cu vechimea în specialitate şi cu nivelul instanţei, conform art. 17 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 şi art. 3 alin. (2) şi art. 60 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu plata diferenţelor de drepturi astfel rezultate, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobânda legală de la exigibilitatea diferenţelor de drepturi (23.07.2018) şi până la plata efectivă.

Odată cu întâmpinarea, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a formulat şi cerere de introducere în cauză a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava în temeiul art. 72 şi art. 73 C. proc. civ., dispoziţii legale care reglementează chemarea în garanţie.

Prin încheierea din data de 26.11.2020, având în vedere cererea reclamanţilor, luând în considerarea obiectul acţiunii, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Parchetului de pe Lângă Tribunalul Suceava, fiind de asemenea introdus în citativ şi Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Suceava.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 124 din 5 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Colegiul de Conducere al Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi chematul în garanţie Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava; a anulat în parte Hotărârea Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 18/24.10.2018 şi decizia nr. 105/11.09.2018 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, doar în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi; a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava să emită pentru reclamanţi decizii de încadrare salarială producătoare de efecte juridice începând cu data de 23.07.2018, cu luarea în considerare a vechimii în funcţia de specialist IT în cadrul parchetului; a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava să plătească fiecărui reclamant diferenţele salariale rezultate pentru fiecare din aceştia, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective; a respins în rest, acţiunea; a respins cererea de chemare în garanţie.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, recurenţii – pârâţi au susţinut că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit art. 22 din secţiunea a 6-a a cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 coroborat cu lit. B) din cap. I al aceleiaşi anexe, precum şi principiile care stau la baza funcţionării Ministerului Public.

În situaţia în care, începând cu 01.01.2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare au fost mai mari decât cele stabilite, potrivit legii, pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, au fost acordate cele stabilite pentru anul 2022.

Specialiştii din cadrul Ministerului Public au beneficiat de majorarea salariului din luna decembrie 2017 până la nivelul salariului de bază prevăzut la pct. 4 de la lit. B) din cap. I al Anexei V a Legii nr. 153/2017, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, concomitent cu majorarea cu 25% a cuantumului sporurilor în plată în luna decembrie 2017.

Pentru personalul care a atins nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, cuantumul sporurilor a fost determinat prin aplicarea procentelor prevăzute la art. 4 şi art. 5 din cap. VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017, respectiv 30% din salariul de bază (din care 15% spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii şi 15% spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase).

Salariul de bază pentru specialiştii din cadrul Ministerului Public a fost stabilit conform lit. B), nr. crt. 4, din cap. I al Anexei V a Legii nr. 153/2017, corespunzător funcţiei de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie. Indemnizaţia de încadrare se majorează direct proporţional cu vechimea în muncă şi în funcţie, aceasta din urmă fiind definită la pct. 1 al notei de la lit. B) din cap. I al Anexei V a legii anterior menţionate: prin "vechime în funcţie" se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Întrucât legiuitorul nu a prevăzut ca şi vechimea în funcţia de specialist să constituie vechime în funcţie, astfel încât să poată fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază ale specialiştilor, acestea sunt egale cu indemnizaţia unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcţie între 0-3 ani.

Pentru vechimea în funcţie dobândită în cadrul parchetului, specialiştii care nu au atins nivelul de salarizare aferent anului 2022 beneficiază de prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv salarizarea se face la nivelul prevăzut pentru funcţii similare.

Cu privire la problema în discuţie, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 31 din 17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734 din 27.07.2021.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa de fond trebuia să ţină cont de dispoziţiile Deciziilor nr. 818 - 821 din 03.07.2008 ale Curţii Constituţionale, publicate în M. Of. nr. 537 din 16.07.2008.

Prin respectivele decizii, instanţa de contencios constituţional a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

De asemenea, recurenţii au invocat şi considerentele Deciziei nr. 289 din 07.06.2005, publicată în M. Of. nr. 586 din 07.07.2005.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii, excepţia nulităţii recursului dat fiind faptul că a fost formulat de o persoană fără calitate procesuală activă şi excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare. Pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Excepţiile invocate prin întâmpinare au fost respinse de către instanţă, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

De asemenea, intimaţii – reclamanţi au depus concluzii scrise.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor-reclamanţi, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele în continuare arătate.

În fapt, fiecare dintre reclamanţi ocupă funcţia de specialist IT în cadrul Parchetului de pe Lângă Tribunalul Suceava, iar în baza Deciziei nr. 105/11.09.2018, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, reclamanţilor le-au fost recalculate drepturile salariale în temeiul art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, republicată astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 207/2018, conform cărora "Specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice", precum şi cu aplicarea art. 23 şi art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Astfel, potrivit Deciziei menţionate, cuantumul brut al salariilor de bază şi cuantumul brut al sporurilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare au fost majorate, iar în situaţiile în care salariile astfel majorate devin mai mari decât cele stabilite de Legea nr. 153/2017 pentru anul 2022, se aplică aceste ultime salarii.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii au formulat contestaţie, care a fost respinsă prin Hotărârii nr. 18/24.10.2018 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, aceste acte fiind atacate în prezenta cauză.

Prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamanţilor, dispunând anularea în parte a Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 18/24.10.2018 şi a Deciziei nr. 105/11.09.2018 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, doar în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, obligând pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava să emită pentru reclamanţi decizii de încadrare salarială producătoare de efecte juridice începând cu data de 23.07.2018, cu luarea în considerare a vechimii în funcţia de specialist IT în cadrul parchetului, iar pe pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava să plătească fiecărui reclamant diferenţele salariale rezultate pentru fiecare din aceştia, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective.

Pârâţii au declarat recurs, criticând sentinţa instanţei de fond din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Potrivit art. 38 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, au fost majorate cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.

În situaţia în care, începând cu 01.01.2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare au fost mai mari decât cele stabilite, potrivit legii, pentru anul 2022 sau devin, ulterior, mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, au fost acordate cele stabilite pentru anul 2022.

Specialiştii din cadrul Ministerului Public au beneficiat de majorarea salariului din luna decembrie 2017 până la nivelul salariului de bază prevăzut la pct. 4 de la lit. B) din cap. I al Anexei V a Legii nr. 153/2017, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, concomitent cu majorarea cu 25% a cuantumului sporurilor în plată în luna decembrie 2017.

Pentru personalul care a atins nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, cuantumul sporurilor a fost determinat prin aplicarea procentelor prevăzute la art. 4 şi art. 5 din cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, respectiv 30% din salariul de bază (din care 15% spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii şi 15% spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase).

Salariul de bază pentru specialiştii din cadrul Ministerului Public a fost stabilit conform lit. B), nr. crt. 4. din cap. I al Anexei V din Legea nr. 153/2017, corespunzător funcţiei de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie. Indemnizaţia de încadrare se majorează direct proporţional cu vechimea în muncă şi în funcţie, aceasta din urmă fiind definită la pct. 1 al notei de la lit. B) din cap. I al Anexei V a legii anterior menţionate: prin "vechime în funcţie" se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Deoarece legiuitorul nu a prevăzut ca şi vechimea în funcţia de specialist să constituie vechime în funcţie, astfel încât să poată fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază ale specialiştilor, acestea sunt egale cu indemnizaţia unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcţie între 0-3 ani.

Pentru vechimea în funcţie dobândită în cadrul parchetului, specialiştii care nu au atins nivelul de salarizare aferent anului 2022 beneficiază de prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv salarizarea se face la nivelul prevăzut pentru funcţii similare.

Instanţa de control judiciar are în vedere şi faptul că prin Decizia nr. 31/2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că "în interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V, din acelaşi act normativ, vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

Astfel, decizia anterior menţionată este evident aplicabilă şi cu privire la specialiştii din cadrul Parchetelor de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Suceava, respectiv în sensul că vechimea în cazul specialiştilor din cadrul unităţilor de parchet se calculează doar pe orizontală pe grila din legea unică de salarizare, respectiv avându-se în vedere doar vechimea în muncă, iar nu şi pe verticală, cu luarea în considerare a vechimii în funcţie.

De asemenea, chiar din denumirea titlului marginal al Secţiunii 6 din Capitolul VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017, respectiv "Salarizarea specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată, şi Terorism şi al celorlalte parchete", legiuitorul a considerat că salarizarea specialiştilor din cadrul DNA şi DIICOT este aplicabilă şi celorlalte parchete.

Aşadar, Decizia ÎCCJ nr. 31/2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, este aplicabilă inclusiv specialiştilor din cadrul Parchetelor de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Suceava.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse la Cap. VIII, Anexa V, Cap. I, lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, indemnizaţia pentru un procuror cu grad de judecătorie este diferenţiată în funcţie de vechimea în funcţie, de la 0-3 ani, la peste 20 de ani.

Prin Nota nr. 1 la această grilă, se arată că prin vechime în funcţie, în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Înalta Curte constată că prin O.U.G. nr. 12/2019, cu începere de la 01.03.2019,specialiştii IT din Parchet beneficiază de drepturile salariale stabilite la 01.01.2019, respectiv salariul de bază aferent funcţiei de procuror cu grad de judecătorie, stabilit corespunzător gradaţiei aferentă vechimii în muncă.

Astfel, specialiştii IT, indiferent de vechimea în funcţie/specialitate au fost încadraţi prin raportare la rândul "baza 0-3 ani".

Prin Decizia nr. 31/17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanţele de judecată, interpretându-se prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, în cazul specialiştilor care nu au o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie.

Înalta Curte a apreciat că menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie", trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi concret prevăzute prin această notă, adică numai pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora, magistraţi-asistenţi sau auditori de justiţie.

Decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curţi are în vedere situaţia specialiştilor din cadrul DNA şi DIICOT, însă, deoarece specialiştii IT sunt salarizaţi prin trimiterea la aceeaşi grilă, neavând o grilă proprie, instanţa de recurs consideră că nu poate fi dată o altă interpretare aceloraşi dispoziţii legale în cauza de faţă.

În acord cu susţinerile recurenţilor, potrivit aspectelor statuate de Curtea Constituţională prin Deciziile nr. 818, 819, 820 şi 821 din 3 iulie 2008, Înalta Curte reţine că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Pe cale de consecinţă, din perspectiva modului de stabilire a salariilor de bază, se poate reţine că instanţa de fond a dat o eronată interpretare şi aplicare a prevederilor Legii nr. 157/2017, fiind incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, va admite recursul declarat de recurenţii - pârâţi, va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C., ca nefondată, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-pârâţi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva sentinţei civile nr. 124 din 5 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C., ca nefondată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 noiembrie 2022.