Judicial fee payment obligation as a condition for valid appeal submission in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.11.2018 (ca efect al declinării de la Tribunalul Bucureşti), reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei, Internelor, Ministrul de Interne C., precum şi în contradictoriu cu D. S.A. soluţionarea petiţiilor înregistrate de pârâta M.A.I sub nr. x/22.02.2018, y/10.04.2018 si w/17.04.2018 în sensul comunicării unui răspuns concret complet şi valid, în conformitate cu legea şi cu realitatea de fapt a celor sesizate de către reclamanta, precum şi a probelor pe baza cărora înţeleg să-şi formuleze susţinerile din răspuns; probării afirmaţiilor pe care le-au făcut cu privire la soluţionarea sesizărilor reclamantei; comunicării temeiului de fapt si de drept în baza cărora au înţeles să afirme că prezenţa la sediul de politie a fost necesară pentru date suplimentare, în condiţiile în care a sesizat d-nei ministru de interne faptul că a fost chemată nejustificat la sediul poliţiei ca reclamant, sub sancţiunea amenzii (însă fără confirmare de primire), doar pentru a fi intimidată şi determinată să renunţe la sesizarea făcută, fără a i se consemna nici măcar vreo declaraţie; îndeplinirii atribuţiilor legale de asigurare a ordinii publice şi a siguranţei cetăţeanului, atribuţii care nu presupun tratarea cu neglijenţă şi cu dispreţ, prin muşamalizări, prin răspunsuri vagi şi ambigue, generale, la întrebările cetăţenilor, ci depunerea de diligenţe reale în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin în raport de siguranţa cetăţenilor; cercetării reale şi concrete a aspectelor pe care reclamanta le-a sesizat doamnei ministru.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 712 din 27 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată; a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne; a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtul D. S.A. prin întâmpinare şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul D. S.A., ca inadmisibilă; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului de Interne - C. şi a pârâtei C., şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă; a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A. şi B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, excepţie invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi o va admite, anulând recursul pe acest temei, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate supra, "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora: "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", precum şi dispoziţiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, conform cărora recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material pentru cererile neevaluabile în bani, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În speţă, deşi recurenţii-reclamanţi au criticat pentru nelegalitate hotărârea atacată, nu au indicat în concret care sunt motivele de casare incidente, astfel cum sunt acestea în mod expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Ca urmare, este de observat că din dezvoltarea susţinerilor părţilor recurente reiese că aceştia au înţeles să critice sentinţa de fond pentru greşita soluţie pronunţată în baza dispoziţiilor legale incidente în cauză, apreciindu-se astfel că hotărârea este atacată, cel puţin din perspectiva unui motiv de casare pentru analizarea căruia recurenţii-reclamanţi datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege", iar alin. (2) prevede: "Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei". De asemenea, art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi dispoziţiile art. 197 din acelaşi act normativ care dispun în mod expres că: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii".

În plus, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că: la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Din analiza textelor de lege enunţate rezultă fără putinţă de tăgadă obligaţia părţii de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Prin adresele comunicate recurenţilor-reclamanţi la data de 29.03.2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar, precum şi prin citaţiile comunicate la data de 29.09.2022, conform proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar (coroborat cu menţiunile rezultate din citativul ataşat la fila x), s-a adus la cunoştinţa recurenţilor obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 712 din 27 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Or, prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunea şi cererile introduse la instanţa judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, iar aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat.

Recurenţii-reclamanţi nu au îndeplinit această obligaţie până la termenul de judecată fixat în vederea soluţionării cauzei, aşa încât, constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat sau până la închiderea dezbaterilor, aceştia neconformându-se obligaţiei de timbrare comunicate de instanţa de recurs, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 197 din C. proc. civ. şi celor cuprinse la art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ, aplicând sancţiunea neîndeplinirii acestei obligaţii, respectiv anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 712 din 27 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 noiembrie 2022.