Recognition of ethnic refugee status under Law 189/2000 based on 1940 legitimization and witness evidence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the National Pension House, thereby upholding the lower court's judgment that annulled the administrative decision denying benefits and ordered the defendant to recognize the claimant as a beneficiary of Law no. 189/2000 for the period from September 21, 1940, to March 6, 1945. The dispute concerned a social security claim where an individual sought recognition of refugee status resulting from ethnic persecution, challenging the pension authority’s refusal based on alleged insufficient proof of the exact duration of displacement. Relying on Government Ordinance no. 105/1999 approved by Law no. 189/2000 and Government Decision no. 127/2000, which assimilate refugees to persons displaced from their domicile, the court found that the evidence—including a 1940 legitimization document from the General Commissariat for Refugees and witness testimony—legally established the status of ethnic refugee, rejecting the pension house’s argument regarding procedural defects and lack of precise date calculation.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000, art. 2 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Recognition of ethnic refugee status under Law 189/2000 based on 1940 legitimization and witness evidence: 189/2000 for the period from September 21, 1940, to March 6, 1945. The dispute concerned a social security claim where an individual sought recognition of refugee status resulting from ethnic persecution, challenging the pension authority’s refusal based on alleged insufficient proof of the exact duration of displacement. Relying on Government Ordinance no. 105/1999 approved by Law no. 189/2000 and Government Decision no. 127/2000, which assimilate refugees to persons displaced from their domicile, the court found that the evidence—including a 1940 legitimization document from the General Commissariat for Refugees and witness testimony—legally established the status of ethnic refugee, rejecting the pension house’s argument regarding procedural defects and lack of precise date calculation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 18 decembrie 2003, reclamantul V.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 8116/331 din 24 septembrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 119 din 26 ianuarie 2004, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 8116/331 din 24 septembrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 septembrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile, începând cu 1 ianuarie 2004.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 29 noiembrie 1912, și potrivit legitimației eliberată la data de 21 septembrie 1940, de către Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei, rezultă că reclamantul s-a refugiat din Satu Mare, în România - București.
Declarațiile martorilor B.T. și V.M. au confirmat refugiul, cu începere de la 21 septembrie 1940, iar la 6 martie 1945, reclamantul se afla tot la București.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de V.A., pe considerentul că până la emiterea hotărârii contestate, reclamantul nu a făcut dovada perioadei exacte de refugiu, ținând seama că se acordă drepturi bănești pentru fiecare zi, lună, an, a apreciat că nu s-a făcut precizarea asupra datei acordării drepturilor, existând acte depuse ulterior.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează (…) lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, a fost dovedită de reclamant, sunt îndeplinite prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel că acestuia în mod corect i s-au recunoscut drepturile prevăzute de lege, pentru perioada 21 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Situația de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor B.T. și V.M., legitimația eliberată la 21 septembrie 1940, de către Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei și copia actului de naștere al reclamantei.
Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege.
În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 119 din 26 ianuarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2005.