Salary differential accrual mooted by subsequent annulment of underlying debt: loss of procedural interest bars appeal against interest-start clarification.

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa nr. 122 din data de 10 noiembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "Respinge excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Justiţiei în raport de capătul de cerere având ca obiect obligarea sa la plata diferenţelor salariale solicitate prin acţiunea invocată de acesta prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 09.04.2015-21.01.2017, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, prin întâmpinare, şi respinge acţiunea în ceea ce priveşte recunoaşterea şi plata drepturilor salariale solicitate pentru această perioadă ca fiind prescrisă.

Admite în parte actiunea formulată de reclamanţii A., în nume propriu şi pentru reclamanţii B. B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, şi Curtea de Apel Bucureşti.

Obligă pârâtul Ministerul Justiţiei să emită reclamanţilor noi ordine de încadrare începând cu data de 21.01.2017 şi în continuare cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 19,000.

Obligă pârâţii la plata către reclamanţi începând cu data de 21.01.2017 şi în continuare, a diferenţelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit coeficientului de multiplicare 19,000 şi venitul efectiv plătit, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă, până la data plătii efective."

La data de 9.07.2021 reclamanţii au formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei anterior menţionate, în sensul de a se menţiona data de la care începe să curgă atât dobânda legală penalizatoare, cât şi indicele de inflaţie aferente debitului principal, respectiv de a se dispune ca acestea să fie calculate începând cu data scadenţei lunare a fiecărei diferenţe de drepturi salariale stabilite în favoarea fiecăruia dintre reclamanţi şi până la data plăţii efective.

2. Încheierea primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă din data de 13 octombrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020 Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Admite în parte cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 122/10.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, formulată de petenţii-reclamanţi A., în nume propriu şi pentru reclamanţii B. B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, şi Curtea de Apel Bucureşti, în sensul că dobânda legală penalizatoare acordată şi indicele de inflaţie aferent vor fi calculate începând cu data scadenţei lunare a fiecărei diferenţă de drepturi salariale recunoscute în favoarea fiecăruia dintre reclamanţi prin sentinţă şi până la data plăţii efective a acestor drepturi. Respinge în rest cererea de lămurire dispozitiv ca neîntemeiată."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea încheierii şi respingerea cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei pronunţate în primă instanţă.

În esenţă, în motivarea recursului s-a arătat că potrivit Deciziei nr. 2/2014 pronunţată Înalta Curte de Casaţie Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, "(...) aceste dobânzi, ca formă de penalizare a debitorului care nu şi-a îndeplinit Ia timp obligaţia de executare a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un litigiu referitor la drepturi salariale, curg de drept de la momentul pronunţării hotărârii, hotărâre executorie de drept potrivit art. 278 pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865 şi art. 274 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completărările ulterioare, aceasta fiind data scadenţei obligaţiei respective, până la plata efectivă a acestui debit".

Deşi au fost legal citaţi, intimaţii-reclamanţi nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

În prezenta cauză recurentul-pârât critică modul în care prima instanţă a înţeles să lămurească dispozitivul sentinţei nr. 122/10.11.2020, nefiind de acord cu statuarea instanţei asupra datei de la care începe să curgă dobânda legală penalizatoare pentru drepturile salariale recunoscute reclamanţilor.

O astfel de critică a fost formulată şi în cadrul recursului declarat împotriva sentinţei nr. 122/10.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 5015/28.10.2022 a decis următoarele: "Admite recursul principal declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 122 din 10 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată în sensul că înlătură obligaţia pârâtului Ministerul Justiţiei la plata către reclamanţi începând cu data de 21.01.2017 şi în continuare, a diferenţelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit coeficientului de multiplicare 19,000 şi venitul efectiv plătit, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă, până la data plătii efective. Menţine în rest sentinţa atacată.

Respinge ca nefondate recursurile incidente declarate de recurenţii-reclamanţi M., N., II., KK. şi NN. împotriva sentinţei nr. 122 din 10 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă."

Astfel, în contextul respingerii definitive a acţiunii reclamanţilor şi înlăturării obligaţiei de plată a diferenţelor de drepturi salariale şi a dobânzii legale penalizatoare aferente, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului formulat împotriva încheierii de şedinţă prin care s-a lămurit dispozitivul sentinţei iniţiale şi s-a stabilit data de la care curg dobânzile legale pretinse de reclamanţi.

Cum interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva încheierii de şedinţă din data de 13 octombrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 3 noiembrie 2022.