Judicial liability complaint; nullity of cassation appeal for failure to explicitly identify violated material law norms and frame arguments within statutory grounds for cassation.

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 16.04.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare emise de Inspectorul - şef al Inspecţiei Judiciare în dosarul x.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1347 din 7 decembrie 2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., acesta solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii şi constatarea nelegalităţii soluţiei de clasare a sesizării.

În motivarea recursului, s-a arătat că sesizarea formulată viza şi dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Piteşti, în cadrul căruia a fost obligat, ca şi persoană fizică, la plata cheltuielilor de judecată, deşi acţiunea fusese formulată în calitate de Preşedinte al Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991. De asemenea, inspectorul judiciar nu a observat neregularităţile din dosarele indicate şi a dispus clasarea sesizării, reţinând, în mod eronat, împlinirea termenului de prescripţie pentru atragerea răspunderii magistraţilor din aceste dosare.

Deşi a fost legal citată, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, cazul de casare invocat de reclamant în susţinerea recursului este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau a normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

De asemenea, recurentul-reclamant s-a limitat la a face aprecieri asupra activităţii inspectorului judiciar şi a instanţei învestite cu soluţionarea dosarului1694/198/2010, fără a formula critici raportate la conţinutul concret al hotărârii atacate.

Constatând că recurentul nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 anterior menţionat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu şi va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1347 din 7 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 3 noiembrie 2022.