Councillor's integrity report upheld despite kinship contract with town hall; late arguments barred, appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.07.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x, întocmit la data de 10.07.2020, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia nr. 137/F-CONT din 15 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, iar în rejudecare admiterea în totalitate a acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul a invocat, în esenţă, următoarele:

- instanţa de fond a înlăturat în mod neîntemeiat apărările sale prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi se impune efectuarea unei juste şi complete analize a materialului probator administrat în cauză;

- a solicitat să se constate nulitatea absolută a raportului de evaluare întrucât acesta a fost întocmit de un organ necompetent în realizarea unei astfel de verificări;

- a mai solicitat să se observe faptul că activitatea de evaluare şi raportul final au fost realizate cu nerespectarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 176/2010, în sensul că lucrarea nu a fost repartizată în mod aleatoriu, prin sistem electronic omologat, aspect care a condus la desfăşurarea întregii proceduri cu nerespectarea principiilor prevăzute de art. 8 din aceeaşi lege;

- instanţa de fond nu a analizat posibila intervenţie în cauză a prescripţiei răspunderii administrative, civile şi disciplinare pentru faptele reţinute în sarcina sa în raportul de evaluare contestat.

- prima instanţă nu s-a pronunţat pe toate capetele de cerere şi nu a analizat toate motivele de contestaţie invocate prin acţiunea formulată şi completată, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x, întocmit la data de 10.07.2020.

Prin raportul de evaluare nr. x/10.07.2020, întocmit de intimată, s-a constatat că reclamantul A., consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Dobreşti, jud. Argeş, a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor în exercitarea mandatului 2016-2020, întrucât S.C. B. S.R.L., societate comercială la care fiul acestuia îndeplinea funcţia de administrator, a încheiat cu Primăria com. Dobreşti, la data de 12.05.2017, contractul de prestări servicii nr. x/12.05.2017, având ca obiect înlocuirea de ferestre şi uşi termopan la sediul Primăriei com. Dobreşti, pentru preţul de 5.500 RON, contractul având un termen de execuţie şi predare integrală a lucrărilor de 60 de zile.

Soluţionând cauza, curtea de apel a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului.

Prin cererea de recurs, reclamantul a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că a fost invocat formal, întrucât recurentul nu formulează argumente distincte privind incidenţa acestuia.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că este nefondat.

Cu privire la primele trei motive invocate prin memoriul de recurs, Înalta Curte constată că acestea nu au fost invocate în faţa instanţei de fond.

Astfel, recurentul-reclamant a solicitat să se constate nulitatea absolută a raportului de evaluare întrucât acesta a fost întocmit de un organ necompetent în realizarea unei astfel de verificări, să se observe faptul că activitatea de evaluare şi raportul final au fost realizate cu nerespectarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 176/2010, în sensul că lucrarea nu a fost repartizată în mod aleatoriu, prin sistem electronic omologat, aspect care a condus la desfăşurarea întregii proceduri cu nerespectarea principiilor prevăzute de art. 8 din aceeaşi lege. Totodată, a mai invocat şi faptul că instanţa de fond nu a analizat posibila intervenţie în cauză a prescripţiei răspunderii administrative, civile şi disciplinare pentru faptele reţinute în sarcina sa în raportul de evaluare contestat.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului, care nu se regăsesc în cererea de chemare în judecată, nu pot fi examinate cu ocazia soluţionării recursului, întrucât nu au făcut obiectul analizei primei instanţe, ci au fost invocate direct în calea de atac a recursului. Or, în stadiul procesual al recursului nu pot fi invocate motive noi, care nu au fost supuse dezbaterilor în faţa instanţei de fond, neputând face astfel obiectul căii de atac formulate, faţă de dispoziţiile art. 478, raportat la art. 494 din C. proc. civ.

În condiţiile în care în faţa primei instanţe reclamantul nu a invocat aceste argumente în susţinerea nelegalităţii actului contestat, nu le poate invoca direct în faţa instanţei de control judiciar, astfel că nu pot fi examinate cu ocazia soluţionării prezentului recurs.

În ceea ce priveşte susţinerea că prima instanţă nu s-ar fi pronunţat pe toate capetele de cerere şi nu ar fi analizat toate motivele de contestaţie invocate prin acţiunea formulată şi completată, Înalta Curte reţine, în primul rând, că recurentul nu precizează care anume capete de cerere şi motive neanalizate de instanţa de fond ar fi fost invocate prin acţiunea formulată şi completată.

În al doilea rând, motivele invocate prin cererea de chemare în judecată iniţială de două pagini au fost avute în vedere de instanţa de judecată, iar o completare a acţiunii nu se identifică în dosarul de fond.

În rest, sunt nefondate criticile recurentului privind faptul că nu sunt întrunite condiţiile art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea 161/2003: "(1) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local."

Prin urmare, pentru a se reţine starea de incompatibilitate în temeiul textului legal citat, este necesar ca persoana care îndeplineşte funcţia de consilier local sau soţul ori rudele de gradul I ale acesteia să aibă calitatea de asociat la o societate comercială cu capital privat care a încheiat un contract de prestări servicii, de executare lucrări sau de furnizare de produse cu autoritatea administraţiei publice din care face parte.

Contrar susţinerilor recurentului, împrejurarea că menţionatul contract a fost încheiat cu primăria, iar nu cu consiliul local nu este de natură să înlăture starea de incompatibilitate, în condiţiile în care atât instituţia primarului, cât şi consiliul local sunt autorităţi ale administraţiei publice locale prin care se realizează gestionarea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale, în considerarea principiului autonomiei locale. Faptul că primarul este autoritate executivă, iar consiliul local – autoritate deliberativă nu conduce la concluzia existenţei unei independenţe totale a acestora, între cele două autorităţi existând raporturi interdependente, care au drept scop gestionarea eficientă a patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale.

În aceste condiţii, în mod corect a reţinut instanţa de fond că împrejurarea că respectivul contract a fost încheiat cu primăria, şi nu cu consiliul local în cadrul căruia funcţionează recurentul-reclamant este lipsită de relevanţă, câtă vreme cele două autorităţi ale administraţiei publice locale (primarul şi consiliul local) gestionează împreună, în numele şi în interesul colectivităţii locale pe care o reprezintă, treburile publice în condiţiile legii, iar primăria aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local. Aşadar, sintagma "autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte" consilierii locali, regăsită în cuprinsul dispoziţiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, se referă atât la consiliul local, ca autoritate deliberativă, cât şi la primar, ca autoritate executivă.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 137/F-CONT din 15 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 137/F-CONT din 15 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 noiembrie 2022.