Suspension of execution of bankruptcy practitioner selection: requirement of "well-justified case" and exclusion of merits review under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 21.04.2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă, suspendarea executării Deciziei nr. 357/CSP/14.04.2021 emise de pârâtă, privind rezultatul selecţiei ofertantului pentru susţinerea desemnării acestuia în procedura de insolvenţă a debitorului S.C. B. din dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Ialomiţa, până la pronunţarea instanţei de fond privind cererea de anulare a acestei decizii; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 117 din 27 mai 2021 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă şi C. în consorţiu cu D., având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 357/CSP/14.04.2021 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă, fără cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 357/CSP/14.04.2021.

În motivarea recursului s-a arătat că soluţia primei instanţe este rezultatul unei aplicări eronate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, reţinându-se, în mod nelegal, că nu au fost prezentate împrejurări de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Astfel, reluând argumente de aparentă nelegalitate a actului administrativ contestat, recurenta a arătat că A.N.A.F. a emis Decizia nr. 357/CSP/14.04.2021 prin care a desemnat practicianul în insolvenţă în dosarul de insolvenţă nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Ialomiţa privind pe debitoarea B., în conditiile în care anterior a mai realizat o procedură de selectie si adoptase deia o hotărâre cu privire la desemnarea unui practician în insolventă pentru a fi sustinut în procedura de insolvenţă din acelaşi dosar, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. x întocmit la data de 24.07.2017 de către Comisia de selecţie din cadrul D.G.R.F.P. Ploieşti, Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, Compartimentul Procedura Insolvenţa şi Lichidări. încălcându-se astfel dispozitiile art. 14 din Ordinul A.N.A.F. nr. 1443/2019 care stipulează că selecţia practicienilor agreaţi în vederea susţinerii în dosarele în care organul fiscal central este creditor se realizează atât pentru calitatea de administrator, cât şi pentru cea de lichidator judiciar.

Prin plângerea prealabilă formulată, reclamanta a sesizat pârâtei A.N.A.F. aspectele de nelegalitate a procedurii de selecţie, însă prin răspunsul primit la data de 31.03.2021 aceasta a susţinut legalitatea selecţiei organizate, întrucât rezultatul selecţiei anterioare finalizată prin procesul-verbal nr. x/24.07.2017 ar fi fost revocat prin decizia nr. 353/30.03.2021 emisă de către D.G.R.F.P. Ploieşti. Aceste susţineri nu fac decât să pună în evidenţă aparenta nelegalitate a întregii proceduri de selecţie şi, implicit a deciziei nr. 357/CSP/14.04.2021.

În prezenta cauză reclamanta nu s-a prevalat şi nu a susţinut legalitatea vechii proceduri de selecţie, cum greşit a reţinut instanţa de fond în considerentele sentinţei atacate, ci a invocat existenţa unor serioase indicii de nelegalitate a noii proceduri demarate de pârâta A.N.A.F., criticile reclamantei fiind în sensul că potrivit dispozitiilor art. 14 din Ordinul A.N.A.F. nr. 1443/2019 pârâta nu mai putea să deruleze, în mod legal, o nouă procedură de selecţie .

Instanta de fond nu a analizat şi nu a avut în vedere nici faptul că rezultatul anterioarei proceduri de selectie finalizată prin procesul-verbal nr. x/24.07.2017 a produs efecte iuridice, fiind vorba despre un act administrativ ce nu mai putea fi revocat de către organul emitent, mai ales că aşa-zisa "revocare" a intervenit în data de 30.03.2021 după ce pârâta A.N.A.F. a demarat noua procedură de selecţie prin anunţul publicat în data de 17.03.2021.

Decizia a cărei suspendare a executării se solicită este aparent nelegală şi prin raportare la dispozitiile art. 8 alin. (1) şi art. 12 alin. (2) din Ordinul A.N.A.F. nr. 1443/2019 având în vedere că nu există o solicitare de efectuare a selecţiei din partea creditorului fiscal, iar în dosarul de insolventă nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Ialomiţa, prima adunare a creditorilor în care trebuia susţinut practicianul selectat a avut loc în data de 08.03.2021, dată la care nu a fost sustinut practicianul selectat în anul 2017 conform procesului-verbal nr. x/24.07.2017, nu a fost sustinut nici practicianul desemnat de instanţă şi nici nu era demarată vreo altă procedură de selecţie de către pârâta A.N.A.F.

Acest aspect a fost reţinut de către prima instanţă în considerentele hotărârii atacate, însă s-a apreciat greşit că această cerinţă nu este prevăzută sub sancţiunea nulităţii. Chiar dacă se admite că nu este vorba despre o cerinţă prevăzută sub sancţiunea nulităţii, în spetă nu poate fi vorba despre o ratificare a noii proceduri de selecţie derulată de câtre pârâta A.N.A.F. din moment ce, pe de o parte, comisia de selecţie nu a fost legal sesizată, la data publicării anunţului nr. x/17.03.2021, existând deja o decizie privind rezultatul selecţiei emisă de organul fiscal în anul 2017, iar pe de altă parte, în ipoteza în care procedura de selectie nu ar fi fost finalizată, creditorul fiscal, potrivit dispozitiilor art. 12 alin. (2) din Ordinul A.N.A.F. nr. 1443/2019 avea îndatorirea să voteze în adunarea creditorilor debitoarei, în sensul de a-l susţine pe practicianul în insolvenţă desemnat de instanţa de judecată, iar nu să "proroge luarea unei hotărâri".

Un alt aspect de nelegalitate a deciziei contestate a vizat declararea drept câstigătoare oferta depusă de consorţiul C. şi D., cu un onorariu lunar de 1.700 RON şi onorariu de succes 1,70%, desi oferta recurentei era mai avantajoasă din punct de vedere financiar şi întrunea un punctai mai mare conform criteriilor de punctare prevăzute în Anexa 8 din Ordinul A.N.A.F. nr. 1443/2019. De asemenea, instanţa de fond a apreciat, în mod nelegal, că argumentele reclamantei referitoare la motivele descalificării ofertei sale şi la dispoziţiile art. 9 din Ordinul A.N.A.F. nr. 1443/2019 vizează fondul cauzei şi nu pot fi analizate în procedura sumară a cererii de suspendare a executării.

Recurenta a mai arătat că în cauză era îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, întrucât punerea în executare a deciziei contestate are ca rezultat schimbarea aparent nelegală a unei hotărâri adoptată anterior de către organul fiscal cu privire la desemnarea practicianului în insolvenţă pentru întreaga procedură de insolvenţă şi aduce prejudicii materiale viitoare şi previzibile drepturilor atât recurentei, practician în insolventă ce administrează cu profesionalism de aproape patru ani întreaga procedură de insolventă, cât şi a debitoarei B. şi creditorilor acesteia, câtă vreme cheltuielile cu procedura de lichidare/faliment vor fi într-un cuantum mult mai mare, iar suma netă rezultată în urma valorificării activelor sale va fi cu mult mai mică.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu solicitarea, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării Deciziei nr. 357/CSP/14.04.2021 emise de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă, privind rezultatul selecţiei ofertantului pentru susţinerea desemnării acestuia în procedura de insolvenţă a debitorului S.C. B. din dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Ialomiţa.

Potrivit art. 14 din legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 autorităţii publice care a emis actul sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei pe fond, cerere ce poate fi promovată conform art. 15 din acelaşi act normativ şi prin acţiunea în anulare, în tot sau în parte, a actului atacat.

Astfel, admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ este condiţionată de întrunirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de normele legale precizate mai sus, respectiv sesizarea autorităţii emitente sau celei ierarhic superioare, existenţa cazului bine justificat aşa cum este bine definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi paguba iminentă definită de art. 2 lit. ş) din acelaşi act normativ, fiind reprezentată de prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţii publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea condiţiilor referitoare la existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă şi unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie, însă, evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Fiind învestită cu soluţionarea căii de atac promovate împotriva soluţiei de respingere a cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanţa de control judiciar constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamantă.

Astfel, interpretând corect dispoziţiile art. 14, art. 2 lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a reţinut şi a argumentat neîndeplinirea condiţiei existenţei cazului bine justificat, întrucât, din examinarea sumară a deciziei contestate, nu s-a conturat o situaţie de fapt de natură a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea respectivului act.

Din analiza cererii de suspendare formulate de recurenta-reclamantă şi a susţinerilor acesteia reiterate în recurs, se constată că, în esenţă, recurenta a invocat nerespectarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 8 din Ordinul nr. 1443/2019, întrucât procedura de selecţie fusese finalizată încă din 24.07.2017, demararea noii proceduri fără ca pârâta să fi fost legal sesizată de către creditorul fiscal, descalificarea nelegală a reclamantei, cu atât mai mult cu cât oferta sa este mai avantajoasă atât din punct de vedere financiar, cât şi în raport de celelalte criterii de punctare.

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că aspectele invocate nu reprezintă caz bine justificat în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât o parte din argumentele prezentate vizează fondul acţiunii în anulare, iar celelalte nu creează o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ contestat.

Prin procesul-verbal nr. x/24.07.2017 al Comisiei de selecţie din cadrul D.G.R.F.P. Ploieşti a fost desemnat C.I.T.R. S.R.L. - practician în insolvenţă pentru debitoarea S.C. B.. Prin decizia nr. 353/30.03.2021 s-a dispus revocarea acestui proces-verbal, decizia a fost comunicată Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă constituită la nivelul A.N.A.F., astfel că nu se poate pretinde că pârâta nu a fost legal sesizată. De asemenea, este eronată raportarea recurentei la rezultatul procedurii derulate în anul 2017, câtă vreme nu a participat la respectiva procedură.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte descalificarea ofertei reclamantei şi motivele de nelegalitate invocate, instanţa de fond a apreciat, în mod just, că ele exced analizei sumare pe care o poate face instanţa învestită cu soluţionarea cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Cele două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru intervenţia de excepţie a măsurii suspendării executării actului administrativ sunt prevăzute de legiuitor în mod cumulativ, astfel încât constatarea neîndeplinirii uneia dintre condiţii era suficientă pentru respingerea cererii de luare a unei asemenea măsuri.

Instanţa de fond a analizat însă şi condiţia iminenţei pagubei şi a reţinut, în mod corect, că invocarea de către recurentă, a afectării exercitării atribuţiilor sale profesionale în dosarul de insolvenţă, dar şi a dreptului de a încasa onorariul cuvenit ca urmare a activităţii prestate nu reprezintă prejudiciu material, viitor şi imprevizibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În mod similar, nu reprezintă pagubă iminentă nici posibila afectare a drepturilor şi intereselor creditorilor înscrişi la masa credală, printre care şi pârâta, ori a drepturilor şi intereselor debitorului, deoarece paguba iminentă trebuie să se producă în patrimoniul reclamantei şi nu în patrimoniul altei persoane.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate, soluţia pronunţată reflectând o corectă aplicare şi interpretare a normelor legale, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 117 din 27 mai 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2021.