Legality of administrative delegation of prosecutors to managerial roles; rejection of labor law analogies to CSM measures

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, revocarea în totalitate a Hotărârii nr. 230/9.04.2019, prin care s-a dispus încetarea delegării sale în funcţia de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni şi delegarea pe această funcţie a procurorului B. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte începând cu data de 15.04.2019, apreciind că hotărârea este nelegală, nefondată, produce efecte negative asupra carierei sale profesionale, solicitând şi repunerea sa pe funcţia de prim procuror delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni până la expirarea de drept a duratei acesteia.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 66 din 20 aprilie 2021 Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (2) raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că sentinţa recurată este nelegală, netemeinică, superficială, incompletă, conţinând raţionamente juridice eronate şi fiind bazată în exclusivitate pe argumentele invocate de pârât, în vreme ce motivele reclamantului au fost unilateral respinse ca fiind lipsite de relevanţă.

Astfel, ignorând faptul că delegarea reclamantului în funcţia de conducere s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 57 alin. (4), (6) şi (7) din Legea nr. 303/2004, dar şi faptul că reclamantul nu şi-a retras acordul de delegare, nu a solicitat încetarea delegării, instanţa de fond nu a sancţionat delegarea domnului procuror B., dispusă de pârât în mod nelegal.

După prezentarea contextului factual ce a condus la adoptarea de către pârât a hotărârii contestate în prezenta cauză, recurentul a apreciat că încetarea delegării sale în funcţia de conducere a fost dispusă cu încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, potrivit cărora relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei credinţe, precum şi celor ale art. 39 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, care garantează dreptul salariatului la informare şi consultare.

În opinia recurentului, prin măsura dispusă a fost încălcat şi dreptul la egalitate de şanse şi de tratament, prin raportare la situaţia altor doi procurori care ocupă prin delegare funcţii de conducere la parchete din circumscripţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

În privinţa Hotărârii nr. 230/9.04.2019 emise de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, instanţa de fond nu a reţinut argumentele reclamantului şi nu a observat că aceasta este superficial motivată, în condiţiile în care nu cuprinde răspunsuri la toate aspectele pertinente prezentate prin cererile formulate anterior adoptării.

De asemenea, pârâtul a emis hotărârea contestată fără ca anterior să revoce hotărârea iniţială de delegare a reclamantului în funcţia de conducere, iar prima instanţă nu a avut în vedere încălcarea dispoziţiilor art. 57 alin. (2) şi (7) din Legea nr. 303/2004, care impuneau ca propunerea de delegare a unui alt procuror în funcţia de conducere, precum şi cea de încetare a delegării reclamantului să fie formulate şi motivate de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, iar nu de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, care nu avea o astfel de abilitare legală.

Recurentul a subliniat şi efectele prejudiciabile ale măsurii de încetare a delegării cu 2 luni înainte de expirarea perioadei pentru care aceasta a fost dispusă, respectiv respingerea cererii de înscriere la examentul pentru ocuparea funcţiei de conducere la Parchetul Moreni, unde de altfel, era singurul candidat care îndeplinea condiţia de vechime şi stagiul de 2 ani în această unitate, în cadrul căreia a activat ca prim procuror, fără întrerupere, din ianuarie 2011.

Soluţia primei instanţe de constatare a legalităţii atacate de reclamant a fost criticată şi prin prisma omisiunii de a analiza anumite aspecte esenţiale invocate în cererea de chemare în judecată: "- complexitatea cauzelor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa este mai mare faţă de cea a dosarelor de competenţa unui parchet local, dar şi experienţa procurorilor este mai mare; - volumul de dosare la Parchetul Târgovişte este superior celui de la Parchetul Judeţean Dâmboviţa; - din ce motiv, pentru repararea deficitului de personal nu a fost încetată şi delegarea procurorului C. pe funcţia de prim procuror la Parchetul Pucioasa, cu continuarea activităţii la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa ? - problema de personal nu a fost nici până în prezent rezolvată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, unde sunt delegaţi pe funcţii de conducere procurori cu funcţii de execuţie şi astfel sunt ţinute ocupate şi funcţiile de conducere respective şi cele de execuţie.

De asemenea, instanţa de fond nu a sancţionat nerespectarea de către pârât a dispoziţiilor legale care impuneau, în cadrul procedurii prealabile dispunerii delegării, obligaţia de a cere mai întâi procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni acordul de delegare.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul A. a supus controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ legalitatea Hotărârii nr. 230/9.04.2019, prin care pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori a dispus încetarea delegării sale în funcţia de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni şi delegarea pe această funcţie a procurorului B. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte începând cu data de 15.04.2019.

Fiind învestită cu soluţionarea recursului promovat de reclamant împotriva soluţiei de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că argumentele formulate pot fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi vor fi analizate prin prisma acestor dispoziţii.

Astfel, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, Înalta Curte reţine că hotărârea primei instanţe respectă rigorile unei motivări adecvate, aceasta explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a pronunţat soluţia în cauză. Astfel, motivarea permite exercitarea controlului judiciar al instanţei superioare asupra sentinţei pronunţate de prima instanţă, fiind respectate garanţiile procesuale ale imparţialităţii judecătorului şi ale calităţii actului de justiţie, precum şi exigenţele instituite în cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi cele ale art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la existenţa unui proces echitabil.

Potrivit celui de al doilea motiv de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În prezenta cauză aceste motive nu sunt incidente, iar soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Astfel, reclamantul A. este procuror, în perioada 2011-2014 a îndeplinit funcţia de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni, iar din 2014 şi până în aprilie 2019 a îndeplinit aceeaşi funcţie prin delegare, ultima prelungire a delegării în funcţia de conducere fiind dispusă prin Hotărârea nr. 750/4.12.2018 a secţiei pentru Procurori din cadrul C.S.M., începând cu 06.01.2019 pentru o perioadă de maximum 6 luni.

Prin hotărârea nr. 230/9.04.2019, contestată în prezenta cauză, C.S.M., secţia pentru procurori a dispus încetarea delegării sale pe funcţia de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni şi delegarea pe această funcţie a domnului procuror B. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte începând cu data de 15.04.2019, urmând ca reclamantul să revină la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa începând cu aceeaşi dată 15.04.2019. Această hotărâre a fost emisă de pârât în baza referatului x/2019 întocmit de direcţia resurse umane şi organizare, a adresei x din 2.04.2019 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, însoţită de referatul 2516/VI/1 din 29.03.2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, a adresei x din 8.04.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte, cu luarea în considerare a cererii reclamantului înregistrată sub nr. x din 8.04.2019, prin care a solicitat respingerea propunerii prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti de încetare a delegării sale înainte de expirarea mandatului de 6 luni şi de delegare în aceeaşi funcţie a procurorului B..

Secţia pentru procurori din cadrul C.S.M. a apreciat că solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa este întemeiată raportat la situaţia de personal existentă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, care se confruntă cu o situaţie şi mai dificilă, din cele 15 posturi prevăzute în schemă, 4 fiind de conducere şi 11 de execuţie, fiind ocupate 2 posturi de conducere şi 7 de execuţie, vacante 2 posturi de conducere şi 4 de execuţie, iar 2 procurori, respectiv C. şi reclamantul sunt delegaţi în funcţii de conducere la alte parchete, respectiv la Parchetele de pe lângă Judecătoria Moreni, respectiv Târgovişte.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale care o reglementează, în privinţa delegării în funcţii de conducere se pot desprinde câteva principii de bază, respectiv: - delegarea este o măsură cu caracter administrativ ce acoperă situaţiile în care instanţele sau parchetele se confruntă cu dificultăţi ce afectează funcţionarea normală, - ea este dispusă în interesul instanţei sau parchetului; - legiuitorul nu a prevăzut un drept de delegare al magistratului; - delegarea se dispune la solicitarea preşedintelui curţii de apel/prim procurorului parchetului de pe lângă curtea de apel în circumscripţia căreia se cere delegarea şi cu avizul pre preşedintelui curţii de apel/prim procurorului parchetului de pe lângă curtea de apel unde aceştia funcţionează, conform prevederilor art. 57 alin. (7) din lege, încetarea delegării urmând a se face cu aplicarea aceloraşi condiţii, prin aplicarea principiului simetriei.

În prezenta cauză, contrar susţinerilor recurentului, încetarea delegării în funcţia de conducere s-a dispus cu respectarea prevederilor legale, la solicitarea conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, însoţită de referatul nr. x/29.03.2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, fiind justificată de situaţia cu care se confruntă acesta din urmă, cu un grad de ocupare a posturilor de doar 47%.

Înalta Curte nu poate primi argumentele recurentului conform cărora delegarea reprezintă un drept sau o vocaţie a magistraţilor, interpretarea dispoziţiilor legale neputând fi decât în sensul anterior menţionat, respectiv aceea de măsură dispusă în interesul instanţei sau parchetului, în vederea asigurării funcţionării în bune condiţii a acestora.

De asemenea, prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că atributul gestionării resurselor umane în sistemul judiciar aparţine pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, iar acesta nu şi-a exercitat dreptul de apreciere în mod arbitrar sau disproporţionat, ci în concordanţă cu scopul instituţiei delegării expres reglementate de lege.

Nefondate sunt şi argumentele referitoare la nerespectarea dispoziţilor art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 39 alin. (1) din Codul muncii, câtă vreme procedura de încetare a delegării într-o funcţie de conducere, căreia i se aplică prin simetrie dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 303/2004, nu impune respectarea dreptului la consultare şi informare pretins de recurent. Cu toate acestea, astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii atacate, susţinerile recurentului şi poziţia sa faţă de propunerea de încetare a delegării în funcţia de conducere au fost analizate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii. În mod similar, nu se poate vorbi nici despre încălcarea principiilor predictibilităţii şi clarităţii sau despre afectarea siguranţei raporturilor de muncă, prima instanţă reţinând, în mod just, faptul că activitatea recurentului în funcţia de conducere în care a fost delegat nu s-a desfăşurat pe baza unui contract de muncă.

Un alt set de susţineri au vizat nelegalitatea hotărârii C.S.M. contestate, recurentul apreciind şi în recurs că hotărârea nu a fost motivată corespunzător şi a fost adoptată fără ca enterior să existe o hotărâre de revocare a hotărârii iniţiale de prelungire a delegării în funcţia de conducere.

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că hotărârea C.S.M., secţia pentru procurori nr. 230/9.04.2019, este motivată corespunzător, conţine argumente coerente, clare şi lipsite de ambiguităţi sau contradicţii şi permite urmărirea raţionamentul care a condus la adoptarea acesteia. De asemenea, pârâtul nu a depăşit limitele competenţelor conferite de art. 40 alin. (2) lit. m) din Legea nr. 317/2004, coroborat cu art. 50 alin. (5) şi art. 57 din Legea nr. 303/2004 şi a avut în vedere solicitarea conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin care s-a invocat situaţia dificilă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

De asemenea, prima instanţă a reţinut în mod just şi faptul că argumentele referitoare la respingerea cererii recurentului de participare la examenul pentru numirea în funcţie de procur-şef la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni nu reprezintă motive de nelegalitate a hotărârii C.S.M. contestate, aspectele învederate fiind ulterioare emiterii acesteia şi fără relevanţă în cauză.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 57 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte reţine că acestea reglementează instituţia delegării în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor de la judecătorii, tribunale, tribunale specializate, curţile de apel şi parchetele de pe lângă acestea la instanţe şi parchete din circumscripţia altei curţi de apel, iar în prezenta cauză hotărârea contestată a dispus delegarea/încetarea delegării într-o funcţie de conducere la parchete aflate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, situaţie reglementată de dispoziţiile alin. (4) şi (7) ale art. 57 invocat de recurent.

În mod similar, nu se poate vorbi nici despre nesocotirea dispoziţiilor art. 50 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, text de lege care prezintă, într-o enumerare limitativă, situaţiile în care funcţiile de conducere vacante pot fi ocupate de magistraţi care funcţionează la alte parchete sau instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel. Lipsa experienţei necesare pentru ocuparea unei funcţii de conducere generat de perioada scurtă de timp de la numirea în funcţia de procuror reprezintă un motiv obiectiv ce poate determina refuzul delegării înttr-o funcţie de conducere, iar în prezenta cauză, contrar susţinerilor recurentului, în cuprinsul referatului nr. x/29.03.2019 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că niciunul dintre procurorii care îşi desfăşoară activitatea la acest parchet nu a fost de acord cu ocuparea funcţiei de prim-procuror prin delegare.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma motivelor de casare invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 66 din 20 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2021.