Extraordinary appeal for annulment rejected: substantive legal errors do not constitute material errors under Art. 503(2)(2) CPC

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. x/2017, reclamantul Consiliul Judeţean Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu anularea Deciziei nr. 88930/04.11.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulată de către reclamant, cu consecinţa anulării ca netemeinic şi nelegal a titlului de creanţă intitulat "Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/08.09.2016" emisă de către pârât şi restituirea contravalorii corecţiei financiare în cuantum de 649.405,42 RON achitată în baza titlului de creanţă a cărui a anulare s-a solicitat şi plătit prin O.P. nr. x/24.11.2016.

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 246 din 16 noiembrie 2017, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, şi în consecinţă: a anulat Decizia nr. 88930 din 04.11.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către reclamant; a anulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr x din 08.09.2016 emisă de Ministerul Fondurilor Europene prin Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu şi a obligat Autoritatea de Management POS Mediu din cadrul Ministerului Fondurilor Europene la restituirea contravalorii corecţiei financiare în cuantum de 618.473,03 RON.

2. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 5201 din 15 octombrie 2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat nulitatea recursului formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 246/2017 din 16 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate în recurs Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a formulat contestaţie în anulare, calea extraordinară de atac fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivare, contestatorul a arătat că instanţa de control judiciar a reţinut, în mod nelegal că "recurentul-pârât nu a adus critici punctuale prin care să demonstreze concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţă în motivarea soluţiei", deşi recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a indicat în mod expres dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., drept temei cererii de recurs.

Această împrejurare nu este în conformitate cu menţiunile din cererea de recurs, care este motivată corespunzător şi vizează raţionamentului deficitar al primei instanţe, raţionament care nu concordă cu normele legale în materie, acesta fiind şi temeiul de drept invocat în susţinerea nelegalităţii soluţiei primei instanţe.

În condiţiile în care ministerul recurent a indicat atât temeiul de drept al cererii de recurs, cât şi argumentele care susţin nelegalitatea sentinţei atacate, decizia instanţei de control judiciar conform căreia calea de atac ar fi lovită de nulitate este una profund viciată şi este rezultatul erorii materiale anterior menţionate.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul Consiliul Judeţean Hunedoaraa depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea ca nefondată a căii extraordinare de atac.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., conform căruia: " Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când … dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Pentru a fi incident acest caz de contestaţie în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia să fie pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existenţa unor erori materiale, săvârşite de instanţa de control judiciar, care au influenţat soluţia astfel pronunţată. În definirea cazului de contestaţie în anulare privitor la existenţa unor erori materiale, textul de lege are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate şi pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că nu se invocă de către contestator, în prezenta cauză, o greşeală materială a instanţei de recurs, cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei. Motivele expuse în contestaţia în anulare se referă la însăşi legalitatea deciziei atacate, contestatorul formulând critici cu privire la modalitatea de apreciere, de către instanţa de recurs, a conţinutului cererii sale de recurs, din perspectiva cazului de nulitate prevăzut de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Ca atare, faţă de semnificaţia noţiunii de eroare materială, astfel cum a fost redată anterior, critica contestatorului nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nefiind invocată o eroare materială care să vizeze aspecte formale ale judecăţii, care să fie evidentă şi săvârşită de instanţă ca urmare a omiterii sau a confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei, ci vizează însăşi raţionamentul prin care instanţa de recurs a apreciat că partea nu a formulat critici care să poată fi încadrate în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce nu poate reprezenta un motiv de contestaţie în anulare.

Totodată, reţine Înalta Curte, contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa constantă, a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluţionat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei, contestaţia în anulare neputând avea semnificaţia unui "recurs deghizat", ci trebuind să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva deciziei nr. 5201 din 15 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2021.