Territorial jurisdiction for public authority plaintiffs in administrative litigation: application of the defendant's seat rule regardless of the public entity's role as injured party

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamanta Unitatea Administrativ – Teritorială Municipiul Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei:

- anularea Deciziei Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei nr. 465/24.11.2020 privind soluţionarea contestaţiei;

- anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/02.10.2020 emisă de Serviciul Constatare Nereguli şi Antifraudă din cadrul Direcţiei Generale Programul Operaţional Regional, care a avut ca efect aplicarea unei corecţii financiare asupra acordului cadru, respectiv a contractelor subsecvente proiectului "Reabilitarea infrastructurii de tramvai în Municipiul Iaşi", încheiat în cadrul Programului Operaţional Regional 2014- 2020, Axa prioritară 4, în valoare de:

- 2.622.338,74 RON, reprezentând 5% din valoarea contractului nr. x/

11.11.2019, cod SMIS 123700;

- 3.668.671,83 reprezentând 5% din valoarea contractului nr. x/

11.11.2019 şi cod SMIS 127025;

- 2.096.363,50 RON, reprezentând 5% din valoarea contractului nr. x/

27.07.2020.

- anularea Deciziei Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei nr. 49/02.03.2021 privind soluţionarea contestaţiei şi a Procesului-verbal nr. x/13.01.2021 de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate emis de Direcţia Management Financiar, din cadrul Direcţiei Generale Programul Operaţional Regional, prin care s-a stabilit o dobândă totală în valoare de 142,00 RON, şi anularea tuturor actelor administrative emise în legătură cu Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/02.10.2020, ca fiind netemeinice şi vădit nelegale şi, pe cale de consecinţă, exonerarea Municipiului laşi de la plata corecţiei financiare şi restituirea sumei nelegal reţinute.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 132 din 15 septembrie 2021, a admis excepţia de necompetenţă materială şi teritorială, invocată de pârât prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanta Unitatea Administrativ – Teritorială Municipiul Iaşi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Iaşi a reţinut, în esenţă, că acţiunea ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea unor acte administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, a căror valoare trebuie stabilită prin raportare la cuantumul integral al sumelor imputate reclamantului cu titlu de corecţie financiară (8.387.374,07 RON, compusă din corecţia de 5% aplicată fiecăruia din cele trei contracte, respectiv 2.622.338,76 RON + 3.668.671,83 RON + 2.096.363,50 RON), sumă din care doar 885.103,50 reprezintă creanţă bugetară, conform pct. 14 din nota de constatare.

Astfel, aplicând criteriul valoric, conform prevederilor art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, în funcţie de întreaga valoare a corecţiei aplicate şi nu doar prin raportare la suma imputată cu titlu de creanţă bugetară, întrucât textul de lege nu face nicio distincţie în acest sens, a apreciat că competenţa materială revine curţilor de apel, fiind depăşit pragul valoric de 3.000.000 RON, indicat în alin(1) al articolului menţionat.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, a considerat că sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) tezei a II-a din Legea nr. 554/2004, faţă de calitatea de instituţie publică a reclamantei, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, şi a locului situării sediului pârâtului.

2.2. Prin sentinţa nr. 625 din 30 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că în realitate "valoarea creanţei bugetare rezultată din nereguli este în cuantum de 885.103,50 RON", prin urmare în raport de această sumă contestată trebuie să se interpreteze prevederile sus-menţionate.

2.3. Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3883 din 12 iulie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, întrucât procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare sau nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare este atât un titlu de creanţă dar şi un titlu executoriu la expirarea termenului de plată, iar Codul de procedură fiscală şi C. proc. civ. au acordat debitorului, în speţă autorităţii publice reclamante, posibilitatea de a se adresa cu contestaţie la executare la instanţa de la sediul său şi în procedura contenciosului administrativ trebuie să îi fie acordat acelaşi beneficiu reclamantei, apreciind că nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) tezei a II-a din Legea nr. 554/2004 întrucât reclamanta a acţionat în calitate de persoană vătămată în sensul Legii nr. 554/2004.

2.4. Prin sentinţa nr. 786 din 26 octombrie 2022, Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) tezei a II-a din Legea nr. 554/2004, întrucât acestea reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţie între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate, aşa încât reclamanta, având calitatea de instituţie publică, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează anularea Deciziei nr. 465/24.11.2020 emise de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei pentru soluţionarea contestaţiei administrative şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/02.10.2020 emise de Serviciul Constatare Nereguli şi Antifraudă din cadrul Direcţiei Generale Programul Operaţional Regional, precum şi anularea Deciziei nr. 49/02.03.2021 emise de pârât privind soluţionarea contestaţiei şi a Procesului-verbal nr. x/13.01.2021 de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate emis de Direcţia Management Financiar, din cadrul Direcţiei Generale Programul Operaţional Regional, dar şi a tuturor actelor administrative emise în legătură cu Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/02.10.2020.

Instanţa de control judiciar constată că în cauză sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

În cauză, acţiunea dedusă judecăţii a fost formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iaşi, autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului autoritate publică, fără a face vreuna dintre distincţiile reţinute de Tribunalul Bucureşti, respectiv între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.

Aşadar, deşi reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului.

Textul de lege menţionat instituie o competenţa teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept public, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Cum în speţă sediul pârâtului este în Bucureşti, competenţa materială revine, în primă instanţă, Tribunalului Bucureşti.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iaşi şi pe pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.