Late revision challenge to land allocation refusal based on conflicting interpretation of property ownership timing under Law 15/2003

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Decizia supusă revizuirii

Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 465 din 12 mai 2022, a admis recursul declarat de pârâţii Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Timisoara, Primarul Municipiului Timisoara, şi Consiliul Local al Municipiului Timisoara împotriva sentinţei civile nr. 60/26.01.2022, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2021, a casat în parte sentinţa atacată, iar în rejudecare a respins excepţia de nelegalitate, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins în tot cererea de chemare în judecată şi a obligat intimaţii-reclamanţi la plata sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată, către recurenţii-pârâţi.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în privinţa excepţiei de nelegalitate, că în mod greşit s-a apreciat că actul administrativ contestat pe această cale incidentală a fi fost adoptat cu încălcarea unor acte normative cu forţă superioară – legea nr. 15/2003 şi H.G. nr. 896/2003, reţinându-se astfel eronat împrejurarea că prin însăşi hotărârea adoptată la 26.10.2021 de către Consiliul Local s-ar fi reglementat obligaţia solicitanţilor de a depunere, din nou, a declaraţiei din care să rezulte nu numai că nu au avut, dar şi că nu au, în prezent, o locuinţă sau un teren construibil.

Or, sub acest aspect, concluzia instanţei de fond în sensul că o atare cerinţă ar fi fost instituită prin hotărârea în privinţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, respectiv că această cerinţă ar fi fost impusă în contradicţie cu prevederile art. 3 din Legea nr. 15/2003, s-a bazat pe o greşită interpretare a acestor dispoziţii legale.

Aşadar, împrejurarea că prin HCL nr. 373/26.10.2021 s-a aprobat, printre altele, convocarea solicitanţilor cu documentele necesare (declaraţii pe propria răspundere, etc.) – inclusiv reclamanţii din cauză, în vederea încheierii contractelor de folosinţă gratuită, nu poate avea nici o înrâurire asupra soluţiei în cauză, nefiind de natură să releve caracterul nelegal al actului administrativ contestat pe calea incidentă a excepţiei de nelegalitate, în condiţiile în care soluţionarea disputei ivite între părţi vizează îndeplinirea cerinţelor legale pentru a beneficia de prevederile Legii 15/2003, iar condiţia negativă impusă solicitanţilor de a nu avea sau deţine la data rezolvării cererii în proprietate o locuinţă ori un teren destinat construirii unei locuinţe proprietate personală, atât în localitatea în care se solicită atribuirea în folosinţă a unui teren, cât şi în alte localităţi, a fost impusă chiar de legiuitor, dispoziţiile HCL nr. 373/26.10.2021 fiind în deplin acord cu prevederile actului normativ de rang superior, respectiv art. 3 din Legea nr. 15/2003.

Referitor la pretenţiile deduse judecăţii pe cale de acţiune, Curtea de apel a reţinut că motivul de recurs invocat vizează tot încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material de către prima instanţă, în ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţelor cuprinse în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 15/2003.

În esenţă, analizând refuzul autorităţii pârâte contestat de intimaţii- reclamanţi, raportat la criticile formulate şi la probatoriul existent, Curtea de apel a constatat că în cauză nu se relevă elemente de nelegalitate privitor la conduita adoptată de instituţia pârâtă.

Astfel, verificând îndeplinirea cerinţelor legale cuprinse în Legea 15/2003, a constat, aşa cum s-a arătat şi cu prilejul soluţionării excepţiei de nelegalitate invocate, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea 15/2003, condiţia cerută de lege pentru a putea beneficia de prevederile acestui act normativ referitoare la nedeţinerea unui al imobil se impune a fi îndeplinită atât la data depunerii cererii, cât şi la data soluţionării acesteia.

În ceea ce priveşte interpretarea noţiunii de "data rezolvării cererii", a reţinut ca fiind real faptul că prin HCLMTnr. 301/14.06.2019 a fost aprobat tabelul nominal, privind opţiunile beneficiarilor, fiind aprobată atribuirea parcelelor, confirmată ulterior prin HCLMT nr. 609/10.12.2019, însă la fel de adevărat este şi faptul că aceste acte administrative nu au fost puse în executare de către autoritatea pârâtă în privinţa reclamantului, neputându-se reţine rezolvarea ca atare a cererii - în sensul şi spiritul Legii 15/2003.

În acest context, a apreciat că este mai mult decât evident că adoptarea HCLMTnr. 301/14.06.2019 şi HCLMT nr. 609/10.12.2019 nu pot constitui momentul de rezolvare a cererii, ci doar o etapă intermediară, despre momentul rezolvării efective a cererii putându-se vorbi doar la data obţinerii efective a terenului, în urma încheierii procesului-verbal de atribuire a terenului şi al contractului de comodat (folosinţă gratuită)–urmărită prin prezentul litigiu, aceasta fiind finalitatea urmărită de legiuitor prin instituirea procedurii de urmat.

În concluzie, contrar interpretării primei instanţe, considerat că sunt fondate alegaţiile recurenţilor potrivit cărora sintagma "data rezolvării cererii" are în vedere data când are loc transferul efectiv al dreptului de folosinţă şi asumarea drepturilor şi obligaţiilor convenite de părţi, respectiv data semnării contractului de comodat (contract de atribuire în folosinţă gratuită).

Or, reclamanţii nu se mai încadrează în această categorie socială în considerarea căreia a fost adoptat actul normativ, în condiţiile în care mai înainte de soluţionarea cererii în mod efectiv, au dobândit dreptul de proprietate asupra unui alt imobil.

2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei hotărâri revizuienţii A. şi B. au formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac revizuenţii au susţinut existenţa unor hotărâri definitive care tranşează în mod definitiv probeleme de drept asupra cărora Curtea de Apel Timişoara nu poate statua în contradictoriu – interpretarea expresiei "data rezolvării cererii"

În concluzie, a solicitat admiterea cererii de revizuire aşa cum a fost formulat.

3. Apărarea intimaţilor

Prin întâmpinare, intimaţii Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Timisoara, Primarul Municipiului Timisoara, şi Consiliul Local al Municipiului Timisoara au solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar ca nefondată.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti este de o lună, care se va socoti – în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Înalta Curte constată că decizia atacată cu revizuire, pronunţată în recurs, a rămas definitivă la data pronunţării ei, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) din C. proc. civ.

În cauză, hotărârea atacată cu revizuire a rămas definitivă la data de 12 mai 2022, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 14 iulie 2022, (potrivit filei 36 din dosar – plic), cu depăşirea termenului legal de o lună, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii a cărei revizuire se cere.

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Cum cererea de revizuire nu a fost formulată în termenul imperativ prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar revizuenţii nu au pretins şi nu au dovedit că au fost împiedicaţi în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voinţa lor, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor legale sancţionatorii sus-menţionate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, potrivit art. 513 din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 465 din 12 mai 2022 a Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.