Material error in calculating appeal deadline: relevance of internal registry stamps versus official proof of service

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 368 din 27 ianuarie 2021, a admis excepţia tardivităţii recursului formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a respins ca tardiv formulat recursul pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 2653 din 7 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, a respins recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa împotriva sentinţei civile nr. 2653 din 7 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 2653 din 7 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 1 octombrie 2018 (transmis prin e-mail - dosar recurs), cu depăşirea termenului (de 15 zile) prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 în raport cu data comunicării sentinţei - 10 septembrie 2018, termenul pentru exercitarea recursului împlinindu-se la data de 26 septembrie 2018.

2. Contestaţia în anulare exercitată

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatoarea a susţinut, în esenţă, că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale.

Astfel, a arătat că recursul a fost respins ca tardiv, însă, contrar celor reţinute de instanţa de recurs, a susţinut că sentinţa recurată a fost comunicată instituţiei în data de 13.09.2018 (nu la data de 10.09.2018 cum a reţinut instanţa ca urmare a unei erori materiale), astfel cum reiese din ştampila de la Registratura generală a Agenţiei, aplicată pe prima pagina din hotărârea recurată, în opinia părţii, aceasta fiind singura dată la care ne putem raporta pentru că plicul de la Curtea de Apel Bucureşti nu poartă nicio ştampilă.

Aşa fiind, a apreciat că recursul transmis prin poştă, la data de 01.10.2018, cu scrisoare recomandată, nu prim e-mail cum eronat s-a reţinut, a fost declarat în termenul prevăzut de lege, iar faţă de data comunicării sentinţei termenul s-a împlinit la data de 29.09.2018, prelungindu-se conform art. 181 pct. 2 din C. proc. civ.

În concluzie, a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului, cu consecinţa admiterea acestuia, casarea sentinţei primei instanţei şi respingerea acţiunii.

3. Apărarea intimatei

Prin întâmpinare, intimata S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar provizoriu B., a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei in anulare, având în vedere că a fost formulată cu depăşirea termenului legal de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate, prevăzut de art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., or, prin raportare la momentul rămânerii definitive a hotărârii atacate, o eventuala contestaţie în anulare putea fi formulata cel mai târziu până la data de 27.01.2022.

Totodată, a invocat excepţia lipsei de interes în promovarea căii de atac, având în vedere că hotărârea atacată şi-a produs efectele prin executarea acesteia de către Serviciul de soluţionare a contestaţiilor la momentul emiterii Deciziei de respingere a contestaţiei administrative. Or, o eventuala soluţie de admitere a contestaţie in anulare nu ar putea aduce niciun folos practic contestatoarei recurente în condiţiile în care soluţia ce s-ar impune a fi pronunţarea asupra recursului ANAF este una de respingere faţă de considerentele date de instanţa de recurs cu ocazia soluţionării recursului promovat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa.

De asemenea, a invocat inadmisibilitatea contestaţiei în anulare întrucât susţinerile contestatoarei nu vizează o simpla eroare materiala ci, în realitate, constituie critici de netemeinicie/nelegalitate îndreptate împotriva hotărârii atacate, iar pe de altă parte se solicită reinterpretarea materialului probator, aşadar se critică statuările instanţei de recurs, care, verificând actele dosarului, a constatat că recursul Agenţiei este tardiv, solicitând, în această etapă procesuală, ca instanţa să se raporteze la data ştampilei aplicate de serviciul registratură al instituţiei.

Pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

1. În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, Înalta Curte reţine că nu poate fi primită întrucât recurenta a respectat termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., care, într-adevăr, arată că respectiva cale de atac poate fi introdusă în acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă, însă, în cauză, nerespectarea acestui din urmă termen nu i se poate imputa contestatoarei, care a formulat calea de atac de la momentul comunicării hotărârii.

1.1. Referitor la excepţia lipsei de interes în promovarea prezentei căi de atac, de asemenea, nu poate fi primită, având în vedere că interesul părţii constă în rejudecarea recursului în eventualitatea în care s-ar fi constatat că respectiva cale de atac a fost declarată în termenul prevăzut de lege, neavând relevanţă soluţia care s-ar fi pronunţat.

1.2. În fine, raportat la obiectul de reglementare al contestaţei în anulare, se constată că această cale de atac nu apare ca inadmisibilă.

2. Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

3. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Art. 503 din C. proc. civ., prevede:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...)

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale,,.

În cauză, contestatoarea a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., susţinând că este incidentă ipoteza greşelii materiale.

Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, se referă la situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale şi sunt de strictă interpretare, având un câmp limitat de aplicare.

Noţiunea de "eroare materială"a fost analizată în doctrină şi jurisprudenţă prin opoziţie cu greşeala de judecată, arătându-se că textul legal vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situaţii în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate sau a textelor de lege invocate în motivarea hotărârii.

Altfel spus, eroarea materială trebuie să fie evidentă şi să vizeze confundarea unor elemente sau date materiale esenţiale ale cauzei care au condus la pronunţarea unei soluţii greşite, aşadar greşeala instanţei trebuie să fie una de fapt şi nu una de judecată, ce are legătură cu aspectele formale ale judecăţii.

În jurisprudenţă, cu titlu exemplicativ, au fost considerate greşeli materiale, în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., respingerea greşită a unui recurs ca tardiv formulat în condiţiile în care la dosar exista dovada expedierii acestuia în termenul legal, ori anularea acestuia ca netimbrat, în situaţia în care la dosar exista chitanţa ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru.

În cauză, contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs a fost într-o eroare materială atunci când a respins recursul ca tardiv formulat, reţinând că s-a depăşit termenul legal, întrucât respectiva cerere de recurs a fost transmisă instanţei la data de 01.10.2018 prin intermediul Poştei Române, deci cu respectarea termenului prevăzut de lege în raport cu data comunicării sentinţei - 13.09.2018, astfel cum reiese din ştampila aplicată de Registratura generală a Agenţiei pe prima pagina din hotărârea recurată (nu la data de 10.09.2018 cum greşit s-a reţinut).

Faţă de critica contestatoarei, se constată că instanţa de recurs a făcut o judecată asupra momentului declarării căii de atac, reţinând în mod corect că, în raport cu data comunicării sentinţei recurate - 10.09.2018, (Anexa V – dosarul de fond) formularea recursului împotriva acestei sentinţe la data de 01.10.2018 este tardiv, ca urmare a depăşirii termenului prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Alegaţiile contestatoarei în sensul că din menţiunile efectuate de Serviciul registratură al autorităţii pe prima pagina din hotărârea recurată rezultă data de 13.09.2018 nu pot avea valoare probatorie, importanţă în cauză având data comunicării actului de procedură înscrisă pe dovada acestei comunicări, din această perspectivă fiind relevante prevederile art. 163 alin(1) şi (12) şi art. 164 din C. proc. civ.

Aşadar, aşa cum s-a arătat, instanţa de recurs a făcut o judecată asupra momentului declarării căii de atac a recursului, a analizat probele existente cu privire la această dată, care susţin soluţia pronunţată, astfel că nu poate fi avută în vedere o eroare materială, în sensul legii, care ar putea conduce la admiterea contestaţiei în anulare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 coroborat cu art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile privind tardivitatea, lipsei de interes şi inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei nr. 368 din 27 ianuarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.