Cassation Appeal Nullity for Failure to Articulate Specific Legal Grounds Challenging Suspension of Environmental Impact Assessment Methodology Order

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, suspendarea executării Ordinului nr. 1946/2021 pentru aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării de mediu pentru amenajamente silvice - în vigoare de la 10.11.2021 - publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1075/10.11.2021 - formă aplicabilă la 24.11.2021, în principal, în integralitatea sa şi în subsidiar, în limitele următoarelor texte: art. 6 alin. (2), (3), (4), (5) şi (6) lit. c), art. 7 alin. (2), lit. a) şi e), art. 7 alin. (3), art. 9 alin. (6), art. 10 alin. (7), art. 14 alin. (2), art. 18 alin. (6), art. 19 alin. (3) şi implicit, în limitele textelor care fac referire directă şi/sau indirectă la textele anterior enumerate, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Hotărârile primei instanţe

2.1. Curtea de Apel Alba-Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 60 din 16 martie 2022, a respins excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii de către reclamanta A., excepţie invocată de către Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor.

Totodată, a admis cererea formulată de reclamantă şi, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1946 din 26.10. 2021 al Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, în vigoare de la 10.11.2021, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1075 din 10.11.2021, formă aplicabilă la 24.11.2021, până la pronunţarea instanţei de fond.

De asemenea, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta accesorie Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva în interesul reclamantei şi a obligat pârâtul la plata către intervenienta accesorie a sumei de 1163,38 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

Prin aceeaşi sentinţă a luat act de faptul că reclamanta solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

2.2. Prin încheierea din 2 martie 2022, Curtea de Apel Alba-Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, apreciind că intervenienta justifică un interes propriu, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi pe fondul cauzei a amânat pronunţarea sentinţei la data de 16 martie 2022.

3. Recursurile exercitate

3.1. Împotriva sentinţei a declarat recurs principal pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurentul a susţinut că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii excepţiei lipsei de interes, iar pe fond respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiate.

Cu privire la excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, a făcut trimitere la prevederile art. 19 alin. (1) şi la art. 20 alin. (6) din Legea nr. 46/2008, susţinând că în mod greşit a fost respinsă de prima instanţă în condiţiile în care nu s-a demonstrat de către reclamantă un interes în promovarea acţiunii.

Pe fond, a arătat că în mod greşit prima instanţă a apreciat că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, reţinând că ordinul atacat adaugă la lege şi este emis cu depăşirea competenţei de legiferare, neţinând cont că ordinul aprobă metodologia de derulare a procedurii de evaluare de mediu pentru amenajamentele silvice apreciind, totodată, contrar celor reţinute de prima instanţă, că nici condiţia pagubei iminente nu este probată.

3.2. Împotriva încheierii şi sentinţei a formulat recurs incident intervenienta Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, odată cu întâmpinarea formulată în cauză, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a acestor hotărâri, în ceea ce priveşte soluţia asupra cererii de intervenţie, în sensul admiterii cererii de intervenţie principale, apreciind că în mod greşit această cerere a fost calificată drept cererea de intervenţie accesorie.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin precizările depuse la dosar, intimata-reclamantă A. a invocat excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, în raport cu împrejurarea că acţiunea în anulare a fost soluţionată şi cu faptul că a fost admisă cererea de suspendare a executării ordinului întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin încheierea din 03.10. 2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, şi excepţia nulităţii căii de atac pentru nemotivare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

1. Regularitatea promovării recursului principal formulat de pârât

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului principal, invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentului-pârât nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a reluat situaţia de fapt şi apărările formulate în primă instanţă, cu trimitere la soluţia asupra excepţiei lipsei de interes, care în opinia acestuia este greşită, apreciind, totodată că au fost interpretate eronat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reţinute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raţionamentul instanţei.

Recurentul-pârât nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

Aceste critici ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentului-pârât nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Recursul incident

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de către interveninetă împotriva încheierii şi sentinţei, instanţa de control judiciar are în vedere prevederile art. 472 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora, "(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Legiuitorul a înţeles să transpună aplicarea acestor prevederi şi în privinţa procedurii de soluţionare a recursului, astfel, potrivit art. 491 alin. (1) din C. proc. civ.: "(1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile."

Ţinând cont că soluţia dată în privinţa recursului declarat de pârât nu implică cercetarea fondului, va constata că a rămas fără efect recursul incident declarat de intervenientă.

3. Temeiul legal al soluţiilor adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de pârât, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

Totodată, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2), art. 491 alin. (1) şi art. 494 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge ca rămas fără efect recursul incident declarat de intervenientă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 60 din 16 martie 2022 a Curţii de Apel Alba-Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Constată ca rămas fără efect recursul incident formulat de intervenienta Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva împotriva sentinţei nr. 60 din 16 martie 2022 şi a încheierii din 2 martie 2022 ale Curţii de Apel Alba-Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.