Revision inadmissible for extra petita where cassation partially annuls disciplinary resolution within original claim limits

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.03.2019 sub dosar nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând anularea rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei judiciare nr. CI9-745 din 05.03.2019.

Prin încheierea din 14.11.2019, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia de nulitate a cererii de chemare în judecată, pentru considerentele dezvoltate în conţinutul acelei hotărâri, iar în condiţiile art. 78 şi următoarele C. proc. civ. raportat la art. 161 din Legea nr. 554/2004 Curtea de Apel a dispus introducerea în proces a intervenientei B., judecătorul vizat de rezoluţiile atacate în anulare.

Intervenienta B. a depus întâmpinare la termenul din 30.01.2020, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 230 din 26 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, şi intervenienta B., ca nefondată.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 6320 din 09 decembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 230 din 26 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte sentinţa recurată şi în rejudecare a admis în parte acţiunea, a anulat în parte Rezoluţia Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare nr. C19-745 din 05.03.2019 în ceea ce priveşte săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de dispoziţiile art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

4. Calea de atac a revizuirii exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 6320 pronunţată la data de 09 decembrie 2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire B. întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei nr. 6320, iar pe fond respingerea acţiunii, menţinând în cauză soluţia primei instanţe în sensul respingerii sesizării formulate de A..

În motivarea cererii de revizuire, se susţine că instanţa de judecată este ţinută, în virtutea principiului disponibilităţii, să se pronunţe exclusiv asupra celor solicitate de părţi iar încălcarea acestei obligaţii, fie printr-o pronunţare extra petita, fie plus petita este de natură să prejudicieze părţile.

Susţine că revizuentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte la aceasta sau în cazurile expres prevăzute de lege, iar în prezenta cauză se susţine că ne aflăm în faţa unei situaţii cel puţin ciudate prin pronunţarea de către completul de judecată din recurs a unei soluţii neprevăzute de lege.

Sunt redate de către revizuentă atât dispoziţiile art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 cât şi dispoziţiile art. 45^1 din Legea nr. 317/2004, şi susţine că aşezând în oglindă textul de lege, procedura aplicabilă şi dispozitivul hotărârii a cărei revizuire se cere, se susţine că ne aflăm în faţa unei situaţii fără ieşire şi fără precedent.

Dezlegarea dată în acest fel pricinii nu poate fi încadrată în sintagma "prevăzută de lege" deoarece în materia abaterilor disciplinare instanţa de recurs a dat o soluţie neprevăzută de lege, constatând că ar exista indicii de comitere a unei abateri disciplinare, fără ca revizuenta să fi fost efectiv cercetată pentru astfel de fapte.

Susţine că ne aflăm în faţa unei pronunţări extra petita întrucât instanţa fondului, Curtea de Apel Bucureşti, a respins contestaţia reclamantului, menţinând rezoluţia de clasare atacată; reclamantul a solicitat admiterea recursului şi constatarea să revizuenta ar fi comis un număr indefinit de abateri disciplinare pentru care trebuia să fie sancţionată, minim cu excluderea din magistratură; Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului şi menţinerea soluţiei instanţei de fond; revizuenta a solicitat respingerea recursului reclamantului şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.

Instanţa de recurs, fără a respecta limitele stabilite de lege a admis recursul reclamantului, a casat în pare, a rejudecat şi a admis în parte acţiunea, a anulat în parte Rezoluţia Inspectorului Şef în ceea ce priveşte săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de dispoziţiile art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

5. Apărările formulate în cauză

Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă, iar în subsidiar respingerea ca nefondată a cererii de revizuire, iar reclamanta A. a achiesat la apărările formulate de Inspecţia Judiciară.

II. Soluţia instanţei de revizuire

Analizând cererea de revizuire formulată prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, din următoarele considerente

Înalta Curte reţine că revizuirea este o cale de atac extraordinară şi, ca atare, este admisibilă doar în cazurile limitativ prevăzute de lege, aspect care presupune obligaţia părţii de a indica în cuprinsul cererii formulate a temeiurilor legale pe care înţelege să îşi fundamenteze cererea sa.

Cererea de revizuire formulată în cauză de revizuentă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motiv de revizuire incident atunci când printr-o hotărâre asupra fondului sau care evocă fondul instanţa: "1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Înalta Curte reţine faptul că acest prim motiv de revizuire are în vedere nesocotirea de către instanţă a principiului disponibilităţii, nesocotire concretizată într-una dintre cele trei ipoteze reglementate de prevederile C. proc. civ.: extra petita, minus petita, plus petita.

Din analiza textului legal rezultă că ipoteza de revizuire se referă la trei situaţii în care instanţa s-a pronunţat în afara limitelor învestirii sale: dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, soluţionând extra petita, pronunţarea minus petita, fiind omisă pronunţarea asupra unui capăt de cerere sau ultima situaţie, plus petita dacă instanţa a oferit autorului cererii mai mult decât a cerut.

Ipoteza la care revizuenta face trimitere vizează existenţa unei extra petita, susţinându-se, în esenţă, că instanţa de recurs fără a respecta limitele stabilite de lege a admis recursul reclamantului, a casat în parte, şi în rejudecare a admis în parte acţiunea, a anulat Rezoluţia Inspectorului Şef în ceea ce priveşte săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Subsumat cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. revizuenta susţine că ne aflăm în faţa unei pronunţări extra petita întrucât instanţa fondului, Curtea de Apel Bucureşti, a respins contestaţia reclamantului, menţinând rezoluţia de clasare atacată; reclamantul a solicitat admiterea recursului şi constatarea că revizuenta ar fi comis un număr indefinit de abateri disciplinare pentru care trebuia să fie sancţionată, minim cu excluderea din magistratură; Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului şi menţinerea soluţiei instanţei de fond; revizuenta a solicitat respingerea recursului reclamantului şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.

Incidenţa motivului de revizuire invocat de către revizuentă în prezenta cauză este condiţionată de existenţa unor inadvertenţe între obiectul pricinii supus judecăţii şi ceea ce instanţa a hotărât, fiind vizat obiectul cererii, iar nu argumentele care au condus la soluţia pronunţată ori modul în care instanţa de control judiciar a procedat la analiza legalităţii hotărârii prin intermediul motivelor de recurs.

Or, în cauză, Înalta Curte reţine că prin cererea introductivă reclamanta A. a solicitat instanţei anularea rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei judiciare nr. CI9-745 din 05.03.2019, iar Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 230 din 26 martie 2020, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Prin Decizia a cărei revizuire se solicită nr. 6320 din 09 decembrie 2021, instanţa de recurs a admis recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 230 din 26 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte sentinţa recurată şi în rejudecare a admis în parte acţiunea, a anulat în parte Rezoluţia Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare nr. C19-745 din 05.03.2019 în ceea ce priveşte săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de dispoziţiile art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Nu se poate susţine că instanţa de recurs s-ar fi pronunţat pe un lucru care nu s-a cerut devreme ce analiza efectuată s-a axat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. precum şi pe situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită de instanţa de fond şi în limitele cu care aceasta a fost învestită prin acţiunea introductivă.

Totodată, nici împrejurarea că instanţa de recurs a pronunţat o soluţie neprevăzută de lege nu poate fi circumscrisă cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin urmare, nu pot constitui temei de revizuire a unei hotărâri motivele care au determinat instanţa de recurs să procedeze la schimbarea hotărârii atacate, pentru că o atare abordare tinde la a provoca reevaluarea fondului cauzei şi, implicit, reanalizarea legalităţii şi/sau temeiniciei unei hotărâri definitive, ceea ce nu este permis din perspectiva caracterului extraordinar al revizuirii, aceasta nefiind o cale de atac de reformare, ci de retractare, admisibilă doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Se constată astfel că instanţa de recurs, prin admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi, în rejudecare, admiterea în parte a cererii de chemare în judecată a respectat limitele învestirii şi principiul disponibilităţii părţilor.

Aşadar, din perspectiva obiectului învestirii, instanţa nu s-a pronunţat plus, minus ori extra petita, ci a dispus exclusiv asupra cererii formulate, soluţie ce nu este susceptibilă de critica întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. intervine numai dacă instanţa s-a pronunţat asupra a ceva ce excede voinţei petentului, din punct de vedere al obiectului formei procedurale promovate, iar nu pentru temeiurile de fapt şi juridice avute în vedere ori interpretările date, căci toate acestea se circumscriu conceptului larg de judecată pe fond, abstras condiţiilor de revizuire presupuse de textul de referinţă.

Prin urmare, în cauză nu au fost formulate critici care să pună problema existenţei cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva deciziei nr. 6320 din 09 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva Deciziei nr. 6320 din 09 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019,

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2022.