Revision against appellate ruling on gendarmerie mission allowances inadmissible as prior preliminary ruling lacks res judicata; fees awarded to respondent

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. în contradictoriu cu Inspectoratul General al Jandarmeriei Romane şi Brigada Speciala de Intervenţie a Jandarmerieia solicitat:

- obligarea pârâţilor la plata diurnei în valuta în cuantum de 40 dolari SUA/zi/persoană, conform art. 1 din H.G. nr. 1086/2004 privind stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului roman (act nepublicat in Monitorul Oficial), sume datorate pentru perioada în care reclamantul a participat la misiunii in afara ţării coroborată cu art. 1 alin. (3), respectiv: a) pentru perioada 09.12.2008-21.05.2009 misiunea UNMIK Kosovo (United Nations Mission in Kosovo), conform art. 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1086/2004; b) pentru perioada 08.06.2010-08.12.2010 misiunea UNMIK Kosovo (United Nations Mission in Kosovo), conform art. 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1086/2004;

- obligarea la plata costurilor pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere -1 dolar SUA/zi, conform art. 3 din H.G. nr. 1086/2004, pentru perioada în care reclamantul a fost în misiuni internaţionale în afara ţării, respectiv pentru perioadele 09.12.2008-21.05.2009 si 08.06.2010-08.12.2010;

- obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale calculate conform O.G. nr. 13/2011 de la data scadenţei sumelor solicitate la pct. 1 si 2. din prezenta şi până la data plăţii efective a acestora şi a indexării sumelor datorate cu indicele de inflaţie;

- repunerea în termenul de prescripţie privind obligarea la plata drepturilor salariale pentru participarea reclamantului la misiuni în afara ţării, arătate anterior şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată

Prin sentinţa civilă nr. 807 din 11 august 2020, Tribunalul Prahova a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, ca neîntemeiată, şi a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, inadmisibilităţii, tardivităţii şi prematurităţii.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. şi a obligat pârâţii să plătească reclamantului contravaloarea costurilor pentru facilitarea legăturii cu familia pentru perioadele în care reclamantul s-a aflat în misiunile internaţionale, actualizată cu dobânda legală calculată de la data scadenţei până la data plăţii efective.

A respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 1620 pronunţată la data de 21 decembrie 2021 în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de reclamantul A., a casat în parte sentinţa recurată şi rejudecând cauza, a admis acţiunea formulată în totalitate şi a obligat, în plus, pârâţii la plata diurnei în valută potrivit H.G. nr. 1086/2004 forma în vigoare aferentă fiecărei zi de misiune executate. A menţinut în rest dispoziţiile sentintei.

În ce priveşte recursurile formulate de recurenţii pârâţi Inspectoratul General al Jandarmiei Române şi Brigada Specială de Intervenţii a Jandarmiei Române, Curtea de Apel Ploieşti le-a respins ca nefondate.

3. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 1620 din 21 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (UM 0251 Bucureşti) a formulat cerere de revizuire invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuentul a apreciat că hotărârea instanţei de recurs încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 38/07.06.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin raportare şi la decizia nr. 30/2017 a aceluiaşi Complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Făcând trimitere la paragrafele nr. 73, 74 şi 75 din cuprinsul Deciziei nr. 38/2021, al cărui conţinut este redat în cuprinsul cererii de revizuire, revizuentul a solicitat să se constate că apărările formulate au fost în deplină concordanţă cu cele reţinute în paragrafele menţionate.

Susţine revizuentul că din analiza dispozitivului deciziei civile nr. 1620 din 21 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, coroborat cu probele administrate în cauză, rezultă faptul că soluţia dispusă de instanţa de recurs nu a avut în vedere dezlegarea dată asupra chestiunilor de drept anterior arătate şi nu a dat eficienţă autorităţii de lucru judecat, fiind astfel în contradicţie cu Decizia nr. 38/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Se susţine că în cadrul litigiului menţionat anterior au fost făcute apărări în sensul că toate drepturile solicitate de reclamant pentru misiunea internaţională EULEX-Kosovo i-au fost acordate de către organismul internaţional sub egida căreia aceasta s-a desfăşurat, în conformitate cu "Acordul tehnic între Ministerul Internelor şi Reformei Administrative din România şi Misiunea pentru stat de drept în Kosovo – ELUX asupra modalităţilor privind cazarea şi sprijinul acordat potenţialului din cadrul Unităţii Integrate de Poliţie dislocate în Kosovo" încheiat la data de 1 decembrie 2008, coroborat cu art. 9 alin. (2) din Acţiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului din 4 februarie 2008 privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremaţiei legii în Kosovo, EULEX Kosovo şi potrivit Declaraţiei financiare a EULEX-Kosovo nr. 5453/1/08, acesta beneficiind de o diurnă în valoare de 100 euro/zi pe tot parcursul respectivei misiuni internaţionale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a depus întâmpinare solicitând în principal respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

5. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire

Examinând admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în litigii care s-au derulat între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică.

Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile anterior menţionate este necesar ca hotărârile potrivnice să soluţioneze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeaşi excepţie procesuală, acelaşi incident procesual sau aceeaşi chestiune litigioasă.

Se reţine astfel că o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile pretins contradictorii să fie pronunţate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

Aceste condiţii de admisibilitate nu pot fi însă verificate în prezenta cauză, întrucât, dată fiind reglementarea din cuprinsul art. 521 C. proc. civ., hotărârea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu dezleagă un litigiu între părţi determinate, ea este pronunţată "numai cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării".

Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reprezintă un mijloc juridic de asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii, iar scopul pronunţării hotărârii este diferit de raţiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anterior enunţată.

În acest context, nu este admisibilă invocarea contrarietăţii de hotărâri şi încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei decizii pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât hotărârile indicate în cuprinsul cererii de revizuire soluţionează situaţii juridice distincte şi produc efecte juridice diferite.

Nu este de neglijat nici faptul că în privinţa Deciziei nr. 38/2021 soluţia a fost de respingere ca inadmisibilă a sesizării, iar nu de dezlegare a problemei de drept cu care a fost sesizată.

Întrucât motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu vizează pretinsa contrarietate dintre o hotărâre judecătorească definitivă şi o hotărâre interpretativă pronunţată în soluţionarea unei chestiuni de drept, Înalta Curte nu poate analiza nici condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. din perspectiva autorităţii de lucru judecat, astfel cum au fost invocate de către revizuent.

Înalta Curte reţine şi faptul că susţinerile revizuentului reprezintă veritabile critici referitoare la legalitatea hotărârii atacate, iar în realitate, se tinde la obţinerea unei rejudecări a cauzei, ceea ce excede cadrului procesual al revizuirii, în cadrul căreia se analizează admisibilitatea revizuirii în raport cu faptele pe care se întemeiază.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată ca inadmisibilă.

Văzând dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuentul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (U.M.0251 Bucureşti) la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.696,88 RON reprezentând onorariu avocat către intimatul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (U.M.0251 Bucureşti) împotriva Deciziei nr. 1620 din 21 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Obligă intimatul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.696,88 RON reprezentând onorariu avocat către intimatul A..

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2022.