Suspension of forestry management approval orders: failure to demonstrate "well-justified case" and imminent damage under administrative litigation law

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva - Direcţia Silvică Iaşi, Ocolul Silvic Dobrovăţ, Ocolul Silvic Lunca Cetăţuii şi Agenţia pentru Protecţia Mediului Iaşi şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, anularea Ordinului nr. 1173/01.11.2019 emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Iaşi şi Ocolul Silvic Dobrovăţ şi a amenajamentului silvic aprobat, anularea Ordinului nr. 1174/01.11.2019 emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Iaşi şi Ocolul Silvic Lunca Cetăţuii şi a amenajamentului silvic aprobat.

Totodată, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării Ordinelor nr. 1173/2019 şi nr. 1174/2019 emise de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, menţionate la punctul I şi II.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 819 din 19 aprilie 2022, a respins cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a apreciat că prima instanţă nu a analizat cazul bine justificat, reţinând doar că a fost respinsă acţiunea de fond, instanţa invocând autoritatea de lucru judecat provizorie, fără să prezinte niciunul dintre motivele ce constituie caz bine justificat coroborat cu hotărârea instanţei de fond, hotărâre care nu a fost fost comunicată părţilor până la data redactării acesteia şi nici până la data formulării prezentului recurs, astfel încât autoritatea provizorie de lucru judecat admisă de prima instanţă este nemotivată.

Aşa fiind, a apreciat că respingerea acţiunii pe fond nu are relevanţă în soluţionarea cererii de suspendare, întrucât suspendarea ar fi produs efecte până la soluţionarea definitivă, după soluţionarea recursului.

3.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, că sentinţa atacată este pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În continuare, a reiterat pe larg situaţia de fapt şi motivele prezentate în primă instanţă în privinţa actelor administrative contestate, cu trimitere la procedura urmată de emitentul ordinelor în litigiu, pe care a apreciat-o ca fiind nelegală.

Potrivit recurentei, ordinul de ministru a fost emis fără consultare publică, arătând că în cauză au fost încălcate mai multe prevederi legale: art. 8 din Convenţia de Ia Aarhus şi art. 7 din Legea nr. 52/2003, precum şi art. 3 din H.G. nr. 1076/2004, cu trimiteri ample şi la modalitatea de evaluare a amenajamentelor silvice, lipsa obiectivelor de conservare – infringement şi la încălcarea legislaţiei naţionale (O.U.G. nr. 57/2007) şi europene (Directiva Păsări Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice, consolidată, Directiva Habitate 92/43/CEE, Principiului precauţiei în luarea deciziei, precum şi a deciziilor CJUE).

În privinţa pagubei iminente, a arătat că dispariţia unor specii şi habitate protejate ca urmare a executării lucrărilor silvice în perioada de prohibiţie şi fără respectarea obiectivelor specifice de conservare a speciilor reprezintă o astfel de pagubă.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, suspendarea executării actelor administrative atacate până la rămânerea definitivă a hotărârii de fond.

4. Apărarea intimaţilor-pârâţi

Prin întâmpinare, intimaţii - pârâţi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Direcţia Silvică Iaşi şi Ocolul Silvic Lunca Cetăţuii au solicitat respingerea recursului ca nefondat, Direcţia şi Ocolul invocând şi excepţia nulităţii recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Ordinului nr. 1173/01.11.2019 şi Ordinului nr. 1174/01.11.2019, emise de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Iaşi şi Ocolul Silvic Dobrovăţ, respectiv în beneficiul Direcţiei Silvice Iaşi şi Ocolul Silvic Lunca Cetăţuii şi a amenajamentului silvic aprobat.

Curtea de apel a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, reţinând că actele administrative atacate sunt legale.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.1. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde: "b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, judecătorul fondului nu a analizat cazului bine justificat, ci s-a limitat în a reţine doar că această condiţie nu este îndeplinită întrucât a fost respinsă, în primă instanţă, acţiunea privind anularea actelor atacate, invocând autoritatea de lucru judecat provizorie,

Instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie şi nu conţine motive străine de natura cauzei, aşa încât respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conţine motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei şi au fost examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, motivarea fiind clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Contrar susţinerilor recurentei, prima instanţă a explicitat aspectele analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, reţinând, în mod corect, că nu este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat, ţinând cont de soluţia pronunţată în cadrul acţiunii în anulare a actelor administrative atacate, or, respingerea acţiunii în anulare reprezintă implicit o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură ordinele atacate a căror suspendare se solicită.

De asemenea, prima instanţă a reţinut că motivele invocate de către reclamantă în dovedirea condiţiei cazului bine justificat nu se încadrează în categoria împrejurărilor de fapt şi de drept menţionate anterior care au aptitudinea juridică de a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor administrative a căror suspendare se solicită în cauză.

În plus, în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, privind iminenţa unei pagube iminente, deşi nu se mai impunea a fi analizată, ambele condiţii trebuind să fie îndeplinite cumulativ, prima instanţă a reţinut că nici aceasta nu este dovedită.

Astfel, prima instanţă îndeplinindu-şi, prin considerentele sale punctuale şi concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate şi de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor şi apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa instanţei supreme.

Totodată, se reţine că motivarea hotărârii răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi lipsit de arbitrariu, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument invocat, întinderea obligaţiei de motivare putând să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuie analizată în lumina circumstanţelor fiecărei cauze, ea presupunând însă ca partea în cauză să se poată aştepta la un răspuns specific şi explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani contra Spaniei şi Cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

Faptul că recurenta nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare invocat.

1.2. Criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, nu pot fi încadrate în acest temei juridic.

Înalta Curte reţine că acest motiv a fost invocat în mod formal, în realitate partea a reiterat argumentele din cererea de chemare în judecată, arătând că au fost încălcate mai multe prevederi legale, făcând astfel trimitere la legislaţia naţională şi europeană din domeniu şi la practica CJUE în materie, fără să precizeze însă eventualele greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu acele dispoziţii legale.

Astfel, recurenta a reluat situaţia de fapt şi argumentele privind nelegalitatea actelor administrative atacate expuse în acţiunea introductivă de instanţă, pentru care a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, nedezvoltând critici propriu-zise faţă de respectiva hotărâre, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe, aşa încât nu se poate exercita controlul judiciar, neputându-se analiza hotărârea atacată şi din perspectiva acestui motiv de casare.

Recurenta-pârâtă deşi a invocat încălcarea mai multor prevederi legale nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, care ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, ceea ce nu se regăseşte în memoriul de recurs.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 819 din 19 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal,ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.