CNCD partially prevails on appeal; publication obligation quashed, fine annulment upheld.

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată la data de 27 iulie 2020 împotriva Hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 427/20.05.2020 prin care a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 2 alin. (1), art. 15 şi art. 26 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi combaterea tuturor formelor de discriminare, reclamantul A., în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanţei:

(i) admiterea acţiunii formulate;

(ii) anularea în parte a Hotărârii nr. 427/20.05.2020 pronunţate de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării în dos. nr. 210/2019 în ceea ce priveşte procedura de investigare, constatare şi sancţionare pentru pretinsele fapte de discriminare;

(iii) obligarea pârâtului la plata unor daune-interese compensatorii, în cuantum de 1 leu, pentru repararea prejudiciului moral ocazionat de emiterea nelegală a Hotărârii nr. 427/20.05.2020;

(iv) obligarea pârâtului ca, în termen de maxim 15 zile de la soluţionarea definitivă a prezentei pricini, să afişeze, pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile, pe pagina "home" a site-ului web al pârâtului, hotărârea judecătorească prin care se soluţionează în mod favorabil acţiunea în contencios administrativ;

(v) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 6 pronunţată la data de 29 ianuarie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., a anulat în parte Hotărârea nr. 427/20.05.2020 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pronunţată în dosar nr. x/2019 în privinţa constatării existenţei unui tratament diferenţiat, discriminatoriu, pe criteriul naţionalităţii imputabil reclamantului A. (punctul 1 din Hotărâre în ceea ce-l priveşte pe reclamant) şi sancţionării acestuia cu amendă contravenţională în valoare de 2.000 RON (punctul 3 din Hotărâre).

A obligat pârâtul ca, în termen de maxim 15 zile de la soluţionarea definitivă a prezentei pricini, să afişeze, pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile, pe pagina "home" a site-ului web al său, un anunţ cu privire la prezenta hotărâre judecătorească prin care s-a admis în parte acţiunea reclamantului şi s-a dispus anularea parţială a Hotărârii nr. 427/20.05.2020, respectiv în ceea ce-l priveşte pe reclamant.

A respins în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, şi a obligat pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la plata către reclamantul A. a sumei de 2.550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi în rejudecarea solicită respingerea acţiunii formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată şi menţinerea Hotărârii CNCD nr. 427/20.05.2020 ca legală şi temeinică.

În motivarea recursului, după o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, susţine recurentul că necitarea reclamantului în faţa CNCD nu este de natură a leza temenicia şi legalitatea actului administrativ decât în anumite condiţii ce nu s-au regăsit în cauză.

În acest sens susţine că dreptul al un proces echitabil, respectiv dreptul la apărare se consideră a fi garantat, satisfăcut dacă cei interesaţi au posibilitatea de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi a intereselor lor legitime, drept consacrat expres şi de dispoziţiile art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. În sprijinul acestei afirmaţii sunt invocate de către recurent şi decizia Curţii Constituţionale nr. 1096/2008 precum şi Decizia ÎCCJ nr. 2616/2019.

Prin urmare, concluzionează recurentul că nerespectarea procedurii de citare în faza administrativă e acoperită conform art. 175 alin. (1) C. proc. civ. întrucât intimatului reclamant i s-a acordat posibilitatea de a se apăra în faţa instanţei asupra fondului raportului juridic dedus judecăţii.

Sub acest aspect se susţine că instanţa de fond a ignorat şi dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. care-i confereau dreptul de a-şi exercita rolul activ în aflarea adevărului.

Printr-o altă critică se susţine că obligarea recurentului ca, în termen de maxim 15 zile de la soluţionarea definitivă a prezentei pricini, să afişeze, pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile, pe pagina "home" a site-ului web al său, un anunţ cu privire la prezenta hotărâre judecătorească prin care s-a admis în parte acţiunea reclamantului şi s-a dispus anularea parţială a Hotărârii nr. 427/20.05.2020, respectiv în ceea ce-l priveşte pe reclamant, este nelegală câtă vreme în raport de prevederile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 137/2000 această obligaţie poate fi pusă doar în sarcina persoanei care a săvârşit discriminarea, în niciun caz entităţii care are competenţa de a analiza posibila faptă de discriminare.

Se aduc critici hotărârii recurate şi în ce priveşte cheltuielile de judecată, susţinându-se că în situaţia unei coparticipări procesuale, instanţa de judecată trebuia să dispună împărţirea cheltuielilor de judecată şi cu celălalt pârât.

Printr-o ultimă critică se arată că intimatul reclamant nu a suferit niciun prejudiciu de imagine urmare Hotărârii nr. 427/20.05.2020 emisă de recurent, la dosarul cauzei neexistând nicio probă din care să reiasă că prejudiciul de imagine suferit de intimat s-a datorat Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, iar extrasele din publicaţie online nu dovedesc existenţa unui prejudiciu produs de către recurent.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacateşi respingerea acţiunii ca nefondată.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând sentinţa atacată prin prisma cadrului legal incident speţei dedusă judecăţii, precum şi prin raportare la criticile formulate împotriva acesteia, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, în limitele şi pentru considerentele care succed:

Preliminar, în considerarea incidenţei obiectului petiţiei în câmpul de aplicare al O.G. nr. 137/2000 republicată, trebuie precizat că jurisdicţia exercitată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (în continuare Consiliul) este o "jurisdicţie administrativă" ce presupune o procedură specială, administrativ-jurisdicţională, ce se bazează pe principiul independenţei organului care emite actul faţă de părţile de litigiu, cu asigurarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.

Actul de soluţionare a unui conflict corelativ dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, republicată, este emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială (C.N.C.D.) iar actul per se este susceptibil de a fi atacat în contenciosul administrativ general, sub cenzura instanţelor judecătoreşti. Aceste aspecte sunt statuate de prevederile art. 16 (independenţa organului care emite actul), art. 20 (procedura specială), art. 20 alin. (6) (principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare), art. 20 alin. (7) (obligativitatea motivării actului), art. 20 alin. (9) (procedura de atac în faţa instanţei de contencios administrativ) din O.G. nr. 137/2000 republicată.

De altfel, caracterul administrativ jurisdicţional al actelor adoptate de Colegiul director al C.N.C.D. a fost statuat în nenumărate rânduri atât de instanţele de contencios administrativ cât şi de Curtea Constituţională.

Recurentul-reclamant a supus controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ, conform art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, hotărârea 427/20.05.2020 emisă CNCD, prin care reclamantul A. a fost sancţionat cu amendă contravenţională în valoare de 2000 RON pentru faptele prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, conform art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Prima instanţă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată, a anulat în parte Hotărârea nr. 427/20.05.2020 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării în privinţa constatării existenţei unui tratament diferenţiat, discriminatoriu, pe criteriul naţionalităţii imputabil reclamantului A. (punctul 1 din Hotărâre în ceea ce-l priveşte pe reclamant) şi sancţionării acestuia cu amendă contravenţională în valoare de 2.000 RON (punctul 3 din Hotărâre) şi a obligat pârâtul ca, în termen de maxim 15 zile de la soluţionarea definitivă a prezentei pricini, să afişeze, pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile, pe pagina "home" a site-ului web al său, un anunţ cu privire la prezenta hotărâre judecătorească prin care s-a admis în parte acţiunea reclamantului şi s-a dispus anularea parţială a Hotărârii nr. 427/20.05.2020, respectiv în ceea ce-l priveşte pe reclamant.

O primă critică adusă hotărârii recurate vizează faptul că necitarea intimatului reclamant în faţa CNCD nu este de natură a leza temeinicia şi legalitatea actului administrativ decât în anumite condiţii ce nu s-au regăsit în cauză, critică ce nu poate fi primită în raport de normele legale incidente cauzei.

În acest sens se reţine că potrivit prevederilor art. 20 alin. (4)-(7) din O.G. nr. 137/2000:

"(4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenţei discriminării, cu citarea obligatorie a părţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părţilor nu împiedică soluţionarea sesizării.

(5) Acţiunea de investigare întreprinsă de Colegiul director se desfăşoară la sediul instituţiei sau în alt loc stabilit de acesta.

(6) Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament. În faţa Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituţional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio şi video sau date statistice.

(7) Hotărârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării şi cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, obiectul sesizării şi susţinerile părţilor, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita".

Ordinul CNCD nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor publicat în Monitorul Oficial nr. 348/2008 prevede, la art. 3, între principiile de soluţionare a petiţiilor privind acte sau fapte de discriminare, şi transparenţa procedurii (lit. a), contradictorialitatea (lit. c) şi asigurarea dreptului la apărare (lit. d).

Citarea obligatorie a părţilor este prevăzută şi de art. 15 din Ordin, iar conform art. 16, "citaţia va cuprinde: a) numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului; b) data şi ora audierii; c) locul audierii; d) numele şi calitatea părţilor; e) parafa instituţiei şi semnătura titularului de dosar". Potrivit art. 17, "citaţia va fi transmisă părţilor cu cel puţin 5 zile înaintea termenului pentru şedinţa de audiere a Colegiului director. Termenul poate fi şi mai scurt, în funcţie de aprecierea Colegiului director".

Din conţinutul acestor dispoziţii legale rezultă că activitatea jurisdicţională în faţa Colegiului Director al CNCD se desfăşoară cu citarea obligatorie a părţilor, cu respectarea principiului contradictorialităţii, persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea revenindu-i sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament. În acest scop, citaţia cuprinde şi data, ora şi locul audierii şi se înmânează, de regulă, cu cel puţin 5 zile înainte de această dată.

Verificând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, constată Înalta Curte că reclamantul nu a fost legal citat în cursul procedurii desfăşurate în faţa CNCD, cu respectarea dispoziţiilor amintite mai sus, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 şi ale art. 15-17 din Ordinul nr. 144/2008, precum şi principiile contradictorialităţii şi respectării dreptului la apărare al reclamantului, acesta fiind privat de posibilitatea de a-şi susţine punctul de vedere şi de a formula apărări cu privire la reclamaţia formulată împotriva sa.

Aceste formalităţi procedurale încălcate la emiterea actului administrativ-jurisdicţional atacat sunt formalităţi esenţiale, având ca scop asigurarea legalităţii procedurii prin aceea că, pe de o parte, permit organului constatator să adopte o soluţie în lumina tuturor circumstanţelor cauzei, obiective şi subiective, şi, pe de altă parte, garantează persoanei sancţionate contravenţional posibilitatea de a se apăra, garanţie cu atât mai importantă cu cât, astfel cum rezultă din alin. (6) al art. 20 din O.G. nr. 137/2000, legea instituie în sarcina sa obligaţia de a dovedi că nu a încălcat principiul egalităţii de tratament.

Nici invocarea de către recurent a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1096/2008 nu poate susţine teza invocată de recurent prin critica formulată, corect reţinând judecătorul fondului că instanţa contituţională nu a legitimat încălcarea prevederilor legale aplicabile procedurii desfăşurate în faţa CNCD astfel cum sunt ele reglementate de art. 20 din O.G. nr. 137/2000, ci a analizat incidenţa şi respectarea garanţiilor procesului echitabil conform art. 6 din CEDO în procedura jurisdicţională administrativă desfăşurată în faţa CNCD, mai exact a dreptului părţilor de a fi asistate de un avocat şi a caracterului public al dezbaterilor, în acest context reţinând faptul că cerinţele constituţionale ale art. 124 din constituţie şi cele ale art. 6 din CEDO sunt aplicabile în ceea ce priveşte activitatea instanţelor judecătoreşti, în sensul art. 126 alin. (1) din Constituţie, sau a unui "tribunal", în sensul convenţiei amintite, iar nu jurisdicţiilor speciale administrative prevăzute de art. 21 alin. (4) din Constituţie, care nu se încadrează în categoriile amintite. În raport de aceste considerente s-a reţinut că dreptul la un proces echitabil se consideră însă satisfăcut dacă cei interesaţi au posibilitatea de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi a intereselor lor legitime, drept consacrat expres la art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000.

În ce priveşte critica referitoare la cheltuielile de judecată Înalta Curte reţine că potrivit legii, cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de partea din vina căreia s-a promovat acţiunea.

Principiul enunţat este consacrat, în mod expres, în art. 453 C. proc. civ. care dispune: "(1) Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."

Natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părţii care a câştigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii.

Art. 453 C. proc. civ., fără a menţiona in terminis, induce o prezumţie de culpă procesuală în sarcina celui care, prin atitudinea sa, a determinat pornirea procesului de către partea adversă şi implicit efectuarea unor cheltuieli de judecată, şi cum în cauză, partea care a pierdut procesul este recurentul, corect a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, astfel că şi această critică va fi respinsă de către Înalta Curte. Chiar dacă în cauză există coparticipare pasivă, culpa aparţine recurentului câtă vreme hotărârea 427 a fost emisă cu încălcarea dreptului la apărare al intimatului reclamant.

În ce priveşte însă critica ce vizează interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 137/2000, Înalta Curte constată caracterul fondat al acesteia.

Sub acest aspect se reţine că potrivit art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 137/2000 "Consiliul sau, după caz, instanţa de judecată poate obliga partea care a săvârşit fapta de discriminare să publice, în mass-media, un rezumat al hotărârii de constatare, respectiv al sentinţei judecătoreşti".

Conform normei precitate, doar persoana care a săvârşit discriminarea are obligaţia de a publica în mass-media un rezumat al hotărârii de constatare, respectiv al sentinţei judecătoreşti.

Prin urmare, în mod greşit judecătorul fondului a obligat recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ca, în termen de maxim 15 zile de la soluţionarea definitivă a prezentei pricini, să afişeze, pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile, pe pagina "home" a site-ului web al său, un anunţ cu privire la prezenta hotărâre judecătorească prin care s-a admis în parte acţiunea reclamantului şi s-a dispus anularea parţială a Hotărârii nr. 427/20.05.2020, respectiv în ceea ce-l priveşte pe reclamant.

Şi ultima critică referitoare la faptul că intimatul reclamant nu a suferit niciun prejudiciu de imagine care să se fi datorat Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării urmare a Hotărârii nr. 427/20.05.2020, nu are nicio relevanţă câtă vreme Înalta Curte a anulat obligaţia stabilită de prima instanţă de a afişa pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile pe pagina "home" a site-ului web al recurentului un anunţ cu privire la hotărârea judecătorească pronunţată în cauză

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată în sensul că înlătură obligaţia pârâtului "de a afişa pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile, pe pagina "home" a site-ului web al său, un anunţ cu privire la prezenta hotărâre judecătorească prin care s-a admis în parte acţiunea reclamantului şi s-a dispus anularea parţială a Hotărârii nr. 427/20.05.2020, respectiv în ceea ce-l priveşte pe reclamant".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 6 din 29 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată în sensul că înlătură obligaţia pârâtului

"de a afişa pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile, pe pagina "home" a site-ului web al său, un anunţ cu privire la prezenta hotărâre judecătorească prin care s-a admis în parte acţiunea reclamantului şi s-a dispus anularea parţială a Hotărârii nr. 427/20.05.2020, respectiv în ceea ce-l priveşte pe reclamant".

Menţine în rest sentinţa atacată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2022.