Late appeal in administrative litigation: failure to meet the 15-day filing deadline and rejection of reinstatement for quarantine

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii Asociaţia "Iniţiativa Pentru Justiţie", A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României, au solicitat în baza art. 1 şi 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: anularea Decretului nr. 186 din 11 martie 2020 pentru numirea în funcţia de prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 198 din 11 martie 2020, prin care s-a decretat numirea în această funcţie a domnului procuror D., pe o perioadă de 3 ani; plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 23/CA pronunţată la data de 05 februarie 2021, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs recurentul C. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi în rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, se susţine că lipsa posibilităţii instanţei învestită cu judecarea cauzei de a dispune, din oficiu, introducerea în cauză a terţului atunci când apreciază că participarea acestuia la proces este necesară, privează reclamanţii de dreptul la un proces echitabil şi de dreptul de acces la instanţă în condiţiile în care dispoziţiile legale prevăd respingerea cererii de chemare în judecată fără a se pronunţa pe fond, ca unică soluţie în cazul în care niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în proces a beneficiarului actului administrativ contestat.

Dispoziţiile legale invocate impun această soluţie doar în urma unei constatări formale a instanţei privind necesitatea participării la proces a beneficiarului actului administrativ contestat, diferită de opinia părţilor din proces lăsând practic loc arbitrariului în soluţionarea pe fond a cererilor.

Totodată, recurentul a formulat şi cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac motivată de împrejurarea că în perioada 22.03.2021 – 04.04.2021 s-a aflat în carantină la domiciliu, conform deciziei de confirmare a carantinării nr. x din 07.04.2021 emisă de Direcţia de Sănătate Publică Bucureşti. Locuind într-un condominiu nu a putut verifica conţinutul cutiei poştale aflate în scara blocului, la parter, până în ziua de 05.04.2021, astfel că solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, urmând ca termenul de 15 zile să înceapă să curgă din data de 05.04.2021.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Preşedintele României – Administraţia Prezidenţială a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia tardivităţii recursului, pentru considerentele arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei.

În ce priveşte cererea de repunere în termen, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.".

Prin urmare, decăderea este o sancţiune legală, în scopul respectării termenelor de procedură, raţiunea şi importanţa decăderii fiind determinate tocmai de necesitatea stabilirii unor termene imperative de natură a disciplina activitatea procesuală.

Potrivit art. 186 alin. (1) din C. proc. civ. "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate", iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen".

Din analiza prevederilor legale enunţate, reiese că, pentru a beneficia de repunerea în termen, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să fie cauzată de motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.

Analizând cererea de repunere în termen, Înalta Curte constată că potrivit prevederilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic prin carantina persoanelor se înţelege măsură de prevenire a răspândirii bolilor infectocontagioase, constând în separarea fizică a persoanelor suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen de alte persoane, în spaţii special desemnate de către autorităţi, la domiciliu sau la locaţia declarată de către persoana carantinată, stabilită prin decizie individuală motivată a direcţiei de sănătate publică, care va conţine menţiuni cu privire la data şi emitentul actului, numele şi datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurii şi calea de atac prevăzută de lege.

Se reţine că prin cererea de repunere în termen s-a menţionat faptul că recurentul locuieşte într-un condominiu şi nu a putut verifica cutia poştală aflată în scara blocului, la parter.

Condominiul este definit prin Legea nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor, respectiv art. 2 lit. h) ca fiind imobil format din teren cu una sau mai multe construcţii, în care există cel puţin 3 proprietăţi individuale reprezentate de locuinţe şi locuinţe sau spaţii cu altă destinaţie, după caz, şi cote-părţi indivize de proprietate comună, iar conform aceluiaşi act normativ prin proprietar din condominiu se înţelege persoana fizică sau juridică, titular al unui drept de proprietate asupra a cel puţin o unitate de proprietate imobiliară dintr-un condominiu.

Prin urmare, câtă vreme şi spaţiile comune fac parte din condominiu, nimic nu împiedica partea a-şi ridica corespondenţa de la cutia poştală.

În atare situaţie, Înalta Curte având în vedere că nu s-a făcut dovada unor împrejurări mai presus de voinţa sa care l-au împiedicat să formuleze calea de atac în termenul legal, va respinge cererea de repunere în termen a recursului.

Cu privire la excepţia tardivităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul pârât Preşedintele României – Administraţia Prezidenţială, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunţată în prima instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)".

În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamantul C., se constată că sentinţa recurată a fost comunicată acestuia la data de 30 martie 2021, iar recurentul C. a formulat recurs la data de 21 aprilie 2021 – data transmiterii prin email a cererii de recurs.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Astfel, în raport cu data comunicării sentinţei recurate – 30 martie 2021, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 15 aprilie 2021.

Cum recursul a fost formulat la data de 21 aprilie 2021, rezultă că acest act procedural a fost declarat şi motivat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurentul-reclamant la data de 15 aprilie 2021.

Prin urmare, având în vedere că termenul de 15 zile de la comunicare era împlinit la data declarării recursului (21 aprilie 2021), în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de C. împotriva sentinţei civile nr. 23/CA din 05 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termen.

Admite excepţia tardivităţii invocată prin întâmpinare de intimatul pârât Preşedintele României – Administraţia Prezidenţială.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant C. împotriva sentinţei civile nr. 23/CA din 05 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2022.