EU-funded project cost corrections upheld in part; research institute's and authority's appeals fail

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curíi de Apel Bucureşti la data de 26.02.2015, sub nr. x/2015, reclamantul Institutul National de Cercetări Economice "Costin C. Kiriţescu" (INCE), în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" (OIPOSDRU-MECS) a solicitat anularea parţială a actului administrativ reprezentat de Procesul-verbal nr. x/4.02.2015 de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare, cât priveşte pct. 4.3.- partea referitoare la CR4, pct. 4.8. subpct. 1-3, şi pct. 4.9. lit. b)-d) şi f), anularea parţială a Deciziei x/4.02.2015, privind soluţionarea contestaţiei INCE nr. 1228/22.12.2014, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3417 pronunţată la data de 27 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată, a anulat în parte decizia şi procesul-verbal atacate, în sensul că:

- în ceea ce priveşte punctul 4.3 din procesul-verbal, partea referitoare la CR4, se diminuează cuantumul corecţiei de la 904 RON la 249 RON;

- în ceea ce priveşte punctul 4.8 din procesul-verbal atacat, subpunctele 1-3, se diminuează procentul corecţiei aplicate de la 100% la 10% din sumele menţionate la aceste subpuncte;

- în ceea ce priveşte punctul 4.9 lit. f) din procesul-verbal atacat, se anulează: diminuarea cu suma de 107,03 RON, reprezentând cheltuiala efectuată cu taxiul de către A.; diminuarea cu suma de 121,16 RON reprezentând cheltuiala efectuată cu taxiul de către B.; diminuarea cu suma de 411,01 RON, reprezentând cheltuiala efectuată cu taxiul de către C.;

- se diminuează procentul corecţiei aplicate cheltuielii de deplasare mobilitate în Franţa pentru D. de la 100% din suma de 600 euro la 50% din această sumă.

A menţinut în rest actele atacate, şi totodată a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul Institutul Naţional de Cercetări Economice "Costin C. Kiriţescu" întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate în ce priveşte partea de cheltuieli rămasă respinsă în valoare totală de 18.713,72 RON şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, precum şi pârâtul Ministerul Educaţiei – Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate doar în ceea ce priveşte considerentele aferente punctului 4.9 lit. f), punctului 4.8 (subpunctele 1-3), punctul 4.3 (partea referitoare la CR4) din procesul-verbal atacat.

3.1. În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurentul Institutul Naţional de Cercetări Economice "Costin C. Kiriţescu" în ce priveşte suma de 2.610,84 RON se susţine că aceasta reprezintă o cheltuială eligibilă 100% întrucât Misiunea Catolică Română din Franţa – Parohia Română Saint-George de Paris este asimilată unei structuri de primire turistică de tipul "hoteluri, moteluri, vile, bungalouri, cabane, campinguri, sate de vacanţe, pensiuni, popasuri turistice, spaţii de campare organizate în gospodăriile populaţiei destinate prin construcţie cazării", menţionate în art. 27 din H.G. nr. 1860/2006.

În ce priveşte cele 3 conferinţe internaţionale (7-8 octombrie 2011; 22-23 noiembrie 2011 şi 31 mai 2012) raportate în cadrul activităţii A9 "Organizarea şi desfăşurarea de seminarii şi conferinţe internaţionale", recurenta precizează faptul că încadrarea acestei activităţii A9 în rapoartele de activitate ale echipei de implementare de către Partenerul 1 Institutul de Prognoză Economică reprezintă o eroare materială întrucât încadrarea corectă a acestor activităţi este la activitatea A3 "Promovarea proiectului finanţat prin FSE" respectiv activităţi de diseminare a proiectelor de cercetare realizate de cercetătorii postdoctorali, eroare ce rezultă din faptul că în mod eronat s-a comunicat încadrarea acestor activităţi.

Referitor la orele raportate în lunile aprilie şi mai 2012 în cadrul activităţii A10 "Organizarea şi desfăşurarea de sesiuni cu tematica egalitatea de şanse, dezvoltare durabilă şi egalitatea de gen" care conform graficului în vigoare la acea dată se desfăşoară până în luna martie 2012, iar cheltuielile aferente în cuantum total de 7.002 RON au fost invalidate de către OIPOSDRU-MEN, se arată de către recurentă că încadrarea activităţii A10 "Organizarea şi desfăşurarea de sesiuni cu tematica egalitatea de şanse, dezvoltare durabilă şi egalitatea de gen" în rapoartele de activitate ale echipei de implementare de către IEN reprezintă o eroare materială, întrucât încadrarea corectă a acestor activităţi este la activitatea A8 "Derularea programului de pregătire şi cercetare postdoctorală şi sprijin financiar pentru cercetătorii postdoctorali", respectiv îndrumarea şi supervizarea ştiinţifică a cercetătorilor postdoctorali în cadrul colectivelor de cercetare, eroare ce rezultă din faptul că în mod eronat s-a comunicat încadrarea acestor activităţi.

Referitor la desfăşurarea activităţii A5 "Construcţia instituţională şi pilotarea programului de pregătire şi cercetare postdoc în matematică, ştiinţe şi aplicaţii interdisciplinare" în perioada iulie 2010 – decembrie 2010, se arată de către recurentă că încadrarea acestei activităţi în rapoartele de activitate ale echipelor de implementare de la Partenerii 1-4 reprezintă o eroare materială, întrucât încadrarea corectă a acestor activităţi ar fi fost la activitatea A7 "Organizarea programului de cercetare postdoctorală", activitate care demarase începând cu luna noiembrie 2010, eroare ce rezultă din faptul că în mod eronat s-a comunicat încadrarea acestor activităţi.

Susţine recurenta că măsura corecţiei de 100% aplicată de pârât este disproporţionată, astfel că solicită instanţei să se constate că această cheltuială este eligibilă 99% şi să stabilească un procent de 1% de corecţie cu privire la aceste cheltuieli.

În ce priveşte cheltuielile aferente impozitului şi contribuţiilor aferente salariilor dlui E., dnei F. şi dnei G. susţine recurenta că potrivit Anexei nr. 6 – Lista cheltuielilor eligibile aferente axelor prioritare 1-6 la Ordinul nr. 1117/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013", la pct. 8.1 Cheltuieli eferente personalului administrativ şi personalului auxiliar sunt prevăzute la subpct. 8.1.2 Contribuţii sociale aferente cheltuielilor salariale şi cheltuielilor asimilate acestora (contribuţii angajaţi şi angajatori).

Salariul net şi contribuţiile sociale aferente cheltuielilor salariale reprezintă un tot unitar în care salariul net constituie principalul, iar contribuţiile sociale aferente cheltuielilor salariale constituie accesoriul.

Prin reîncadrarea salariilor nete ale persoanelor amintite la capitolul bugetar cheltuieli indirecte rezultă automat şi impozite şi contribuţii aferente acestora, salariile nete nu pot exista în mod independent de impozitul şi contribuţiile aferente.

3.2. Recurentul pârât Ministerul Educaţiei – Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman, susţine că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În ce priveşte punctul 4.9 lit. f) din procesul-verbal atacat susţine recurentul că în mod eronat au fost diminuate de către instanţă aceste cheltuieli întrucât din documentele justificative depuse pentru cele 3 persoane A., B. şi C. nu se poate afirma cu certitudine faptul că ruta parcursă cu taxiul este pe distanţa de la aeroport sau gară la locul de cazare sau invers astfel cum cere H.G. nr. 518/1995 la art. 6 alin. (1) lit. a).

În ce priveşte cheltuielile efectuate de dna D. se arată faptul că cheltuielile aferente deplasării în Franţa nu au fost realizate printr-un proces de achiziţie publică astfel încât nici recurentul şi nici instanţa de judecată nu au avut la dispoziţie prevederi legale pentru individualizarea unei corecţii financiare într-un procent stabilit prin raportare la gravitatea şi întinderea abaterii.

În ce priveşte punctul 4.8 lit. f) din procesul-verbal atacat subpunctele 1-3, se susţine că diminuarea corecţiei de la 100% la 10% nu are fundament sens în care sunt invocate dispoziţiile art. 21 alin. (13) şi art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011 şi susţine că cheltuielile salariale aferente orelor raportate în cadrul activităţii A9, activităţii A10, şi activităţii A5 nu au fost realizate prin proceduri de achiziţie publică astfel încât nici recurentul şi nici instanţa de judecată nu au dispus de prevederi legale pentru individualizarea unei corecţii financiare într-un procent stabilit prin raportare la gravitatea şi întinderea abaterii.

Cu referire la cheltuielile salariale ale dnei H. se arată că reţinerile instanţei de judecată în sensul că prin soluţionarea contestaţiei s-a creat contestatorului o situaţie mai grea în propria cale de atac nu reflectă cu precizie realitate. Contrar celor reţinute de prima instanţă, afirmă recurentul că pe ansamblu prin soluţionarea contestaţiei nu s-a generat contestatorului o situaţie mai grea în propria cale de atac, dimpotrivă, i s-a creat o situaţie mai bună ca urmare a admiterii parţiale a contestaţiei şi implicit a diminuării creanţei bugetare.

În ce priveşte cheltuielile de judecată arată că obligarea recurentul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de RON nu este justificată din moment ce recurentul este instituţie publică, bugetul aprobat pentru funcţionarea sa neimplicând costuri suplimentare de acest tip. Obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată poate echivala cu o utilizare a resurselor contrar interesului public astfel încât solicită exonerarea recurentului de la plata sumei de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Apărările formulate în cauză.

Ministerul Educaţiei a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantul Institutul Naţional de Cercetări Economice "Costin C. Kiriţescu" prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

Recurentul reclamant, faţă de recursul formulat de Ministerul Educaţiei, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A depus, totodată, şi Răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate atât de către recurentul reclamant cât şi de către recurentul pârât, p alin. (1) pct. 8recum şi a apărărilor formulate în cauză, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nul, iar motivele întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

1.2. Recursul formulat de reclamantul Institutul Naţional de Cercetări Economice "Costin C. Kiriţescu"

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocate ca temei al cererii de recurs, Înalta Curte constată că, deşi este invocat, acest motiv de recurs nu este însoţit de argumentele prin care să se demonstreze în care dintre ipotezele reglementate de textul legal mai sus menţionat s-ar încadra critica de nelegalitate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, alături de celelalte menţiuni prevăzute cu caracter imperativ, şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Prin textul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat mai multe ipoteze de nelegalitate, de natură să atragă casarea unei hotărâri judecătoreşti, însă simpla invocare a acestui articol nu este de natură a conduce la concluzia că cerinţa imperativă a dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. a fost îndeplinită în cauză de către recurentul-reclamant.

Pentru a conduce la casarea hotărârii atacate pe acest motiv de critică, recursul nu se poate limita la o simplă indicare "de formă" a textului art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cerinţa legală a "dezvoltării motivelor" implicând determinarea criticilor punctuale şi indicarea pretinselor greşeli de judecată săvârşite de instanţă, cerinţă nerespectată de către recurent cu ocazia invocării acestui prim motiv de recurs, ceea ce conferă susţinerilor recurentului doar o aparenţă de motivare, însă nu reprezintă un argument suficient pentru a provoca o analiză de legalitate a hotărârii recurate pe acest motiv de recurs.

Prin urmare, sancţiunea prevăzută de normele procedurale în vigoare, pentru lipsa oricăreia dintre menţiunile la care se referă art. 486 alin. (1) lit. a) şi c), este nulitatea, astfel cum prevăd dispoziţiilor art. 488 alin. (3) teza întâi C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, va anula recursul din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aminteşte Înalta Curte că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere faptul că prima instanţă a făcut o interpretare şi o aplicare corectă dispoziţiilor legale incidente cauzei, argumentele prezentate de recurent fiind mai degrabă aprecieri subiective are nu-şi găsesc fundamentarea în cadrul legal aplicabil litigiului dedus judecăţii.

În ce priveşte critica recurentului reclamant referitoare la faptul că suma de 2.610,84 RON reprezintă o cheltuială eligibilă 100% întrucât Misiunea Catolică Română din Franţa – Parohia Română Saint-George de Paris este asimilată unei structuri de primire turistică, reţine Înalta Curte că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din H.G. nr. 1860/2006 a fost corectă efectuată de judecătorul fondului.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 27 din H.G. nr. 1860/2006 "În structurile de primire turistice se includ: hoteluri, moteluri, vile, bungalouri, cabane, campinguri, sate de vacanţe, pensiuni, popasuri turistice, spaţii de campare organizate în gospodăriile populaţiei destinate prin construcţie cazării" .

Norma juridică enumeră care sunt structurile de primire turistică, enumerarea fiind una limitativă, astfel că parohia – locul cazării dnei D., nefiind inclusă printre structurile de cazare prevăzute de art. 27 din H.G. nr. 1860/2006.

Cu toate acestea, constată Înalta Curte că judecătorul fondului, cu referire la această sumă corect a fost aplicat principiul proporţionalităţii, fiind diminuată corecţia acestei cheltuieli de deplasare mobilitate de la 100% la 50%.

Referitor la pct. 4.8 din procesul-verbal atacat, subpunctele 1-3, referitoare la verificarea documentelor tehnice aferent activităţilor desfăşurate în perioada de raportare a cererilor de rambursare 1-4 pentru primele trei conferinţe internaţionale care au fost raportate în cadrul Activităţii A9 "Organizarea şi desfăşurarea de seminarii şi conferinţe internaţionale", iar în cadrul Activităţii A10 "Organizarea şi desfăşurarea de sesiuni cu tematica egalitatea de şanse, dezvoltare durabilă şi egalitatea de gen" a orelor raportate în luna aprilie şi mai 2012, observă Înalta Curte că şi prin cererea de recurs recurentul reclamant reia susţinerile făcute prin cererea de chemare în judecată, respectiv existenţa unei erori cu privire la încadrarea corectă a acestor activităţi. Prin aceste susţineri, recurentul reclamant recunoaşte încadrarea eronată, însă această recunoaştere nu dă dreptul recurentului la înlăturarea corecţiei, ci dimpotrivă, atestă stabilirea în mod corect de către Ministerul Educaţiei a abaterii constatate.

Aceleaşi susţineri sunt făcute şi cu privire la desfăşurarea activităţii A5 "Construcţia instituţională şi pilotarea programului de pregătire şi cercetare postdoc în matematică, ştiinţe şi aplicaţii interdisciplinare" în perioada iulie 2010 – decembrie 2010, în sensul că încadrarea acestei activităţi în rapoartele de activitate ale echipelor de implementare de la Partenerii 1-4 reprezintă o eroare materială, întrucât încadrarea corectă a acestor activităţi ar fi fost la activitatea A7 "Organizarea programului de cercetare postdoctorală", activitate care demarase începând cu luna noiembrie 2010, eroare ce rezultă din faptul că în mod eronat s-a comunicat încadrarea acestor activităţi.

Recunoscând încadrarea eronată a acestor activităţi rezultă că abaterea constată de Ministerul Educaţiei a fost corect stabilită, astfel că susţinerile recurentului reclamant referitoare la diminuarea corecţiei pentru aceste abateri sunt nefondate.

Şi critica referitoare la cheltuielile aferente impozitului şi contribuţiilor aferente salariilor dlui E., dnei F. şi dnei G. este nefondată.

Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei Înalta Curte reţine că recurentul reclamant a încadrat salariile persoanelor E., F. şi G. şi contribuţiile aferente acestora în categoria "Cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului (Resurse umane) la linia Cheltuieli generale de administraţie. Observă Înalta Curte că această încadrare este una eronată atâta vreme cât aceste persoane fac parte din categoria "personal administrativ" şi nu figurează în notificarea de modificare a listei experţilor depusă la OIPOSDRU. Prin urmare, pentru aceste persoane cheltuielile efectuate de recurentul reclamant nu puteau fi decontate de la categoria Resurse umane, astfel că în mod corect pârâtul corect a dispus reîncadrarea acestor cheltuieli de la linia Cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului (Resurse umane) la linia Cheltuieli generale de administraţie.

Din această perspectivă, corect a stabilit judecătorul fondului că aceste cheltuieli nu au fost considerate eligibile, şi nu pot reprezenta un tot unitar aşa cum în mod eronat susţine recurentul reclamant.

1.3. Recurentul pârât Ministerul Educaţiei – Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman

Criticile recurentului pârât referitoare la suma de 2.610,84 RON sunt nefondate, Înalta Curte constată că obiectivele proiectului au fost realizate, astfel că o corecţie de 100% ar încălca principiul proporţionalităţii reglementat de dispoziţiile art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, principiu fundamental reglementat inclusiv în jurisprudenţa CJUE, precum şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respective.

În ce priveşte criticile referitoare la faptul că din documentele justificative depuse pentru cele 3 persoane A., B. şi C. nu se poate afirma cu certitudine faptul că ruta parcursă cu taxiul este pe distanţa de la aeroport sau gară la locul de cazare sau invers astfel cum cere H.G. nr. 518/1995 la art. 6 alin. (1) lit. a), Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 518/1995 "(1)Ministerele şi celelalte unităţi trimiţătoare mai suportă în valută şi în RON, după caz, pe lângă drepturile prevăzute la art. 5 alin. (1), şi următoarele alte cheltuieli:

a)costul transportului în trafic internaţional, cel între localităţile din ţara în care personalul îşi desfăşoară activitatea, precum şi pe distanţa dus-întors dintre aeroport sau gară şi locul de cazare;".

Totodată, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 10 alin. (7) din H.G. nr. 518/1995 potrivit cărora "transportul dus-întors, pe distanta dintre aeroport sau gară şi locul de cazare, se face cu mijloacele de transport în comun sau cu taxiul", dispoziţii la care trimit şi prevederile art. 9 pct. 1 din Ordinul nr. 1117/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007—2013".

În condiţiile în care reclamantul a făcut dovada cu documente justificative a cheltuielilor efectuate de persoanele anterior menţionate, stabilirea unei abateri pe considerentul că nu se poate stabilit cu certitudine ruta parcursă cu taxiul, respectiv distanţa de la aeroport sau gară la locul de cazare, sau invers, nu poate fi primit.

În ce priveşte critica referitoare la cheltuielile salariale ale dnei H., critică ce vizează faptul că prin soluţionarea contestaţiei nu s-a generat contestatorului o situaţie mai grea în propria cale de atac, dimpotrivă, i s-a creat o situaţie mai bună ca urmare a admiterii parţiale a contestaţiei şi implicit a diminuării creanţei bugetare, nu poate fi primită.

Observă Înalta Curte că după soluţionarea contestaţiei, pârâtul OIPOSDRU-MECS a înăsprit sancţiunea de la suma de 249 RON (prorata 1% prin procesul-verbal iniţial x/02.12.2014) la suma de 904 RON (prorata 3,64%), încălcând astfel, dispoziţiile art. 50 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011 unde se arată că "prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea contestatarului o situaţie mai grea în propria sa cale de atac".

Şi critica referitoare la plata cheltuielilor de judecată este nefondată. Cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de partea din vina căreia s-a promovat acţiunea. Principiul enunţat este consacrat, în mod expres, în art. 453 C. proc. civ. care dispune: "(1) Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."

Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, înregistrarea litigiului pe rolul instanţei fiind cauza premisă generatoare de cheltuieli pentru partea împotriva căreia se îndreaptă, cazurile de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată fiind expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 454 C. proc. civ., ca drept comun în materie.

În concluzie, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii iar hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. formulat de recurentul reclamant Institutul Naţional de Cercetări Economice "Costin C. Kiriţescu", va respinge ca nefondat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulat de acelaşi recurent, şi va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât Ministerul Educaţiei-Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul reclamant Institutul Naţional de Cercetări Economice "Costin C. Kiriţescu" din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocată prin întâmpinare de Ministerul Educaţiei.

Anulează motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. formulat de recurentul reclamant Institutul Naţional de Cercetări Economice "Costin C. Kiriţescu" împotriva sentinţei civile nr. 3417 din 27 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Respinge motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulat de recurentul-reclamant Institutul Naţional de Cercetări Economice "Costin C. Kiriţescu" împotriva sentinţei civile nr. 3417 din 27 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei-Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman împotriva sentinţei civile nr. 3417 din 27 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2022.