Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific legal grounds in tax audit license suspension dispute

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, suspendarea executării Deciziei nr. 1344/22.10.2021, emisă de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţei nr. 97 din 27 ianuarie 2022, a respins cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamata A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, reclamanta a reluat pe larg situaţia de fapt, contextul emiterii deciziei contestate şi conţinutul acesteia, cât şi cel al plângerii prealabile şi al răspunsului la această plângere, cu trimitere la cele reţinute de prima instanţă şi la motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat, sens în care a făcut referire la îndoielile puternice ce planează asupra legalităţii deciziei atacate şi la prejudiciul material viitor şi previzibil prin retragerea Avizului de audit.

Aşa fiind, recurenta a susţinut că sentinţa atacată este rezultatul unei greşite aplicări a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit recurentei, din considerentele sentinţei atacate rezultă că prima instanţă a analizat doar o parte dintre motivele de nelegalitate, exclusiv cele procedurale, reţinând că nu se pot încadra într-un caz bine justificat pentru că analiza şi valorificarea lor ar presupune o prejudecare a fondului, aplicând astfel greşit dispoziţiile legale care reglementează suspendarea executării actelor administrative şi însuşindu-şi apărările autorităţii pârâte.

În continuare, recurenta a afirmat faptul că intimata-pârâtă şi-a încălcat în mod repetat obligaţiile legale ce îi incubau în calitate de autoritate de supraveghere în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor, dezvoltând pe larg aspectele legate de conduita autorităţii şi făcând trimitere la drepturile care i-au fost încălcate, apreciind că argumentele invocate dovedesc îndeplinirea condiţiei privind cazul bine justificat.

Referitor la iminenţa producerii unei pagube, a susţinut că executarea deciziei de sancţionare contestate este de natură să producă pierderi importante societăţii, constând în imposibilitatea continuării misiunilor de audit deja contractate şi a contractării de noi proiecte, imposibilităţii obţinerii unei noi autorizaţii de audit şi a achitării salariilor şi contribuţiilor sociale, precum şi prejudicierii imaginii A. în România.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata – pârâtă a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1 Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din

C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe şi a reluat integral conţinutul acţiunii introductive de instanţă, cu trimitere la criticile împotriva actului administrativ atacat, precum şi la considerentele reţinute de prima instanţă în fundamentarea soluţiei pronunţate pe care le-a apreciat ca fiind eronate.

Recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

Aceste critici ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

De altfel, prima instanţă a subliniat că criticile reclamantei urmăresc analiza fondului legalităţii şi temeiniciei actului atacat şi atrag o prejudecare a fondului cauzei.

Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 97 din 27 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.