Salary arrears inflation index and legal interest upheld for employees in sectoral value dispute

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti:

- revocarea Deciziei colective nr. 88/28.02.2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a procedat la aplicarea drepturilor salariate a valorii de referinţă sectorială de 445,5 RON începând cu 01.10.2016, precum şi a Deciziilor nr. 545/29.12.2016 şi nr. 75/07.02.2017 emise de acelaşi parchet.

- obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la emiterea unei noi decizii de salarizare cu luare în consideraţie a VRS (valorii de referinţă sectorială) de 405 RON, începând cu 09.04.2015 până la data de 01.08.2016 ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 71/2005.

- calcularea salariilor reclamanţilor cu aplicarea valorii de referinţă sectorială de 445,5 RON, începând cu 01.08.2016 şi pe viitor.

- actualizarea sumelor datorate reclamanţilor în funcţie de indicele de inflaţie precum şi de dobânda legală penalizatoare începând cu data scadenţei de plată a drepturilor salariate aferente fiecărei luni până la plata efectivă.

- obligarea Ministerului Finanţelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plăţii sumelor datorate şi a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să le distribuie în calitate de ordonator principal de credite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ordonatorul secundar de credite şi emitentul deciziilor de salarizare a personalului reclamant în cauză.

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3177 din 14.09.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi a respins, în consecinţă, acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Totodată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a respins, în consecinţă, acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepţia lipsei de interes invocată din oficiu şi a respins, în consecinţă, cererea de anulare Deciziilor nr. 88/28.02.2017, nr. 545/29.12.2016 şi nr. 75/07.02.2017 ca fiind lipsită de interes.

De asemenea, a admis în parte acţiunea, a anulat în parte Deciziile nr. 88/28.02.2017, nr. 545/29.12.2016 şi nr. 75/07.02.2017, în ceea ce priveşte data de la care se recunosc drepturile salariale, a obligat pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la emiterea unor decizii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la data de 01.08.2016 şi la calcularea salariilor cuvenite reclamanţilor raportat la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015 - 01.08.2016, creanţă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, de la scadenţă până la plata efectivă, respingând cererea reclamanţilor de obligare a pârâtului la calcularea drepturilor salariale şi pentru viitor ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 3082/01.07.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei nr. 3177 din 14 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând, în esenţă, că deşi prima instanţă a admis în parte acţiunea, în fapt aceasta nu a soluţionat fondul cauzei, întrucât nu au fost lămurite împrejurări esenţiale ale speţei.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017 *.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 166 din 8 iulie 2021, pronunţată în fond după casare, a respins excepţia lipsei de obiect, ca neîntemeiată.

Totodată, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, a obligat pârâtul la actualizarea sumelor datorate reclamanţilor în funcţie de indicele de inflaţie, precum şi de dobânda legală, începând cu data scadenţei de plată a drepturilor salariale aferente fiecărei luni şi până la plata efectivă.

De asemenea, a respins în rest acţiunea formulată de reclamanţi ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, invocând motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut că o primă critică se referă la soluţia asupra excepţiei lipsei de obiect a acţiunii, raportat la actele depuse la dosar, autoritatea pârâtă procedând la recunoaşterea valorii majorate de referinţă sectorială. Astfel, în prezent, personalul din cadrul Ministerului Public este salarizat în raport de valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, ordonatorul principal şi secundar de credite procedând la emiterea Ordinului nr. 2295/07.12.2021 şi Deciziei nr. 519/21.12.2021. aşa încât a apreciat că acţiunea a rămas fără obiect.

Pe fondul cauzei, a apreciat că în mod nelegal s-a dispus plata drepturilor salariale actualizată atât cu indicele de inflaţie, cât şi cu dobânda legală, întrucât prin acordarea celor două despăgubiri în acelaşi timp, s-ar putea realiza o îmbogăţire fără justă cauză a reclamanţilor.

În concluzie, a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii în totalitate, iar în subsidiar, ţinând cont că valorile de referinţă sectoriale recunoscute prin deciziile depuse la dosar sunt mai mari decât valorile reclamate, a cerut obligarea pârâtului la plata sumelor datorate reclamanţilor actualizate doar cu indicele de inflaţie de la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând:

- revocarea Deciziei colective nr. 88/28.02.2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a procedat la aplicarea drepturilor salariate a valorii de referinţă sectorială de 445,5 RON începând cu 01.10.2016, precum şi a Deciziilor nr. 545/29.12.2016 şi nr. 75/07.02.2017 emise de acelaşi parchet.

- obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la emiterea unei noi decizii de salarizare cu luare în consideraţie a VRS (valorii de referinţă sectorială) de 405 RON, începând cu 09.04.2015 până la data de 01.08.2016 ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 71/2005.

- calcularea salariilor reclamanţilor cu aplicarea valorii de referinţă sectorială de 445,5 RON, începând cu 01.08.2016 şi pe viitor.

- actualizarea sumelor datorate reclamanţilor în funcţie de indicele de inflaţie precum şi de dobânda legală penalizatoare începând cu data scadenţei de plată a drepturilor salariate aferente fiecărei luni până la plata efectivă.

- obligarea Ministerului Finanţelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plăţii sumelor datorate şi a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să le distribuie în calitate de ordonator principal de credite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ordonatorul secundar de credite şi emitentul deciziilor de salarizare a personalului reclamant în cauză.

Se reţine că soluţiile dispuse prin sentinţa nr. 3177 din 14.09.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, în primul ciclu procesual, casată prin Decizia nr. 3082/01.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu privire la respingerea acţiunii reclamanţilor formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe motiv de lipsă a calităţii procesuale, s-au definitivat prin nerecurare.

În rejudecare, în primă instanţă, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a depus la dosar note scrise la data de 25.03.2021, prin care a invocat excepţia lipsei de obiect ca urmare a emiterii Deciziei nr. 298/11.07.2018, modificată şi completată în parte prin Decizia nr. 412/14.08.2018, şi a Deciziei nr. 163/29.01.2020, excepţie respinsă de judecătorul fondului.

1.1. Înalta Curte constată că nu poate primi critica recurentului asupra soluţiei excepţiei lipsei de obiect a acţiunii, în raport cu cele reţinute de prima instanţă, în sensul că din analiza Deciziei nr. 298/11.07.2018, modificată şi completată în parte prin Decizia nr. 412/14.08.2018, şi a Deciziei nr. 163/29.01.2020 rezultă că a fost recunoscut dreptul reclamanţilor la valorile majorate de referinţă sectorială şi s-a dispus stabilirea diferenţelor salariale şi plata acestora, fără a se face nicio referire la actualizarea sumelor datorate reclamanţilor cu rata inflaţiei şi plata dobânzii legale.

Astfel, s-a sesizat în mod corect de către prima instanţă că acţiunea reclamanţilor are ca obiect şi actualizarea sumelor ce le sunt datorate în funcţie de indicele de inflaţie şi de dobânda legală, începând cu data scadenţei de plată a drepturilor salariale aferente fiecărei luni şi până la plata efectivă, aşa încât emiterea respectivelor decizii nu conduce la rămânerea fără obiect a acţiunii.

1.2. Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi nici criticile formulate pe fondul cauzei.

Prin Decizia nr. 298/11.07.2018, modificată şi completată în parte prin Decizia nr. 412/14.08.2018, decizii emise de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rezultă că s-a recunoscut personalului auxiliar de specialitate, specialiştilor IT, tehnicienilor criminalişti, aşadar şi reclamanţilor, dreptul la valoarea majorată de referinţă sectorială de 421,36 RON, începând cu data de 09.04.2015, şi s-a dispus stabilirea diferenţelor salariale şi plata acestora.

Din Decizia nr. 163/29.01.2020, emisă de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rezultă că s-a recunoscut personalului auxiliar de specialitate, specialiştilor IT, tehnicienilor criminalişti, aşadar şi reclamanţilor, dreptul la valoarea majorată de referinţă sectorială de 484,18 RON, începând cu data de 01.12.2016, şi s-a dispus stabilirea diferenţelor salariale şi plata acestora.

Aşa cum s-a arătat acţiunea reclamanţilor are ca obiect şi actualizarea sumelor ce le sunt datorate în funcţie de indicele de inflaţie şi de dobânda legală,

Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, a obligat pârâtul la actualizarea sumelor datorate reclamanţilor în funcţie de indicele de inflaţie, precum şi de dobânda legală, începând cu data scadenţei de plată a drepturilor salariale aferente fiecărei luni şi până la plata efectivă, respingând în rest acţiunea.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.2.1. Motivul de casare încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. se referă la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de către instanţă.

Acest motiv de recurs priveşte un "exces de putere" al instanţei, care derivă din principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi vizează imixtiunea instanţelor judecătoreşti în domeniul atribuţiilor puterii legislative sau executive, prin săvârşirea unor acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi constituite în stat decât cea judecătorească.

Or, recurentul-pârât nu a precizat în niciun fel modalitatea în care prima instanţă şi-ar fi depăşit atribuţiile, astfel că acest motiv de recurs a fost invocat formal, fără a fi argumentat.

1.2.2. Instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate criticile care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Contrar susţinerilor recurentului, având în vedere că nu s-a făcut dovada plăţii integrale a drepturilor salariale cuvenite intimaţilor, respectiv a diferenţelor salariale rezultate din recalculare, astfel cum au fost solicitate de reclamanţi, în cauză se impune cumulul dobânzii legale cu actualizarea în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind mecanisme menite a repara prejudicii distincte, cum corect a apreciat şi judecătorul fondului.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, în care se prevede că:

"În aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că "…pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preţurilor de consum (…). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii, impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale".

Aşadar, prin această decizie, aplicabilă în cauză, s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât şi posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuţie (dobânda şi indicele de inflaţie).

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei nr. 166 din 8 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.