Transport license dispute appeal nullified for non-compliant grounds; costs awarded to intervener.

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea "A." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Rutieră Română şi Ministerul Transporturilor -Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, să se constate refuzul nejustificat al acestora de soluţionare a cererii de anulare şi retragere a licenţelor obţinute de către S.C. B. S.R.L., pe traseele Bicaz-lasi cod traseu 23841 cursa 1 şi 2, cât şi pe traseul Iaşi-Piatra Neamţ - cod traseu 2337 cursele 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la anularea şi retragerea licenţelor obţinute de către S.C. B. S.R.L., pe traseele Bicaz-lasi cod traseu 23841 cursa 1 şi 2, cât şi pe traseul Iasi-Piatra Neamţ - cod traseu 2337 cursele 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11.

Sentinţei nr. 4715/2017 din 5 decembrie 2017.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4715/2017 din 5 decembrie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin Decizia nr. 5419 din 22 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ atacat a admis recursurile formulate de S.C. B. S.R.L. şi SC "A." S.R.L. împotriva sentinţei nr. 4715/2017 din 5 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată recurenta-reclamantă a solicitat ca instanţa să constate şi să sancţioneze refuzul pretins nejustificat de soluţionare a cererii sale, aşa încât soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă, fără a se mai păşi la cercetarea fondului cauzei, este greşită.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016*.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 344 din 14 decembrie 2021, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier şi, totodată, acţiunea formulată de reclamantă ca nefondată.

De asemenea, a admis în parte cerere privind cheltuielile de judecată şi a obligat reclamanta la plata către pârâta B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 8851 RON, din care 7500 RON reprezintă onorariu de avocat şi 1351 RON reprezintă cheltuieli de transport, respingând cheltuielile de cazare în sumă de 673 RON.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamata Societatea "A." S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac reclamanta a reluat pe larg situaţia de fapt şi a susţinut că, aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, inclusiv din adresele la care a făcut referire, pârâţii şi-au declinat competenţa susţinând într-un mod netemeinic şi nelegal, fiecare în parte, că cealaltă instituţie este competentă să soluţioneze cererea societăţii.

În continuare, recurenta a susţinut că serviciul de transport public interjudeţean în regim de curse regulate face parte din transportul rutier naţional, făcând trimitere la prevederile O.G. nr. 27/2011 privind definiţiile transportului rutier naţional şi interjudeţean, precum şi definiţia traseului, cu referire la traseele în discuţie (Iaşi-Piatra Neamţ şi Bicaz-lasi)

În concluzie, a susţinut că, în rejudecare, prima instanţă a încălcat şi a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. a) şi b) din H.G. nr. 69/2012, având în vedere împrejurările de fapt şi de drept ce privesc cauza de faţă, ambele condiţii impuse de legiuitor în textul de lege erau îndeplinite în speţă pentru ca Inspectoratul să procedeze la retragerea licenţelor de traseu, solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimatele - pârâte B. S.R.L. şi Autoritatea Rutieră Română au solicitat respingerea recursului, această din urmă pârâtă invocând şi excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Autoritatea Rutieră Română Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurenei-reclamantd nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe şi a reluat conţinutul acţiunii introductive de instanţă, cu trimitere la conduita autorităţilor pârâte, apreciind, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi a aplicarea greşită a dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. a) şi b) din H.G. nr. 69/2012,

Recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

Aceste critici ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

Totodată, va face aplicarea art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora " Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva sentinţei nr. 344 din 14 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 5000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata B. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.