Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific illegality grounds regarding insurer’s obligation to pay statutory interest.

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea în parte a Deciziei FGA nr. 26615/12.07.2021, respectiv a art. 2 din aceasta, prin care Fondul a respins cererea reclamantei privind plata dobânzii legale, cu consecinţa obligării pârâtului acestuia la plata acestei dobânzi.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 59 din 18 ianuarie 2022, a respins cererea formulată de reclamant ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamatul Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, considerând-o nelegală şi netemeinică.

În motivarea căii de atac reclamantul a reluat pe larg situaţia de fapt şi dispoziţiile legale invocate de pârât în susţinerea refuzului de plata dobânzii, cu trimitere la definiţiile date de Legea nr. 213/2015 noţiunilor de creditor de asigurări şi creanţe de asigurare, considerând, în esenţă, că autoritatea pârâtă trebuie să achite şi dobânzile ce au ca izvor neplata la timp a despăgubirilor, şi este în drept să recupereze dobânda legală înscriindu-se la masa credală a asigurătorului falit, după ce va achita integral spitalului prejudiciul cauzat prin accidentul rutier, respectiv şi dobânda legală solicitată prin cererea de plată, stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă.

Potrivit recurentului, dobânda solicitată reprezintă o creanţă de asigurare, iar prin respingerea la plată a dobânzii legale se tinde spre o reformare şi o nesocotire a unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care o societate de asigurări în faliment a fost obligată la plata unei sume de bani către acesta, sumă de bani pe care trebuie să o suporte instituţia special creată în acest scop, respectiv Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat, apreciind că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 213/2015, a art. 1523 şi art. 1531 din C. civ. şi a prevederilor O.G. nr. 13/2001, nesocotind, totodată, hotărârile penale ce se bucură de puterea lucrului judecat.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe şi a reluat conţinutul acţiunii introductive de instanţă, cu trimitere la obligaţia legală a Fondului de a achita şi dobânzile ce au ca izvor neplata la timp a despăgubirilor, apreciind, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 213/2015, a art. 1523 şi art. 1531 din C. civ. şi a prevederilor O.G. nr. 13/2001, nesocotind, totodată, hotărârile penale ce se bucură de puterea lucrului judecat.

Recurentul-reclamant nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

Aceste critici ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, susţinerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti împotriva sentinţei nr. 59 din 18 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.