Judges win salary equalization; start date corrected to 23 October 2015, partly quashed and reissued.

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 01.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU. judecători şi foşti judecători în cadrul Curţii de Apel Piteşti, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şi MINISTRUL JUSTIŢIEI, au solicitat instanţei obligarea pârâţilor la emiterea unor noi ordine de încadrare, în care indemnizaţia de încadrare, în raport de competentele Ministrului Justiţiei, să fie stabilită conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 04.10.2015 şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare stabilit la lit. A), pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 (coeficient 19, diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor DNA şi DIICOT), corespunzător perioadei efectiv lucrate de către fiecare dintre reclamanţi.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 223 din 12 iulie 2021 Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei teritoriale şi excepţia inadmisibilităţii, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei PP. şi respinge acţiunea formulată de către această reclamantă ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, având ca obiect obligaţia de a face şi a obligat pârâtul Ministrul Justiţiei să emită reclamanţilor noi ordine de încadrare începând cu data de 04.10.2015 şi în continuare pentru reclamanţii judecători în funcţie şi corespunzător perioadei efectiv lucrate pentru reclamanţii judecători pensionari, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 19 stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A), pct. 13.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 223 din 12 iulie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei.

Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocându-se următoarele argumente de ordin critic:

- instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 7 lit. c) din Cap. 1 Secţiunea a 3-a, art. 8 şi 9 din Cap. VIII, Secţiunea a 2-a din Anexa nr. V la Legea nr. 153/2017, art. 1 alin. (3) Cap. 1 Secţiunea 1 din Legea nr. 153/2017,

- cu privire la competenţă, având în vedere natura raporturilor juridice din prezenta cauza, raporturi guvernate de o lege specială, legea salarizării, prevederile Legii nr. 554/2004, reţinute de instanţa de fond şi care reprezintă o normă generală, nu sunt aplicabile în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a prezentului litigiu, întrucât în materia dreptului muncii există reglementări speciale, care primează, astfel că se impunea judecarea potrivit acestor din urmă dispoziţii legale,

- pe fond, este greşită premisa nivelului maxim al salarizării pentru emiterea unui nou ordin de încadrare cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,00 stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 13 (aferent salarizării procurorilor DNA şi DIICOT), prin raportare la Decizia nr. 11/2020 din 4 mai 2020 (paragraful 32) pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii,

- prin admiterea acţiunii, instanţa instituie un sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de legiuitor, încuviinţarea solicitării reclamantului prin hotărâre judecătorească determinând o răsturnare a salarizării instituite prin legile de salarizare ulteriore O.U.G. nr. 27/2006, fiind vorba despre "o modificare a opţiunii legiuitorului, în sensul contrar reţinut de acesta, afirmând existenţei unui drept care nu mai are temei legal", astfel cum s-a reţinut în Decizia nr. 51/2020 a Curţii Constituţionale,

- contrar opiniei Curţii de Apel Craiova, acordarea coeficienţilor corespunzători personalului DNA şi DllCOT nu se încadrează în categoria drepturilor salariate la care se referă Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, nu este vorba despre drepturi reglementate de norme cu "aplicabilitate generală" aşa cum era situaţia majorărilor de 2%, 5%, 11% de la care plecase analiza Curţii Constituţionale, care au fost aplicate pentru întreg sistemul justiţiei, fără niciun fel de circumstanţiere faţă de situaţia personală a fiecărui angajat în parte, nu au determinat majorarea indemnizaţiilor de încadrare şi ca atare, deciziile reţinute de instanţa de fond nu sunt aplicabile prezentei cauze,

- cu privire la obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui nou ordin de încadrare, începând cu 04.10.2015 şi în continuare, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,00 stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 13 (aferent salarizării procurorilor DNA şi DIICOT), salarizarea intimatului-reclamant nu ar putea depăşi limitele maxime impuse de Legea nr. 153/2017.

Potrivit O.U.G. nr. 43/2016 care a modificat şi completat O.U.G. nr. 57/2015, de la data de 31.08.2016 art. 31 are următorul cuprins: "începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 se referă la drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti care produceau efecte juridice la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 sau ulterior acestui moment, iar nu la hotărâri care se refereau la o perioadă anterioară intrării în vigoare a legilor unice de salarizare.

Prin urmare, chiar dacă există sentinţe judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri egale cu diferenţele de drepturi salariale dintre coeficientul de multiplicare aplicat procurorilor de la DNA şi DIICOT şi drepturile salariale încasate efectiv, aceste despăgubiri au fost acordate până la data de 12.11.2009, data intrării în vigoare a legii unice de salarizare. Aşadar, dispoziţiile acestor sentinţe şi-au încetat aplicabilitatea la momentul intrării în vigoare a noilor legi de salarizare, în baza cărora Ministerul Justiţiei a emis noi ordine de salarizare.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentinţa atacată şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului reclamanţii au solicitat instanţei obligarea pârâţilor la emiterea unor noi ordine de încadrare, în care indemnizaţia de încadrare, în raport de competentele Ministrului Justiţiei, să fie stabilită conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 04.10.2015 şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de . multiplicare stabilit la lit. A), pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 (coeficient 19, diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor DNA şi DIICOT), corespunzător perioadei efectiv lucrate de către fiecare dintre reclamanţi.

Deşi a solicitat pârâtului Ministerul Justiţiei emiterea noului ordin de salarizare, pârâtul nu a dat curs acestei solicitări, refuzul fiind considerat nejustificat de către reclamanţi.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamanţi cu acţiunea având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de încadrare, începând cu data de 04.10.2015 şi în continuare, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 19, stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 13 (aferent salarizării procurorilor DNA şi DIICOT), care a fost apreciată ca întemeiată, refuzul pârâtului fiind apreciat de prima instanţă ca nejustificat.

Recurentul-pârât a formulat critici de nelegalitate, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Craiova în soluţionarea cauzei.

Totodată, în opinia sa, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 7 lit. c) din Cap. 1 Secţiunea a 3-a, art. 8 şi 9 din Cap. VIII, Secţiunea a 2-a din Anexa nr. V la Legea nr. 153/2017, art. 1 alin. (3) Cap. 1 Secţiunea 1 din Legea nr. 153/2017, cu luarea în considerare a unui coeficient de multiplicare neprevăzut în dispoziţii legale care reglementează salarizarea judecătorilor cu grad de judecătorie, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora şi, totodată, să reformeze în parte sentinţa recurată, cu privire la data de emitere a ordonului de salarizare.

În primul rând, instanţa de control judiciar constată că nu pot fi primite agumentele expuse de recurentul-pârât în susţinerea greşitei soluţionări a excepţiilor invocate de acesta în faţa primei instanţe, care de altfel sunt similare cu cele formulate prin întâmpinarea din dosarul de fond.

În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Craiova în soluţionarea cauzei, se constată că în mod corect a fost respinsă de prima instanţă, care a apreciat că, în raport de obiectul dedus judecăţii, respectiv obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei, organ central, de a emite un ordin de încadrare, este atrasă competenţa materială a Curţii de Apel conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, conform art. 10 alin. (3), reclamantul, persoană fizică se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 la Ministerul Justiţiei, reclamanţii au solicitat emiterea unui nou ordin de încadrare, în care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 04.10.2015 şi în continuare, şi după intrarea in vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând in considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor DNA şi DIICOT - O.U.G. nr. 27/2006), solicitând astfel punerea în executare a sentinţei nr. 263 din 19.02.2019 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, definitivă.

Pe fondul cauzei, instanţa de fond a preciat în mod corect că acţiunea reclamanţilor având ca obiect obligarea pârâtului Ministrul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de încadrare, începând cu data de 04.10.2015 şi în continuare, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 19, stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 13 (aferent salarizării procurorilor DNA şi DIICOT), este întemeiată, refuzul pârâtului exprimat prin adresa nr. x/2019 fiind apreciat nejustificat pentru următoarele aspecte:

Prin sentinţa nr. 263 din 19.02.2019 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Argeş şi Curtea de Apel Piteşti au fost obligaţi la recalcularea indemnizaţiei de încadrare a reclamanţilor conform Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 04.10.2015 şi în continuare, prin valorificarea coeficientului de multiplicare de 19,00 stabilit în Anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, lit. A) pct. 13 şi să-le plătească contravaloarea diferenţei dintre indemnizaţia de încadrare stabilită astfel şi indemnizaţia actuală de încadrare, calculată începând cu 04.10.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare şi actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legată penalizatoare, începând din data de 01.08.2015 şi până la data plăţii efective a debitului principal constând în diferenţele dintre indemnizaţia de încadrare stabilită potrivit celor dispuse şi indemnizaţia actuală de încadrare a reclamanţilor.

Această sentinţă a intrat în puterea lucrului judecat rămânând definitivă ca urmare a respingerii apelurilor prin decizia 1478 din data de 01 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2018.

Raportat la istoricul legislativ în materia salarizării se reţine că în perioada 2010-2017 nu s-au aplicat nici coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi de Legea nr. 330/2009 şi nici valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010.

La data de 01.07.2017 a intrat in vigoare Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care prin art. 44 a abrogat Legea-cadru nr. 284/2010 si care a reglementat conform art. 12. Modul de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare (1) Salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare şi indemnizaţiile lunare se stabilesc potrivit prevederilor prezentei legi şi anexelor nr. I-IX, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor şi proiectelor stabilite. (2) Începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare."

Potrivit art. 38. "Aplicarea legii (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017. (2) Începând cu data de 1 iulie 2017:

a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (…) (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018.

Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h) (...) (6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022. (61) Începând cu luna mai 2018, în situaţia în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar şi nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art.

25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condiţiile pentru acordarea acesteia."

Astfel, raportat la aceste reglementari, se retine că şi după data de 01.07.2017 pană în 2023 rămâne acelaşi mod de determinare al indemnizaţiilor pentru judecători şi procurori prin înmulţirea valorii de referinţă sectoriale (stabilită prin lege) cu un coeficient de multiplicare variabil (astfel cum a fost determinat, raportat la fiecare funcţie, în anexa la O.U.G. nr. 27/2006), stabilit potrivit vechimii (art. 3 alin. (1) O.U.G. nr. 27/2006), cu aplicarea etapizata a dispoziţiilor din Legea 153/2017. Prin "vechime" se înţelege perioada în care au fost deţinute diferite funcţii juridice (pct. 2 din Nota de la finalul O.U.G. nr. 27/2006, cu trimitere la art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor .

Prin Legea nr. 71/2015, prin aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus aliniatul 51 la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 cu următorul cuprins: "(5 1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.", astfel ca actul normativ mai sus menţionat a fost reglementat astfel cu scopul de a elimina anomaliile legate de aplicarea dispoziţiilor legilor de salarizare, care au determinat în domeniul justiţiei diferenţe de salarizare între persoane care desfăşoară aceeaşi activitate, printre care şi cea care rezultă din aplicarea creşterilor salariale în funcţie de valoarea de referinţa sectorială sau de coeficientul de multiplicare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 23 din data de 26 septembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, obligatorie de la această dată pentru instanţe, în privinţa chestiunii de drept dezlegate, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice".

De asemenea, în ceea ce priveşte discriminarea derivată din diferenţe salariale, pentru înlăturarea acesteia, legiuitorul a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 20 din 8 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă nr. 20 din 8 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în şedinţa din 23 august 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate de voturi, a adoptat o hotărâre de principiu prin care recomandă ordonatorilor de credite ca în interpretarea acestor dispoziţii legale să aibă în vedere principiul de drept menţionat în expunerea de motive a O.U.G. nr. 20/2016 şi în cuprinsul art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015, aşa cum a fost modificată şi completată prin O.U.G nr. 20/2016, în sensul eliminării discrepanţelor salariale existente în sistemul judiciar, astfel încât personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii în care îşi desfăşoară activitatea.

Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, publicată la data de 31.08.2016, în Monitorul oficial al României nr. 673 din 31 august 2016.

Prin acest act normativ, la articolul 31 din O.U.G. nr. 57/2015, după alin. (1) Guvernul a introdus patru noi alineate, alin. (11)-(14), cu următorul cuprins:,,(11) Sintagma «fiecare funcţie» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute in aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent in Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(12) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariate prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. (13) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite, în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat in plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate"

Prin aceste texte introduse prin O.U.G. nr. 43/2016, în cadrul aplicării O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost iniţial modificată prin O.U.G. nr. 20/2016), Guvernul a urmărit să elimine din procesul de egalizare a indemnizaţiilor, raportarea la indemnizaţiile stabilite în baza legii, prin hotărâre judecătorească.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.

Aşadar, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, începând cu luna august 2016, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, salariul de bază sau indemnizaţia de încadrare urma să fie acelaşi, respectiv aceeaşi, stabilită la nivel maxim.

Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat în sensul că pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Curtea Constituţională a concluzionat în sensul că, efectul neconstituţionalităţii art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), este acela că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

De asemenea, prin decizia nr. 36/2018 a ICCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept- s-a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim are în vedere şi majorările şi indexările recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unor magistraţi sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.

Revenind la considerentele anterior expuse, deduse din reglementările legislative enunţate, se reţine că în măsura în care, în cadrul familiei ocupaţionale justiţie existau la data de intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, magistraţi judecători care deţin aceeaşi funcţie cu a reclamanţilor şi îndeplinesc aceleaşi condiţii de vechime cu ale acestora, si care beneficiau de o indemnizaţie de încadrare stabilită prin raportare la un coeficient de multiplicare 19,000, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare, indemnizaţia de încadrare pentru reclamanţi trebuie stabilită, la nivelul maxim aflat în plată.

Coeficientul de multiplicare 19,000 era la data intrării in vigoare a Legii 330/2009, un drept de natură salarială, recunoscut prin hotărâri judecătoreşti irevocabile în favoarea unor magistraţi judecători care deţin funcţii şi condiţii de vechime identice cu ale reclamanţilor, astfel că acesta trebuia inclus în indemnizaţia brută de încadrare şi după intrarea în vigoare a Legii 330/2009.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului-pârât Ministerul Justiţiei în prezenta cauză au făcut obiectul analizei şi în cuprinsul sentinţei nr. 263 din 19.02.2019 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

În raport de aceste dispoziţii legale, trebuie recunoscută autoritatea de lucru judecat a motivelor cu valoare decizională, adică a acelor motive care conţin soluţii asupra unor puncte litigioase ale procesului de aşa maniera încât doar felul în care au fost aduse în faţa judecaţii (pe cale de apărare ori ca aspecte prealabile cercetării fondului), face ca astfel de soluţii sa nu se regăsească în dispozitiv.

Aşadar, trebuie recunoscut că intră în autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitivul care tranşează litigiul, şi motivele care susţin soluţia, precum şi motivele care conţin ele însele soluţii pe aspectele litigioase invocate de părţi şi supuse dezbaterii acestora.

Însă, instanţa de control judiciar constată că sentinţa recurată, prin care s-a admis acţiunea reclamanţilor, se impune a fi reformată, în parte.

Prin sentinţa recurată, a fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită reclamanţilor un nou ordin de încadrare, începând cu data de 04.10.2015 şi în continuare, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,00, stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A)/pct. 13 (aferent salarizării procurorilor DNA şi DIICOT), deşi data corectă este 23.10.2015, data sentinţei.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că se impune reformarea în parte a sentinţei recurate, în sensul că va fi obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită reclamanţilor de la data de 23.10.2015 un nou ordin de încadrare în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2007, menţinându-se în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată în sensul că va obliga pârâtul Ministrul Justiţiei să emită reclamanţilor noi ordine de încadrare începând cu data de 23.10.2015 şi în continuare pentru reclamanţii judecători în funcţie şi corespunzător perioadei efectiv lucrate pentru reclamanţii judecători pensionari, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 19 stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A), pct. 13, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 223 din 12 iulie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată în sensul că:

Obligă pârâtul Ministrul Justiţiei să emită reclamanţilor noi ordine de încadrare începând cu data de 23.10.2015 şi în continuare pentru reclamanţii judecători în funcţie şi corespunzător perioadei efectiv lucrate pentru reclamanţii judecători pensionari, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 19 stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A), pct. 13.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2022.