Harassment via "professional obedience" criterion in municipal administration and sufficiency of administrative motivation

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial, la data de 03.01.2020, pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, iar, ulterior declinării de competenţă, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., în nume propriu şi în calitate de primar al comunei Albeni, judeţul Gorj şi Instituţia Primarului Comunei Albeni, prin primar au solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Instituţia Prefectului Judeţului Gorj, anularea articolului "2" din Hotărârea nr. 841/20.11.2019, emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a amenzii contravenţionale de 2000 RON, stabilită prin aceeaşi decizie. Totodată, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 862 din data de 22 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., reclamantul A. în calitate de Primar al Comunei Albeni şi reclamanta Instituţia Primarului Comunei Albeni în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Gorj şi pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a anulat în parte Hotărârea CNCD nr. 841/20.11.2019, numai în ce priveşte pct. 2 şi 3 din dispozitivul acesteia şi considerentele aferente.

Totodată, prima instanţă a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile indicate în punctul I.2 de mai sus, a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care a solicitat casarea sentinţei atacate şi în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Argumentele invocate prin calea de atac promovată au fost subsumate de recurent motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a criticat, în esenţă, raţionamentul primei instanţe, ce a dispus anularea Hotărârii CNCD nr. 841/20.11.2019 prin reţinerea viciului formal al nemotivării, apreciind că argumentele instanţei de fond sunt contrazise de menţiunile din partea a V-a a unei astfel de hotărâri, intitulată "Motivele de fapt şi de drept", care, deşi cuprind o expunere concisă a faptelor, permit atât persoanei reclamante să cunoască raţiunile pentru care s-a reţinut săvârşirea, de către aceasta, a faptei de discriminare şi motivele pentru care a fost dispusă sancţionarea cu amendă contravenţională, precum şi instanţei de judecată să realizeze controlul de legalitate.

Din această perspectivă, recurentul a învederat că, în hotărârea contestată, CNCD a arătat că fapta de care s-a făcut vinovat reclamatul, în calitate de primar al comunei Albeni, judeţul Gorj, a constat în comportamentul acestuia care a dus la crearea unui cadru intimidant, ostil şi degradant faţă de un grup de angajaţi ai aparatului administrativ al Instituţiei Primarului comunei Albeni, judeţul Gorj, ce, pentru neconformarea cu toate solicitările formulate de reclamant, au fost supuşi unor măsurile punitive şi de constrângere, precum, printre altele, mutarea acestora pe holurile instituţiei pentru a-şi desfăşura activitatea sau întârzieri deliberate în efectuarea plăţii salariilor ori alte acte de hărţuire.

De asemenea, recurentul a subliniat că în punctul 11 din hotărârea CNCD a fost precizat, în mod concret, criteriul care a fost avut în vedere la încadrarea faptelor, şi anume neîndeplinirea, de către angajaţi, a unor solicitări provenind de la reclamant şi sancţionarea acestora, ca o formă de coerciţie, criteriu ce se încadrează în sintagma "orice alt criteriu" din cuprinsul art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000.

În opinia recurentului, în prezenta speţă a existat o situaţie de încălcare a unor principii ce ţin de nerespectarea legislaţiei muncii şi de comitere a unor acte de natură abuzivă, ce au dus la creare unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.

A mai arătat recurentul că atât partea reclamată, cât şi petentul au fost citaţi la data de 26.03.2019, pentru a-şi prezent punctul de vedere şi a propune probatoriul pe care-l consideră necesar, iar "extrasele din presă" la care face referire instanţa de fond au fost confirmate chiar pe parcursul derulării procedurii administrativ jurisdicţionale, de Corpul de control al Prefectului Judeţului Gorj.

Nu în ultimul rând, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii EDO, recurentul a evocat faptul că împărţirea sarcinii probei este un principiu aplicat ferm în domeniul discriminării, iar anumite aspecte ale aplicării acestui principiu, precum faptul că probele pot decurge din coexistenţa unor indicii ori prezumţii suficient de puternice, precise şi concordante, au fost omise de prima instanţă.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimaţii - reclamanţi A., personal şi în calitate de primar al Comunei Albeni şi Instituţia Primarului Comunei Albeni au solicitat respingerea recursului formulat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi menţinerea, drept legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.

Printr-un prim set de argumente, intimaţii- reclamanţi au arătat că C.N.C.D. a fost sesizat de către petentul Instituţia Prefectului Judeţului Gorj, iar o atare parte litigantă nu a declarat recurs împotriva sentinţei primei instanţe civile, astfel încât, în opinia acestora, nu ar mai subzista fondul reclamaţiei, din moment ce "petentul" nu a mai susţinut sesizarea prin promovarea căii de atac a recursului.

Prin alte argumente, intimaţii - reclamanţi au învederat că, la alegerile locale ce au avut loc ulterior pronunţării sentinţei recurate, locuitorii comunei Albeni l-au reales pe reclamantul A., în calitate de primar al comunei Albeni, judeţul Gorj, cu un avans apreciabil de voturi faţă de următorul contracandidat, iar acest fapt demonstrează că majoritatea cetăţenilor comunei Albeni nu s-au lăsat induşi în eroare de speculaţiile altor persoane dornice să provoace tensiune cu scopul de a oculta faptul că nu-şi fac datoria, ca angajaţi ai aparatului Primarului U.A.T. Albeni, faţă de cetăţenii în slujba cărora sunt.

De asemenea, intimaţii - reclamanţi au argumentat în sensul că, deşi recurentul a arătat că recursul s-ar întemeia pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din conţinutul motivelor de recurs nu rezultă care sunt normele de drept material care au fost încălcate sau, eventual, greşit aplicate de către instanţa de fond.

Au mai arătat intimaţii că în dispozitivul hotărârii CNCD nr. 841/20.11.2019 se face trimitere doar la o presupusă faptă de "discriminare", fără nicio concretizare privind persoana împotriva căreia s-ar fi comis pretinsa "discriminare", care este "fapta", în sine, ori când şi în ce împrejurări s-ar fi comis o astfel de "discriminare", iar lipsa unei astfel de descrieri concrete, reprezintă un viciu al hotărârii CNCD.

În opinia intimaţilor, în motivele de recurs a fost utilizată aceeaşi tehnică, pur speculativă, a menţionării, cu titlu general, a unor presupuse fapte de discriminare, preluată doar ca simple susţineri din presa "on-line", omiţându-se a se observa că, în cazul presupusei fapte de "neplată a salariilor unor anumiţi angajaţi", primarul nu este contabilul şef al Primăriei comunei Albeni şi nu întocmeşte fişa de salarizare. Referitor la unele posibile întârzieri la plata salariilor, intimaţii au menţionat că astfel de întârzieri au vizat toţi salariaţii, fără discriminări, iar plata s-a efectuat în funcţie de numărul de ore lucrate, corespunzător atribuţiilor din fişa postului (şi în funcţie de alte evenimente, cum ar fi concediul de odihnă, concediul pentru creşterea copilului, concediul medical, învoiri, întârzieri, lipsă nejustificată sau plecarea nejustificată din timpul programului de lucru).

De asemenea, intimaţii au afirmat că "mutarea" pe holurile instituţiei este o afirmaţie absurdă, fără nici o acoperire faptică, iar a sta de vorbă cu cetăţenii, în mod întâmplător şi pe holurile primăriei, nu este ceva neobişnuit unei activităţi care serveşte cetăţeanul.

Au mai arătat intimaţii că cele 13 criterii enunţate în O.G. nr. 137/2000 ca putând reprezenta o pretinsă "discriminare" sunt exprese, iar prin motivele de recurs C.N.C.D. adaugă sintagma "orice alt criteriu", încercând să susţină faptul că legiuitorul i-ar fi lăsat posibilitatea de a inova în afara prevederilor legale.

Totodată, intimaţii au argumentat şi în sensul că nu este acceptabil ca fiecare angajat să poată să facă doar ce-i convine, când îi convine, cum îi convine, iar atenţionarea, admonestarea sau sancţionarea (în astfel de împrejurări) să reprezinte o formă de discriminare, întrucât legea bunului plac ar face imposibilă funcţionarea societăţii.

În opinia intimaţilor – reclamanţi o admitere a recursului, în sensul celor expuse de C.N.C.D, ar legitima abuzurile, bunul-plac şi ar crea un precedent periculos, întrucât ar paraliza funcţionarea oricărei entităţi şi s-ar cenzura nepermis actele şi dispoziţiile primarului, iar cetăţenii ar avea de suferit.

4.2. În cuprinsul notelor depuse la data de 31.08.2022, intimaţii – reclamanţi A., personal şi în calitate de primar al Comunei Albeni şi Instituţia Primarului Comunei Albeni au explicitat voinţa exprimată prin aspectele învederate în întâmpinare, în sensul că prin argumentele expuse au înţeles să invoce excepţia nulităţii recursului.

4.3. În cauză a formulat întâmpinare şi intimata-pârâtă Instituţia Prefectului Judeţului Gorj, prin care a învederat, în esenţă, că recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este întemeiat, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecarea cauzei în fond, respingerea acţiunii formulate împotriva Hotărârii CNCD nr. 841/20.11.2019, ca neîntemeiată, cu menţinerea acestei hotărâri, ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 14 ianuarie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 19 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de normele legale incidente şi de aspectele învederate în întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este fondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că, prin acţiunea în contencios administrativ, reclamanţii A., personal şi în calitate de primar al Comunei Albeni şi Instituţia Primarului Comunei Albeni au învestit instanţa de contencios administrativ cu verificarea legalităţii pct. 2 şi 3 din hotărârea nr. 841/20.11.2019, emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), prin care pârâtul a constatat întrunirea elementelor constitutive ale unei fapte de discriminare, conform art. 2 alin. (5) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 şi a sancţionat partea reclamată (A. - primar şi Instituţia Primarului Comunei Albeni, judeţul Gorj) cu amendă în cuantum de 2000 RON.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a infirmat, în parte, legalitatea hotărârii CNCD nr. 841/20.11.2019, anulând pct. 2 şi 3 din dispozitivul acesteia şi considerentele aferente, ca urmare a reţinerii viciului nemotivării hotărârii.

Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar apreciază ca fiind neîntemeiate apărările intimaţilor - reclamanţi A., personal şi în calitate de primar al comunei Albeni şi Instituţia Primarului Comunei Albeni, din întâmpinare, prin care aceştia susţin că nu ar mai subzista fondul reclamaţiei, întrucât Instituţia Prefectului Judeţului Gorj nu a promovat calea de atac a recursului.

Din această perspectivă, instanţa de control judiciar reţine că, atât în cadrul unei proceduri administrativ – jurisdicţionale declanşate în mod mijlocit (urmare sesizării CNCD de către un terţ), cât şi în cadrul unei proceduri declanşate nemijlocit (prin sesizare ex-officio a CNCD), rolul membrilor colegiului director al CNCD este cel de garanţi ai interesului public şi de agenţi constatatori, fiind materializat prin atribuţiile acestora de investigare, constatare şi sancţionare contravenţională a tuturor faptelor de discriminare săvârşite pe teritoriul României şi finalizat prin emiterea hotărârilor Colegiul director al CNCD.

Înalta Curte observă că obiectul prezentei cauze constă în verificarea legalităţii unui act emis de pârâtul CNCD în procedura administrativ – jurisdicţională reglementată de O.G. nr. 137/2000. Indiferent de conduita procesuală a celui ce a formulat sesizarea adresată CNCD, infirmarea, prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond, a legalităţii actului emis de CNCD este suficientă pentru a conferi recursului exercitat de emitentul actului a cărui anulare s-a dispus toţi parametrii necesari pentru a învesti instanţa de recurs cu soluţionarea căii de atac, motiv pentru care nu se poate reţine teza unei rămâneri fără obiect a cauzei, în sensul evocat de intimaţii – reclamanţi.

Pe de altă parte, examinând criticile aduse de pârâtul CNCD sentinţei primei instanţe (subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), Înalta Curte le consideră fondate, apreciind că, în circumstanţele particulare ale cauzei pendinte, este excesivă interpretarea dată de prima instanţă prevederilor art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 (ce reglementează obligaţia de indicare, în cuprinsul hotărârii Colegiului director de soluţionare a unei sesizări, a obiectului sesizării, susţinerilor părţilor, descrierii faptei de discriminare şi motivelor de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director).

Din cuprinsul Hotărârii nr. 841/20.11.2019 ("Hotărârea"), rezultă că CNCD a reţinut săvârşirea unei fapte în formă continuă, în sensul existenţei unui comportament care a dus la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv ce a durat în timp. În acest sens sunt aspectele învederate în pct. II al hotărârii (Obiectul şi descrierea presupusei fapte de discriminare) în care se arată că "petentul reclamă faptul că partea reclamată manifestă un comportament abuziv din anul 2016 împotriva unor funcţionari publici din cadrul Primăriei Albeni".

Totodată, în raport de data petiţiei formulate de intimata Instituţia Prefectului Judeţului Gorj (05.03.2019), coroborată cu soluţia de admitere a excepţiei de tardivitate a acesteia pentru faptele săvârşite până la data de 05.03.2018 (reţinută în pct. 1 al hotărârii), rezultă, contrar celor reţinute de instanţa de fond, că fapta vizată de hotărâre a fost cea a comportamentului părţilor reclamate în perioada 05.03.2018-05.03.2019. În raport de astfel de aspecte, instanţa de control judiciar apreciază că nu există impedimentele evocate de judecătorul fondului în identificarea legii aplicabile.

De asemenea, în cuprinsul hotărârii recurentul - pârât a indicat, cu suficientă claritate, că fapta constă în comportamentul primarului comunei Albeni, judeţul Gorj care a dus la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant şi ofensiv faţă de un grup de angajaţi ai aparatului administrativ al Instituţiei Primarului Comunei Albeni, ce au fost supuşi unor măsurile coercitive, precum, printre altele, mutarea acestora pe holurile instituţiei pentru a-şi desfăşura activitatea sau întârzieri deliberate în efectuarea plăţii salariilor ori alte acte de hărţuire.

Deşi în cuprinsul hotărârii numele angajaţilor vizaţi de o atare conduită sunt menţionate doar prin utilizarea iniţialelor acestora, din coroborarea cererii de chemare în judecată cu punctul de vedere al Primăriei Comunei Albeni, prin Primar, exprimat în procedura administrativ – jurisdicţională, rezultă că indicarea doar a unor astfel de iniţiale prezintă un grad de transparenţă suficient pentru a permite reclamanţilor să verifice dacă hotărârea este întemeiată şi să conteste aspectele pe care le-au apreciat ca fiind nelegale.

Totodată, Înalta Curte apreciază că în cuprinsul hotărârii este indicat, cu suficientă claritate, criteriul de discriminare reţinut pentru calificarea comportamentului primarului comunei Albeni drept faptă de hărţuire, iar acesta este cel al "neîndeplinirii unor solicitări din partea angajaţilor la solicitarea reclamantului şi sancţionarea acestora ca o formă de coerciţiune". În esenţă, CNCD a invocat criteriul "obedienţei profesionale", învederând că aplicarea tratamentului intimidant şi degradant a avut drept reper conduita angajaţilor aparatului administrativ al Instituţiei Primarului comunei Albeni, judeţul Gorj vizaţi de a nu se conforma deplin tuturor solicitărilor formulate de reclamant.

Se mai reţine că, în cuprinsul hotărârii sunt indicate mijloacele de probă ce au condus la soluţia adoptată, iar acestea nu se rezumă la extrasele din presă, fiind indicate şi sesizările depuse la Instituţia Prefectului Judeţului Gorj de funcţionarii publici vizaţi de un astfel de comportament, ce au fost analizate şi în raportul Corpului de control al Prefectului Judeţului Gorj.

În raport de astfel de aspecte, Înalta Curte reţine că, deşi motivarea reprezintă un element esenţial pentru formarea convingerii cu privire la legalitatea actului administrativ - jurisdicţional, constituind, totodată, o garanţie a alegerii soluţiei optime de către organul de decizie, amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească depind de circumstanţele fiecărui caz.

Aşadar îndeplinirea obligaţiei de motivare face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura actului şi contextul adoptării sale, prin prisma obiectivului său, care este prezentarea, într-un mod clar şi neechivoc, a raţionamentului instituţiei emitente a actului.

În cazul de faţă, în hotărârea CNCD nr. 841/20.11.2019, emitentul actului administrativ a indicat care este situaţia de fapt şi a precizat temeiurile de drept care au stat la baza întocmirii acesteia, motivarea pe care recurentul - pârât a dat-o în cuprinsul actului în discuţie permiţând atingerea dublei finalităţi pe care aceasta o are. Hotărârea antereferită îndeplineşte funcţia de transparenţă, de natură a permite reclamanţilor (drept părţi vizate) să verifice dacă actul este sau nu întemeiat şi să conteste aspectele pe care le apreciază ca fiind nelegale. În acest sens, instanţa de control judiciar observă că, deşi reclamanţii susţin teza unei dificultăţi în înţelegerea argumentelor avute în vedere la emiterea hotărârii, din analiza globală a argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată rezultă caracterul pur formal al unor astfel de alegaţii. În fapt, prin acţiunea în contencios administrativ, reclamanţii au învederat argumente în combaterea faptelor reţinute prin hotărârea CNCD, aspect de natură a confirma îndeplinirea antereferitei funcţii de transparenţă.

Totodată, Înalta Curte apreciază, în mod contrar celor reţinute de prima instanţă, că aspectele învederate de autoritate în justificarea actului administrativ - jurisdicţional permit şi instanţei să realizeze controlul său jurisdicţional, respectiv reconstituirea raţionamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia.

În concluzie, nu se poate reţine o neîndeplinire, de către autoritatea emitentă, a obligaţiei sale de a motiva actul administrativ - jurisdicţional, fiind, astfel, eronat modul în care prima instanţă a interpretat şi aplicat, în cauza pendinte, prevederile art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000.

În raport de astfel de aspecte, sunt fondate criticile recurentului - pârât subsumate cazului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neexistând un viciu al nemotivării care să afecteze legalitatea hotărârii CNCD nr. 841/20.11.2019, motiv pentru care se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei civile nr. 862 din data de 22 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Rejudecând cauza, în raport de parametrii specifici materiei contenciosului administrativ (trasaţi prin prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004), Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A. în nume propriu şi în calitate de Primar al Comunei Albeni şi reclamanta Instituţia Primarului Comunei Albeni, câtă vreme pct. 2 şi 3 din dispozitivul hotărârii CNCD nr. 841/20.11.2019 şi considerentele aferente acestora sunt, în raport de situaţia de fapt reţinută prin actul administrativ-jurisdicţional antereferit, conforme prevederilor legale în aplicarea cărora au fost emise.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte reţine, contrar celor afirmate de reclamanţi, că lipsa unei sesizări formulate de chiar persoanele vizate de actele de hărţuire nu reprezintă un element care să genereze nelegalitatea hotărârii emise de CNCD. Din această perspectivă, Înalta Curte consideră că, atâta vreme cât, prin prevederile art. 20 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 21, art. 23 alin. (1) şi art. 25 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, legiuitorul a reglementat rolul activ al organului cu atribuţii administrativ – jurisdicţionale în materializarea dezideratului prevenirii şi combaterii formelor de discriminare reglementate de antereferitul act normativ, sesizarea CNCD nu se impune a fi realizată exclusiv de victima conduitei discriminatorii, membrii Colegiului director având, după cum s-a arătat şi anterior, inclusiv atribuţii de agenţi constatatori, ce pot acţiona inclusiv ex- officio sau la orice sesizare privind o potenţială faptă de discriminare. În cauza de faţă, sesizarea a fost formulată de Instituţia Prefectului Judeţului Gorj, căruia o serie de persoane vizate de comportamentul primarului UAT Albeni i-au adresat petiţii.

De asemenea, instanţa de control judiciar observă că fapta de discriminare reţinută în sarcina intimaţilor – reclamanţi prin hotărârea CNCD nr. 841/20.11.2019 a fost cea de hărţuire, în sensul art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000.

Înalta Curte reţine că hărţuirea reprezintă o formă particulară de faptă de discriminare, cu o structură proprie, ce rezultă din prevederile antereferitului text normativ, prin care legiuitorul a dispus astfel: constituie hărţuire orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.

Din prevederile art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, rezultă că fapta de hărţuire presupune manifestarea unui comportament apt a crea un cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, nefiind, contrar celor afirmate de reclamanţi, necesară emiterea unor dispoziţii sau înscrisuri oficiale ale Instituţiei Primarului UAT Albeni.

În cauza pendinte, comportamentul reţinut prin Hotărârea CNCD nr. 841/20.11.2019 a fost cel al sancţionării angajaţilor ce nu se conformau în mod deplin solicitărilor primarului comunei Albeni, prin forme coercitive precum mutarea angajaţilor pe holul instituţiei pentru a-şi desfăşura activitatea, ori întârzieri deliberate în achitarea drepturilor salariale.

Conduita mutării angajaţilor pe holul instituţiei rezultă atât din reclamaţiile adresate de angajaţi (precum cea a numitei B. – filele x din Vol. I al dosarului Curţii de Apel Craiova), cât şi din articolele publicate în presa on-line (http:/www.x.ro – filele x din Vol. II al dosarului Curţii de Apel Craiova).

Faptele reclamante de numita B. au fost confirmate prin constatările Corpului de control al Prefectului Judeţului Gorj expuse în Raportul nr. x/24.07.2019, iar un atare raport se bucură de forţa probantă specifică, nereprezentând simple afirmaţii ale intimatei – pârâte (cum susţin reclamanţii).

De asemenea, Înalta Curte reţine că sus indicatele aspecte se coroborează şi cu cele publicate în presa on-line ce evidenţiază o conduită similară exercitată de primarul UAT Albeni faţă de doamna C. .

Din aceleaşi înscrisuri rezultă că între ambele sus indicate angajate din cadrul aparatului administrativ al UAT Albeni (ce, conform chiar afirmaţiilor reclamanţilor îşi desfăşurau activitatea în compartimentul având atribuţii în emiterea certificatelor fiscale) şi primarul comunei Albeni au existat conflicte generate de refuzul primelor de a îndeplini unele sarcini dispuse de primarul comunei Albeni, pe care le-au apreciat ca nefiind conforme legii (precum emiterea unor certificate fiscale conţinând anumite informaţii).

Susţinerile reclamanţilor privind motivele ce au determinat desfăşurarea activităţii doamnei B. pe holul instituţiei nu pot fi primite, câtă vreme, din Raportul nr. x/24.07.2019 al Corpului de control al Prefectului Judeţului Gorj rezultă că, în urma verificărilor realizate de acesta, a fost posibilă remedierea situaţiei unei astfel de angajate (prin punerea la dispoziţie a unui birou corespunzător).

De asemenea susţinerile reclamanţilor, conform cărora doamna C. a fost cea care a ales să îşi desfăşoare activitatea pe holul instituţiei, iar nu la casieria instituţiei, nu au suport faptic. Existenţa unei locaţii stabile, desemnate de angajator drept loc de desfăşurare a activităţii unei astfel de angajate, nu reprezintă o probă suficientă spre a răsturna prezumţia de comportament intimidant şi degradant aplicat ocazional de primarul UAT Albeni, cu titlu sancţionator, angajaţilor care nu se conformau tuturor solicitărilor sale, de a-i muta, în fapt, pe holul instituţiei, sancţiune ce a fost aplicată şi numitei C., conform celor învederate de aceasta cu ocazia intervievării sale de către publicaţiile on-line.

Înalta Curte reaminteşte că, potrivit art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 "Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament. În faţa Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituţional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio şi video sau date statistice", iar conform art. 327 C. proc. civ. "Prezumţiile sunt consecinţele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut". Cu alte cuvinte, în cazul prezumţiilor ne aflăm în prezenţa unor "consecinţe" sau concluzii ce presupun, eo ipso, probarea anterioară a unui fapt vecin şi conex cu faptul necunoscut ce este relevat prin mijlocirea prezumţiei.

În cadrul sarcinii probei partajate între petent şi părţile reclamate (astfel cum rezultă din Directivele nr. 2000/43/CE, Directiva 2000/78 şi ampla jurisprudenţă în materia atât a CJUE, a instanţelor naţionale în materie şi a CEDO), odată ce petentul care a invocat discriminarea pe baza apartenenţei la un criteriu a stabilit o prezumţie de discriminare (discriminare prima facie), sarcina revine celui împotriva căruia s-a formulat sesizarea să demonstreze că diferenţa de tratament nu este discriminatorie.

Pornind de la prezumţia dovedită prin raportare la elementele expuse în paragrafele anterioare, Înalta Curte apreciază că niciunul dintre aspectele evocate prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinarea depusă în recurs nu are aptitudinea de a răsturna, în vreo modalitate, o astfel de prezumţie.

De asemenea, deşi nemenţionate în cuprinsul hotărârii CNCD, nu pot fi ignorate, în analiza faptei de hărţuire, susţinerile angajaţilor aparatului administrativ al UAT Albeni, din cuprinsul plângerilor adresate Instituţiei Prefectului Judeţului Gorj – filele x din Vol. II al dosarului Curţii de Apel Craiova- în care sunt învederate elementele ale comportamentului primarului UAT Albeni apte a sublinia cadrul intimidant creat de acesta, precum şi caracterul repetitiv al comportamentului său. În acest sens se reţin susţinerile numitului D. privind solicitările repetate de prezentare a demisiilor adresate angajaţilor, în măsura în care aceştia nu se conformează solicitărilor primarului, ori cele ale numitei B., privind ameninţărie cu concedierea, confirmate şi de susţinerile numitei E., referitoare la ameninţările repetate că îi vor fi încetate raporturile de muncă

Din perspectiva criteriilor care duc la crearea unui cadrul intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, Înalta Curte observă că în textul art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 se regăseşte sintagma "orice alt criteriu", ceea ce indică un caracter exemplificativ al celor 13 criterii expres enunţate, cu posibilitatea calificării, drept criteriu de discriminare/hărţuire a oricărui alt element ce ar putea genera un tratament diferenţiat.

Înalta Curte apreciază că aplicarea unui tratament de tipul celui descris în paragrafele anterioare în raport de conduita angajaţilor de a se conforma sau nu necondiţionat şi deplin solicitărilor formulate de primarul comunei Albeni (criteriul obedienţei profesionale), reprezintă un criteriu în sensul art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000.

Inclusiv din susţinerile intimaţilor – reclamanţi (exprimate atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în notele scrise depuse în cauză, cât şi în apărările formulate în recurs) rezultă că vizat de conduita descrisă în hotărârea CNCD nr. 841/20.11.2019 a fost un grup de funcţionari publici din cadrul aparatului administrativ al UAT Albeni având o "trăsătură" comună, mai precis acei angajaţi care, în opinia reclamanţilor, fac doar ce le convine, când le convine, cum le convine.

Se mai reţine şi faptul că plasarea, cu caracter sancţionator, a angajaţilor pe holul instituţiei ori ameninţările repetate cu concedierea au aptitudinea de a genera un mediu de lucru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, întrucât determină o atitudine negativă, agresivă, represivă faţă de persoanele vizate, ce au fost împiedicate să-şi exercite activităţile în condiţii similare celorlalţi angajaţi şi cărora le-a fost creată o temere justificată faţă de cel care, pe linie ierarhică, are o poziţie supraordonată. Astfel, din perspectiva situaţiilor comparabile/analoage, contrar susţinerilor reclamanţilor, Înalta Curte apreciază că elementul de comparabilitate constă în condiţiile de desfăşurare a activităţii profesionale, neexistând o justificare pentru care, pe criteriul obedienţei profesionale, unor angajaţi să le fie create condiţii de desfăşurare a activităţii improprii ori degradante.

Fără a analiza dacă solicitările formulate de primar au fost sau nu legale ori dacă refuzul de a îndeplini astfel de atribuţii a fost unul justificat sau nu, Înalta Curte reţine că orice potenţială abatere disciplinară poate fi cercetată şi, eventual, sancţionată, exclusiv în modalităţile prevăzute de legislaţia muncii, nefiind permise forme de sancţionare discreţionare, cu rol intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.

Un comportament precum cel descris anterior, aplicat pe criteriul "obedienţei profesionale", este apt să conducă la crearea unui mediu de lucru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv şi generează un stres considerabil persoanelor hărţuite, ce sunt împiedicate să-şi desfăşoare, în mod normal, activitatea la locul de muncă, astfel încât instanţa de control judiciar apreciază că legătura de cauzalitate dintre criteriu şi tratament este evidentă.

De asemenea, se reţine că existenţa faptelor descrise în paragrafele anterioare este suficientă spre a se reţine faptă de hărţuire şi a se verifica legalitatea hotărârii CNCD nr. 841/20.11.2019, nemaifiind necesară analiza chestiunii întârzierii deliberate în efectuarea plăţilor drepturilor salariale.

Reţinând că o faptă precum cea în discuţie constituie contravenţie, potrivit art. 15 din O.G. nr. 137/2000, Înalta Curte consideră că, în cauza pendinte, legalitatea hotărârii CNCD nr. 841/20.11.2019, în ceea ce priveşte măsurile dispuse în punctele 2 şi 3 ale dispozitivului acesteia, este confirmată, fiind întrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare reglementate de art. 2 alin. (5) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, motiv pentru care sunt neîntemeiate criticile aduse de reclamanţi unui astfel de act administrativ - jurisdicţional.

În raport de toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi va casa sentinţa civilă nr. 862 din data de 22 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, iar, în rejudecarea cauzei, va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în nume propriu şi în calitate de Primar al Comunei Albeni şi reclamanta Instituţia Primarului Comunei Albeni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 862 din data de 22 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea formulată de reclamantul A. în nume propriu şi în calitate de Primar al Comunei Albeni şi reclamanta Instituţia Primarului Comunei Albeni în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Gorj şi pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2022.