CASCO exclusion of tire burst during travel regardless of cause; Guaranty Fund claim dismissal

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 06.06.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a veche contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 14253/26.04.2018, emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care a solicitat anularea acesteia şi admiterea cererii sale de plată, pentru suma de 28.818,06 RON.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 412 din data de 29 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate în punctul I.2 de mai sus, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin care, invocând prevederile art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În susţinerea căii de atac promovate, recurenta a învederat, în esenţă, că prima instanţă a interpretat excesiv prevederile cuprinse în condiţiile particulare de asigurare, în dezacord cu litera şi spiritul lor. Subliniind că spargerea pernei de aer în timpul deplasării a fost generată de denivelări mari ale şoselei pe care rula autoutilitara, fără a reprezenta un eveniment spontan, recurenta a argumentat în sensul că nu poate fi reţinută incidenţa cauzei de excludere reglementată de art. 5.2 din condiţiile particulare de asigurare ale poliţei CASCO, întrucât, din interpretarea unor astfel de prevederi contractuale, rezultă o distincţie clară între explozia pneurilor "din senin", în timpul rulării autovehiculului, şi explozia pneurilor din cauza unor factori precum gropile din carosabil sau denivelări mari ale căilor de rulaj ori contactul cu anumite "obiecte" care se puteau afla pe carosabil. În opinia recurentei, o interpretare precum cea dată de prima instanţă nu a făcut altceva decât să confere caracter abuziv clauzelor contractuale de asigurare, întrucât s-a acreditat ideea că asigurătorul ar putea respinge solicitările de plată a despăgubirilor, invocând defecte de fabricaţie sau uzură excesivă în toate cazurile similare, context în care asigurarea CASCO nu şi-ar mai atinge scopul pentru care a fost încheiată, acordarea despăgubirii fiind lăsată la libera apreciere a asigurătorului.

Printr-un alt set de critici, reamintind faptul că în accidentul rutier a fost implicat un ansamblu TIR format din autoutilitara marca x şi semiremorca marca x, deschizându-se două dosare de daună la asigurătorul B. (unul pentru autoutilitară şi unul pentru semiremorcă), recurenta a susţinut că, în condiţiile în care reprezentanţii asigurătorului B. au negociat cu service-ul şi au acceptat devizele şi sumele de plată, dând accept de plată scris pentru acestea, au acceptat că accidentul rutier s-a petrecut în condiţiile descrise de către conducătorul auto şi că riscul asigurat s-a produs în ambele dosare de daună.

A mai susţinut recurenta şi că, atâta vreme cât atât autoutilitara marca x, cât şi semiremorca marca x au fost avariate în acelaşi accident rutier şi în aceleaşi condiţii, plata unui dosar de daună efectuată de F.G.A a generat obligaţie de plată şi pentru cel de-al doilea dosar de daună, o atare plată având natura juridică a unei recunoaşteri a obligaţiei.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimatul – pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, apreciind că aspectele învederate în memoriul de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate încadrabile în ipotezele limitativ reglementate de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Din perspectiva aspectelor de fond incidente cauzei, intimatul – pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, drept temeinică şi legală, a sentinţei primei instanţe, învederând, în esenţă, că prima instanţă a interpretat corect prevederile normative ce reglementează materia contractelor de asigurare de tip poliţă Casco. Intimatul a argumentat în sensul că, în virtutea clauzei 9.2.2 din contractul de asigurare, nu s-a putut dovedi o cauză externă ce ar fi determinat spargerea pernei pneumatice, motiv pentru care un astfel de eveniment reprezintă o cauză de excludere, conform art. 5.2 din condiţiile particulare de asigurare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 475 alin. (2) şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 5 februarie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 19 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, probele administrate şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că, în evenimentul rutier ce a avut loc la data de 04.06.2015, a fost avariat un ansamblu Tir format din autoutilitara -cap tractor- marca x cu numărul de înmatriculare x şi semiremorca marca x cu numărul de înmatriculare x.

La data unui atare eveniment rutier, reclamanta avea încheiate cu societatea de asigurări B. S.A. 2 poliţe de asigurare: (i) poliţa de asigurare facultativă CASCO seria x BM nr. x/0 pentru autoutilitara cu numărul de înmatriculare x şi (ii) poliţa de asigurare facultativă Casco seria x BM nr. x/0, pentru semiremorca marca x cu numărul de înmatriculare x.

Prin decizia nr. 14253/26.04.2018, emisă de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor ("FGA"), a fost respinsă cererea de plată formulată de reclamantă cu privire la plata sumei de 28.818,06 RON, reprezentând contravaloarea reparaţiei autoutilitarei (cap tractor) cu numărul de înmatriculare x.

În raport de astfel de aspecte, instanţa de control judiciar observă că limitele verificărilor ce se impun a fi realizate în cauza pendinte sunt circumscrise doar prevederilor poliţei de asigurare facultativă Casco seria x BM nr. x/0 pentru autoutilitara cu numărul de înmatriculare x (autoutilitara -cap tractor- marca x).

De asemenea, tot în vederea stabilirii limitelor verificărilor pe care instanţa de control judiciar este chemată să le realizeze, Înalta Curte reţine că, prin sentinţa civilă nr. 412 din 29 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, exercitând controlul de legalitate asupra deciziei nr. 14253/26.04.2018 a FGA, a reţinut că parte din argumentele evocate de FGA în justificarea soluţiei de respingere a cererii de plată nu aveau suport legal şi faptic, însă o atare soluţie (de respingere a cererii de plată) îşi găsea temei legal în aspectul incidenţei cazului de excludere (reglementat de art. 5.2 lit. b) din Condiţiile particulare de asigurare) asupra pagubelor provocate de circumstanţe precum cele ce au generat evenimentul rutier în urma căruia autoutilitara cu numărul de înmatriculare x a fost avariată.

Examinând criticile formulate de recurentă prin calea de atac exercitată, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, soluţia primei instanţe fiind dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material aplicabile materie.

Din cuprinsul prevederilor art. 5.2 lit. b) al Condiţiilor particulare de Asigurare rezultă că: Nu se acordă despăgubiri pentru pagube provocate de: b) întrebuinţare, funcţionare sau uzare (ex ruperea fuzetelor, a amortizoarelor, a arcurilor, a supapelor, a pinioanelor, spargerea pistoanelor, deschiderea capotei în timpul mersului, tăierea/înţeparea/explozia pneurilor în timpul mersului, etc.).

Observând argumentele expuse în memoriului de recurs, Înalta Curte constată că, în fapt, recurenta nu contestă plasarea spargerii pernei de aer stânga faţă în categoria tăierii/înţepării/exploziei pneurilor în timpul mersului, ci doar argumentează că o atare explozie nu a fost una spontană ("din senin" potrivit expresiei utilizate de recurentă), ci a fost cauzată de denivelări mari ale şoselei pe care rula autoutilitara. Or, contrar celor afirmat de recurentă, prevederile art. 5.2 lit. b) din cuprinsul Condiţiilor particulare de Asigurare ale poliţei de asigurare facultativă CASCO seria x BM nr. x/0 nu disting între cauzele generatoare ale exploziei pneurilor în timpul mersului, neexistând o diferenţiere, în textul contractual, precum cea clamată de societatea A. S.R.L.

Întrucât contractul reprezintă legea părţilor, fiind incident principiul că acolo unde legea nu distinge nici interpretului nu îi este permis să o facă, nu se poate da eficienţă interpretării prevederilor contractuale propuse de recurentă.

Pe cale de consecinţă, întrucât tăierea/înţeparea/explozia pneurilor în timpul mersului reprezintă, indiferent de factorul care a provocat un astfel de incident, cauză de exonerare de la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile generate în evenimente produse în atare condiţii, în mod corect prima instanţă a reţinut că în patrimoniul recurentei nu s-a născut, în virtutea contractului de asigurare, un drept al recurentei de a solicita FGA plata contravalorii pagubelor produse autoutilitarei -cap tractor- marca x (cu numărul de înmatriculare x), cu ocazia evenimentului rutier din data de 04.06.2015.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, într-un cadru procesual precum cel din cauza pendinte, în care este verificată legalitatea unui act administrativ emis în vederea soluţionării unei cereri de plată formulate în temeiul Legii nr. 213/2015, în mod corect prima instanţă nu a dat eficienţa propusă de recurentă acceptului la plată emis de asigurătorul B..

Nu trebuie uitat faptul că raportul dintre intimatul - pârât FGA şi recurenta - reclamantă este unul de drept administrativ, ivit ca urmare a falimentului asigurătorului, în temeiul căruia Fondului îi revenea obligaţia de a primi cererea de plată depusă în temeiul Legii nr. 213/2015 şi de a o soluţiona în raport de dispoziţiile legale în vigoare şi de actele depuse în probaţiune de solicitant.

Raportul legal de garantare are o existenţă de sine stătătoare şi nu este accesoriu al raportului juridic din contractul de asigurare, deoarece dreptul la plată se naşte numai în situaţia în care are loc falimentul asigurătorului şi creditorul de asigurări solicită plata despăgubirii din fondurile FGA, conform Legii nr. 213/2015, iar nu din fondurile asigurătorului falit, intimatul – pârât nepreluând drepturile şi obligaţiile asigurătorului din contractul de asigurare (după cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 26/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sa judece recursul în interesul legii).

Conform prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 şi art. 21 alin. (2) din Normele ASF nr. 16/2015, în vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.

Potrivit art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015, în categoria creanţelor de asigurări sunt incluse "creanţele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanţe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilităţile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizaţii, precum şi primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare".

Dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 stabilesc rolul Fondului, respectiv: "(3) Fondul garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, aşa cum sunt definite la art. 5. (...)"

Pe cale de consecinţă, în soluţionarea cererii de plată relevante sunt prevederile contractului de asigurare. Un accept de plată emis în circumstanţele faptice descrise în sentinţa atacată (ce nu au fost contestate de recurentă) de asigurătorul B. către service-ul care a efectuat reparaţiile, în sensul acceptării devizelor de lucrări şi a sumelor aferente, nu poate fi calificat drept act de modificare sau completare a prevederilor poliţei de asigurare.

Or, câtă vreme, astfel cum s-a arătat şi în paragrafele anterioare, situaţia de fapt ce a generat producerea evenimentului rutier în urma căruia a fost avariată autoutilitara -cap tractor- marca x reprezintă, conform prevederilor art. 5.2 lit. b) din cuprinsul Condiţiilor particulare de Asigurare ale poliţei de asigurare facultativă CASCO seria x BM nr. x/0, caz de exonerare de la plata despăgubirilor, în mod legal intimatul – pârât, în soluţionarea cererii de plată formulate în temeiul Legii nr. 213/2015 a dat prevalenţă prevederilor contractului de asigurare, iar nu acceptului de plată, motiv pentru care argumentele recurentei, ce vizează o astfel de chestiune, sunt nefondate.

Totodată, plata realizată de FGA urmare admiterii cererii de plată ce a vizat contravaloarea pagubelor produse semiremorcii marca x (cu numărul de înmatriculare x) nu poate fi calificată drept recunoaştere a unei obligaţii de plată ce ar viza contravaloarea daunelor produse autoutilitarei -cap tractor- marca x (cu numărul de înmatriculare x) în evenimentul rutier. Din această perspectivă, Înalta Curte reiterează faptul că recurenta – reclamantă a avut încheiate cu societatea de asigurări B. S.A. 2 poliţe de asigurare: (i) una pentru autoutilitara sus indicată şi (ii) cea de-a doua, pentru semiremorca marca x.

De asemenea se reţine că inclusiv recurenta confirmă faptul că evenimentul rutier s-a produs ca urmare a spargerii pernei de aer stânga faţă, din declaraţia dată de C. rezultând că pneul avariat era cel al autoutilitarei (iar nu al semiremorcii). Pe cale de consecinţă, tăierea/înţeparea/explozia pneului aferent autoutilitarei a reprezentat cauză de exonerare din perspectiva contractului de asigurare ce viza autoutilitara -cap tractor- marca x.

Astfel, plăţile realizate de FGA în considerarea unei alte poliţe de asigurare facultativă CASCO (încheiate pentru semiremorca marca x) nu pot fi calificate drept act de recunoaştere al unei obligaţii de plată derivând din contractul de asigurare ce viza autoutilitara -cap tractor- marca x. De altfel, simpla realizare a unei astfel de plăţi (care poate fi datorată sau nedatorată) nu naşte, în patrimoniul recurentei, un drept, al cărui izvor nu poate fi, în ipoteza particulară incidentă în cauză, decât o prevedere legală sau contractuală.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului pendinte de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, hotărârea recurată fiind apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport de toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 412 din data de 29 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2022.