Fined supervisory board member’s coordinated boycott of meetings as basis for regulatory sanction

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în principal, anularea în tot a Deciziei nr. 414/27.03.2020, emise de pârâtă, şi, pe cale de consecinţă, înlăturarea sancţiunii dispuse.

Totodată, a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 614/22.05.2020 prin intermediul căreia autoritatea pârâtă a răspuns la plângerea prealabilă şi, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii contravenţionale a amenzii în cuantum de 15.000 RON, dispusă prin Decizia nr. 414/27.03.2020, cu sancţiunea contravenţională a avertismentului.

De asemenea, a solicitat obligarea autorităţii pârâte la restituirea oricăror sume încasate în temeiul Deciziei nr. 414/27.03.2020, dacă este cazul.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 571 din 19 aprilie 2021, a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

3.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul a apreciat că prima instanţă a încălcat prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din acelaşi Cod, întrucât nu a indicat considerentele pentru care s-a ajuns la soluţia dată, demonstrarea raţionamentului judiciar care stă la baza pronunţării soluţiei fiind o obligaţie esenţială.

Astfel, recurentul a arătat că judecătorul fondului nu a analizat motivul de nelegalitate invocat cu privire la caracterul nedovedit şi nelegal al susţinerilor referitoare la "acţiunile conjugate" şi s-a degrevat de analiza impusă de textul de lege amintit, limitându-se, pe lângă indicarea unor aspecte generale legate de situaţia de fapt, la expunerea unor "argumente" preluate tale quale din cuprinsul întâmpinării, fără ca să furnizeze o interpretare proprie a situaţiei de fapt şi raportului juridic dedus judecăţii în raport de întregul probatoriu aflat la dosar.

3.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a susţinut că sentinţa atacată este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor: art. 5 alin. (1)lit. b), art. 7 alin. (1) şi (2), art. 12 alin. (2) şi art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul A.S.F. nr. 14/2015; art. 2 alin. (2), art. 5 alin. (1) lit. b), art. 12, art. 13 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (4) lit. c) din RegulamentulA.S.F. nr. 1/2019; art. 12 alin. (1) şi (2) şi art. 55 din Legea nr. 74/2015, art. 5 alin. (5) şi art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 şi art. 211 din C. civ.

În continuare, a reiterat pe larg situaţia de fapt şi motivele prezentate în primă instanţă în privinţa actelor administrative contestate, cu trimitere la incompatibilitatea domnului B. cu funcţia de membru al Consiliului de Supraveghere, a făcut referire la cele reţinute de prima instanţă, formulând următoarele critici, cuprinse în mai multe capitole (B, C, D, E, F, G), astfel:

- prima instanţă a reţinut în mod greşit faptul că decizia de sancţionare are la bază ansamblul constatărilor şi întreaga conduita a reclamantului aferentă şedinţelor C.S. convocate pentru datele de din 19.02.2020, 02.03.2020, 05.03.2020 şi 10.03.2020;

- prima instanţă a reţinut în mod greşit faptul că lipsa oricărui prejudiciu nu conduce la anularea deciziei contestate sau la înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului; - prima instanţă a reţinut în mod greşit faptul că aplicarea diferenţiată nejustificată a prevederilor legale de către A.S.F. (dublul standard al A.S.F) nu ar conduce la anularea deciziei contestate;

- prima instanţă a reţinut în mod greşit faptul că decizia A.S.F. ar fi motivată;

- acţiunile conjugate invocate de A.S.F. sunt nedovedite şi nu pot constitui un temei pentru sancţionarea acestuia;

- înlocuirea sancţiunii cu avertismentul.

Potrivit recurentului, contrar argumentelor primei instanţe, pe care le-a apreciat ca fiind greşite, acesta a acţionat în conformitate cu dispoziţiile legale incidente şi pentru salvgardarea intereselor societare.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a invocat excepţia nulităţii parţiale a recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât recurentul nu indicat, în concret, care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greşit, şi pe fond a solicitat respingerea recursului.

Astfel, a arătat că la pct. 4 din recurs partea a invocat 16 norme de drept material presupus a fi încălcate de către prima instanţă, care ulterior sunt reproduse la paginile 3 şi 4 din recurs, iar la paginile 5-8 ale cererii a reiterat acţiunea cu privire la incompatibilitatea domnului B. cu funcţia de membru al Consiliului de Supraveghere al SIF Transilvania S.A., susţinând că în niciunul din capitolele regăsite în cerere nu a arătat în ce fel prima instanţă a încălcat sau aplicat greşit normele de drept material, susţinerile sale referindu-se la actul contestat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 414/27.03.2020 şi a Deciziei nr. 614/22.05.2020 de soluţionare a contestaţiei administrative, emise de intimata-pârâtă, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancţiunii contravenţionale a amenzii în cuantum de 15.000 RON, dispuse prin Decizia nr. 414/27.03.2020, cu sancţiunea contravenţională a avertismentului.

Curtea de apel a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, reţinând că actele administrative atacate sunt legale.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.1. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, sunt nefondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde: "b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, prima instanţă nu a analizat motivul de nelegalitate invocat cu privire la caracterul nedovedit şi nelegal al susţinerilor referitoare la "acţiunile conjugate", ci s-a limitat, pe lângă indicarea unor aspecte generale legate de situaţia de fapt, la expunerea unor "argumente" preluate tale quale din cuprinsul întâmpinării, apreciind, în esenţă, că au fost nesocotite argumentele şi probele sale în susţinerea acţiunii.

Instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie şi nu conţine motive străine de natura cauzei, aşa încât respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conţine motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei şi au fost examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, motivarea fiind clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Contrar susţinerilor recurentului, prima instanţă a explicitat aspectele analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea 74/2015, art. 21 lit. c) din Regulamentul Delegat (UE) 231/2013 şi art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 74/2015, menţionate în decizia de sancţionare, precum şi al art. 17 alin. (4) din Actul constitutiv al societăţii, respectiv pct. 8.4. din ROF al CS, cu trimitere şi la "acţiunile conjugate", respectiv la conduita reclamantului, reţinându-se, printre altele, că acţiunea conjugată a acestuia şi premeditată de a părăsi, împreună cu Preşedintele Consiliului de supraveghere, şedinţele Consiliului de Supraveghere (CS), fără a desemna un înlocuitor, a urmărit să conducă la imposibilitatea adoptării deciziilor la nivelul CS, ajungând la concluzia că toate susţinerile părţii care au justificat comportamentul său în şedinţele Consiliului de Supraveghere sunt nefondate, acesta încălcând prevederile legale reţinute.

Astfel, prima instanţă îndeplinindu-şi, prin considerentele sale punctuale şi concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate şi de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat analiza criticilor şi apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa instanţei supreme.

Totodată, se reţine că motivarea hotărârii răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi lipsit de arbitrariu, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument invocat, întinderea obligaţiei de motivare putând să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuie analizată în lumina circumstanţelor fiecărei cauze, ea presupunând însă ca partea în cauză să se poată aştepta la un răspuns specific şi explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani contra Spaniei şi Cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

Faptul că recurentul nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare invocat.

1.2. Criticile recurentului circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, nu pot fi încadrate în acest temei juridic.

Înalta Curte reţine că acest motiv a fost invocat în mod formal, în realitate partea a făcut aprecieri raportat la reţinerile primei instanţe legate de decizia de sancţionare, care în opina sa sunt greşite, fără să indice însă dispoziţiile legale pretins încălcate ori greşit aplicate de prima instanţă sau să precizeze eventualele greşeli săvârşite de aceasta în legătură cu acele dispoziţii legale.

Astfel, recurentul a reluat situaţia de fapt şi argumentele pentru care a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, expuse în acţiunea introductivă de instanţă, nedezvoltând critici propriu-zise faţă de respectiva hotărâre, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a apreciat că a acţionat în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, aşa încât nu se poate exercita controlul judiciar, neputându-se analiza hotărârea atacată şi din perspectiva acestui motiv de casare.

Recurentul-reclamant deşi a invocat încălcarea mai multor prevederi legale nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, care ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, ceea ce nu se regăseşte în memoriul de recurs.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 571 din 19 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.