Scheduling of national professional exams on Saturdays: religious discrimination vs. objective logistical necessity under O.G. 137/2000

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 767/30.10.2019 pronunţată de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2018, act prin care reclamantul Corp profesional a fost sancţionat cu avertisment în urma petiţiei formulate de A..

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 249 din 4 martie 2021, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a anulat

Hotărârea nr. 767/30.10.2019, emisă de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării în Dosarul nr. x/2018.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a aplicat greşit normele de drept material.

Totodată, a arătat că prima instanţă a apreciat în mod greşit că "pretinsul tratament diferenţiat nu este generat de organizatorul examenului", cu atât mai mult cu cât, anterior a concluzionat că "potrivit actualului cadru legal există posibilitatea ca examenul respectiv să fie organizat în oricare zi din săptămână ", considerând recurentul că cele menţionate anterior reprezintă o contradicţie.

Astfel, dacă legea permite ca respectivul examen să fie organizat în oricare din zilele săptămânii, rămâne la latitudinea organizatorului examenului să aleagă ziua în care se susţine, anual, examenul pentru accesul la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat, sens în care a arătat că în anul 2003 instituţia reclamantă a soluţionat favorabil cererile cursanţilor membri ai cultului Adventist.

În continuare, recurentul a făcut trimitere la dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) şi 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000; art. 9 par. 1 si 2 şi art. 14 din Convenţie; art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 20 alin,(1), art. 29 şi art. 53 alin. (2) din Constituţie şi a susţinut că, faţă de faptul că petenta a invocat în faţa Consiliului faptul că persoanele de cult adventist sunt obligate să susţină examenul pentru accesul la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat în cursul zilei de sâmbătă, fapt ce contravine credinţei lor religioase, a apreciat că refuzul reclamantului de a crea posibilitatea susţinerii examenului anterior menţionat, pentru persoanele de cult adventist, în altă zi decât cea de sâmbătă, este discriminatoriu.

De asemenea, citând prevederile 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, a arătat că, în esenţă, că nu ne aflăm în prezenţa unei excepţii absolute a inversării sarcinii probei în condiţiile în care însăşi textul de lege fixează obligaţii ale tuturor părţilor sub aspect probator,împărţind sarcina probei între petent şi reclamat.

Astfel, a apreciat că nu era necesar ca petenta să facă dovada integrală a discriminării în faţa Consiliului, ci doar să dovedească existenţa unor fapte care permit a presupune existenţa discriminării, probatoriu care a fost realizat.

Or, prin planificarea examenelor în aceeaşi zi cu un eveniment religios care presupune abţinerea de la orice tip de activitate se aduce atingere drepturilor protejate de lege, ceea ce se impută reclamantul este faptul că nu a luat măsuri speciale, adecvate situaţiei particulare pe care o reprezentau persoanele adventiste, persoane care au fost puse în imposibilitate de a se putea prezenta la examenul pentru accesul la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

În esenţă, a arătat că nu suntem in situaţia premisă stabilita de O.G. nr. 137/2000, în care sa existe discriminare pe baza unui criteriu, dar mai ales fără justificare rezonabila şi obiectiva, dovedită.

Astfel, a susţinut că a acţionat potrivit Regulamentului prevăzut de H.G. nr. 227/2008 in vigoare, precizând, totodată, că Consiliul nu a sancţionat fapta reclamată de Asociaţie în baza art. 11 din O.G. nr. 137/2000, ci s-a pronunţat asupra faptei prevăzute de art. art. 2 alin. (1) şi art. 7 lit. d) din O.G. nr. 137/2000.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Hotărârii nr. 767/30.10.2019, emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care a fost sancţionat cu avertisment, ca urmare a petiţiei formulate de A..

Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea actului administrativ atacat.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Prin Hotărârea nr. 767/30.10.2019, emisă de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2018, s-a hotărât la pct. 1: "Se întrunesc elementele constitutive ale faptei de discriminare (stabilirea datelor de examinare în zilele de sâmbătă încalcă dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 7 lit. d) din O.G. nr. 137/2000).".

Reclamantul a fost sancţionat cu avertisment, potrivit art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, iar la pct. 3 din Hotărârea nr. 767/30.10.2019 se menţionează: "Colegiul director, recomandă părţii reclamante să stabilească o perioadă de examinare pentru obţinerea calificării de expert contabil şi consultant fiscal şi în alte zile decât sâmbăta, astfel încât să fie asigurat dreptul persoanelor ce aparţin cultului adventist de a participa la susţinerea examenului organizat de reclamant în condiţii de egalitate cu ceilalţi candidaţi.".

Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentului care, în esenţă, sunt centrate pe faptul că prima instanţă a aplicat greşit normele de drept material, având în vedere că prin planificarea examenelor de către reclamant în aceeaşi zi cu un eveniment religios care presupune abţinerea de la orice tip de activitate se aduce atingere drepturilor protejate de lege, apreciind că în cauză s-a făcut dovada existenţei unei discriminări în sensul O.G. nr. 137/2000 de către petentă.

Contrar susţinerilor recurentului, se constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru existenţa unei fapte de discriminare, având în vedere cadrul normativ care priveşte organizarea examenului pentru accesul la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 1 alin. (1) din Regulamentul privind accesul la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat, aprobat prin H.G. nr. 227/2008, potrivit cărora "Examenul de admitere la stagiu în vederea obţinerii calităţii de expert contabil şi de contabil autorizat se organizează de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, denumit în continuare Corpul, potrivit prezentului regulament."

Totodată, art. 1 alin. (2) din Regulamentul privind accesul la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat prevede expres că: "Examenul de admitere se organizează în centrele de examen stabilite de Corp, de regulă, o dată pe an. În cazuri excepţionale, Corpul poate organiza examenul de admitere şi de două ori pe an.".

Analizând prevederile Regulamentului privind accesul la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat, aprobat prin H.G. nr. 227/2008, rezultă că nu există nicio dispoziţie care să prevadă că examenul se organizează doar în anumite zile, cum ar fi, spre exemplu, ziua de sâmbătă, cum corect a sesizat şi prima instanţă.

Aşa fiind, nu se poate reţine că organizatorul examenului, respectiv Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, şi-ar fi creat în mod discreţionar un cadru normativ propriu, constituit din reglementări şi instrucţiuni prin care să decidă în mod arbitrar cu privire organizarea examenului privind accesul la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat.

De altfel, potrivit art. 29 din Regulament: "Examenul de admitere la stagiu în vederea obţinerii calităţii de expert contabil sau contabil autorizat este nul de drept, dacă este organizat în alte condiţii decât cele prevăzute în prezentul regulament.".

Prin urmare, se observă că, în cauză, intimata-reclamantă a respectat condiţiile de organizare şi desfăşurare a examenului de admitere la stagiu în vederea obţinerii calităţii de expert contabil sau de contabil autorizat, prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii de drept a examenului, indiferent care ar fi ziua în care se organizează examenul, ceea ce nu poate fi considerat discriminare.

Aşa fiind, se constată că fapta reproşată intimatului-reclamant nu întruneşte elementele constitutive prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 137/2000 pentru a fi considerată discriminare.

Astfel, la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, se arată: "Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.".

Totodată, la art. 2 alin. (3(din O.G. nr. 137/2000 se prevede că: "Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.".

De asemenea, potrivit art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată şi actualizată, o faptă poate fi calificată ca fiind faptă de discriminare dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

- existenţa unui tratament diferenţiat manifestat prin deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă (existenţa unor persoane sau situaţii aflate în poziţii comparabile);

- existenţa unui criteriu de discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1), criteriile de discriminare sunt: rasa, naţionalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingerile, sexul, orientarea sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică necontagioasă, infectarea cu virusul HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată precum şi orice alt criteriu;

- tratamentul diferenţiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a unui drept recunoscut de lege;

- tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim iar metodele utilizate în vederea atingerii acestui scop, să nu fie adecvate şi necesare.

Prin urmare, în raport cu toate prevederile legale menţionate, judecătorul fondului a apreciat în mod corect că nu se poate reţine că "stabilirea datelor de examinare în zilele de sâmbătă încalcă dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 7 lit. d) din O.G. nr. 137/2000", cum în mod greşit s-a reţinut în hotărârea emisă de recurentul-pârât.

Or, nu se poate reţine un eventual tratament diferenţiat care este cauzat de discriminarea bazată pe religie şi care ar avea drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a unui drept recunoscut de lege, câtă vreme există posibilitatea ca examenul respectiv să fie organizat în oricare zi din săptămână, faptul că în situaţia în care un astfel de examen ar fi organizat în ziua de sâmbătă, iar anumite persoane, din considerente care privesc libertatea de conştiinţă şi religioasă, nu se pot prezenta în sesiunea respectivă, nu poate conduce la concluzia că ar exista un tratament diferenţiat.

Organizarea unui astfel de examen este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele utilizate în vederea atingerii acestui scop sunt adecvate şi necesare, în condiţiile în care este vorba de un examen organizat la nivel naţional, cu subiecte unice pe ţară, care se elaborează în cel puţin 30 de variante care să acopere tematica şi bibliografia obligatorii, valabile pentru sesiunea respectivă, în raport cu prevederile art. 25-27 din Regulament.

Aşadar, procedura organizării unui astfel de examen este una complexă, cu un calendar stabilit şi aprobat în conformitate cu prevederile legale, iar sarcina organizatorului într-o astfel de situaţie, aceea de reprogramare a unui asemenea examen, apare ca disproporţionată în raport cu resursele şi logistica care implică organizarea acestuia.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 249 din 4 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.