Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific legal grounds under Art. 488 CPC in administrative integrity litigation

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 16.06.2020, emis de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 386 din 16 martie 2021, a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind încălcate totodată şi regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În continuare, recurentul a reluat situaţia de fapt, considerând că prima instanţă a omis să observe faptul că nu a făcut parte din Comisia din cadrul Primăriei Frăsinet, care s-a ocupat de ţinerea şi validarea concursului pentru angajarea unei persoane pe postul de femeie de serviciu, tocmai pentru a evita un potenţial conflict de interese.

Astfel, a precizat că, neparticipând la validarea candidaţilor care au promovat examenul organizat, a respectat prevederile art. 74 din Legea nr. 215/2001, semnând numirea în funcţie a personalului din cadrul instituţiilor şi serviciilor publice de interes local.

Aşa fiind, a apreciat că raţionamentul primei instanţe, în ceea ce priveşte susţinerea că exista posibilitatea delegării altei persoane pentru semnarea deciziei de angajare, este eronat, întrucât prin neparticiparea sa în Comisia de concurs a evitat în mod legal apariţia unui conflict de interese. Pe de altă parte, a considerat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003 întrucât nu este vorba despre niciun folos material al său ori al soţiei sale.

În plus, a arătat că, în organigrama primăriei, postul de îngrijitor (femeie de serviciu) este subordonat viceprimarului, aşa încât nu există între acesta şi soţia sa vreo relaţie directă de muncă, şi deci nici vreun folos material injust pentru niciuna dintre părţi.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a reluat situaţia de fapt, apreciind, în esenţă, că în mod greşit a fost respinsă acţiunea întrucât prin neparticiparea sa în Comisia de concurs a evitat în mod legal apariţia unui conflict de interese, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reţinute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raţionamentul instanţei.

Recurentul-reclamant nu circumstanţiază în niciun mod criticile formulate din perspectiva motivelor de casare invocate, în sensul că hotărârea primei instanţe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material şi încalcă totodată şi regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Aceste critici ar fi presupus indicarea în concret în ce mod prima instanţă a nesocotit normele de procedură aplicabile şi prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., ori a încălcat normele de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 386 din 16 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.