Taxpayer’s appeal inadmissible in social contributions dispute; constitutional claims unexamined.

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, reclamantul A. a atacat cu recurs sentinţa nr. 766 din 17.12.2020 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

2. Hotărârile atacate

2.1. Prin încheierea nr. 54 din 23 iunie 2021, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare a magistratului B., membru al Completului C.7 contencios, formulată de reclamantul A..

2.2. Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1869 din 29 iunie 2021, a respins recursul promovat de reclamantul A. în contradictoriu cu intimata pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, ca nefondat.

3. Recursul exercitat

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul a invocat dispoziţiile art. 1, art. 16, art. 21 şi art. 56 din Constituţia României, (a reluat conţinutul textelor de lege cu privire la care a formulat excepţiile de neconstituţionalitate în primă instanţă - art. 170 din Codul fiscal, art. 224 din Legea Sănătăţii, art. 7 din Codul fiscal şi art. 1 din Codul de procedură fiscală), a făcut aprecieri la soluţia dată cererii de recuzare cu referire la art. 53 şi art. 488 din C. proc. civ., făcând, totodată, trimiteri ample la fondul cauzei şi la mai multe prevederi din legislaţia fiscală.

4. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

Prin cererea înregistrată la data de 7 octombrie 2022, recurentul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 din Codul fiscal, art. 224 din Legea Sănătăţii, art. 7 din Codul fiscal, art. 1 din Codul de procedură fiscală şi art. 29621 şi art. 29622 care vizează contribuţiile sociale obligatorii, făcând trimitere la art. 1, art. 16, art. 21 şi art. 56 din Constituţie.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de recurent împotriva încheierii atacate şi inadmisibilitatea căii de atac exercitate împotriva deciziei atacate, invocate din oficiu, Înalta Curte constată că sunt întemeiate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

1.1. Cu privire la recursul exercitat împotriva încheierii nr. 54 din data de 23 iunie 2021

Instanţa de control judiciar constată că recursul exercitat împotriva încheierii atacate nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit.

d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentului nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de încheierea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe, în sensul că, în opinia părţii, este nelegală în raport cu dispoziţiile art. 53 şi art. 488 din C. proc. civ., făcând, totodată, trimiteri ample la fondul cauzei, fără a formula critici concrete cu privire la aspectele reţinute în încheierea recurată.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici împotriva încheierii recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

1.2. Referitor la recursul exercitat împotriva Deciziei nr. 1869 din 29 iunie 2021

Înalta Curte constată că respectiva cale de atac promovată de recurent nu este prevăzută de lege.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Conform art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menţionat, ci este pronunţată de o instanţă de recurs, iar potrivit art. 634 alin. (1) şi (5) din C. proc. civ. au caracter definitiv.

Recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi cum acest drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori, în aceeaşi cale de atac.

Totodată, dând prioritate analizării excepţiilor privind nulitatea recursului declarat împotriva încheierii şi inadmisibilitatea căii de atac formulate împotriva deciziei, în raport cu soluţia preconizată asupra acestora, Înalta Curte constată că nu se mai impune examinarea celorlalte cereri formulate de recurent, respectiv cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, o astfel de analiză ar fi de prisos.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de recurent împotriva încheierii atacate.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge recursul recurentului formulat împotriva deciziei atacate, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1869 din 29 iunie 2021 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 54 din 23 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.