Securitate worker status for officer engaging in politically motivated private surveillance restricting fundamental rights

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 01.02.2019 sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanţei să aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

1.2. Sentinţa primei instanţe

Prin sentinţa nr. 189 din data de 22 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 189 din data de 22 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material/a legii.

Susţine recurentul că nu a desfăşurat activităţi de poliţie politică, nu a fost niciodată sancţionat pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, aprecierile de serviciu ale superiorilor fiind de "foarte bine", iar întreaga activitate profesionala s-a desfăşurat cu respectarea legislaţiei în vigoare şi a ordinelor de muncă, atât în Departamentul Securităţii Statului, cât şi în cadrul Serviciului Român de Informaţii.

În mod greşit, a apreciat instanţa de fond că se impune constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii al recurentului, în temeiul dispoziţiilor Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, întrucât în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securităţii".

Afirmă recurentul că probatoriul administrat în cauză nu conduce la concluzia că ar fi desfăşurat activităţi în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste şi nici că ar fi luat măsuri care au afectat grav evoluţia profesională, imaginea persoanelor urmărite, ori viaţa personală a titularilor dosarelor informative nominalizate în cererea de chemare în judecată

Instanţa de fond nu a analizat si nu a avut in vedere raportul de cauzalitate intre faptele legitime ale recurentului, in calitate de ofiţer de securitate, si efectul produs asupra persoanelor fizice presupuse a fi prejudiciate in drepturi.

Interpretarea data de instanţa de fond excede în esenţă spiritului in care a fost adoptata O.U.G. nr. 24/2008, culpabilizînd exclusiv calitatea de ofiţer al fostei Securităţi, si nu măsura in care oricare fost ofiţer al Securităţii a îngrădit drepturile si libertăţile fundamentale ale unui cetăţean.

În continuare, recurentul afirmă că instanţa de fond nu a verificat si nu s-a pronunţat cu privire la inadvertenţele semnalate in dosarele menţionate de CNSAS:

1. Dosar nr. x/2928 (cota CNSAS): Raportul cu nr. x/25.10.1989 nu este semnat de recurent, deşi apare numele său pe document; Planul de măsuri a fost completat de recurent, dar la dictarea şefului său ierarhic de atunci, activitatea ofiţerilor nou angajaţi fiind coordonata de un sef ierarhic superior;

2. Dosar nr. x/2902 (cota CNSAS): Raportul cu nr. x/11.06.1989 nu este întocmit de recurent şi nici semnat de către el, întrucât în acea perioada era elev în Bucureşti;

3. Dosar nr. x (cota CNSAS):Raportul cu nr. x/23.03.1983 nu are nicio legătură cu recurentul, întrucât in acea perioadă era muncitor la o fabrică din Bârlad;

4. Dosar nr. x/2920 (cota CNSAS):Nota informativă din 28.10.1989 nu are nicio legătură cu recurentul, nefiind semnată de el.

Totodată, în legătură cu notele informative din dosarele nr. x (cota CNSAS), nr. x (cota CNSAS), nr. x (cota CNSAS), recurentul precizează că au aproape un conţinut identic şi nu conţin măsuri coercitive, de natură să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.

În sprijinul argumentaţiei, recurentul invocă dispoziţiile art. 60 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi jurisprudenţa CEDO privind obligaţia autorităţilor publice de a menţine un just echilibru intre interesul general si imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menţinut ori de cate ori persoana trebuie sa suporte o sarcina excesiva si disproporţionata, într-o astfel de situaţie existânda o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, evocând Hotărârea din 09.03.1978 data in cauza Amministrazione delle finanze dello Stato/Simmeenthal nr. C106/77, cauza Stefanica c. România, precum şi Decizia nr. 1344/09.12.2008 a Curţii Constituţionale a României.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul a depus întâmpinare solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Hotărârea şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat constatarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

Acţiunea în constatarea calităţii de lucrător a domnului A. a fost introdusă în baza dispoziţiilor art. 3 lit. h), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile ori în funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) – h).

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a constatat existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A., reţinând în esenţă că măsurile dispuse de către recurentul-pârât au avut ca obiectiv inclusiv aspecte din viaţa privată a celor urmăriţi informativ, poziţia acestora faţă de politica partidului comunist şi a orânduirii sociale din ţara noastră, iar nu aspecte care ar fi putut viza siguranţa naţională sau prevenirea săvârşirii unor infracţiuni contra statului şi a economiei naţionale; de asemenea, prin măsurile întreprinse în scopul urmăririi cu ajutorul informatorilor şi mijloacelor tehnice folosite, recurentul-pârât a desfăşurat activităţi specifice mecanismului de supraveghere poliţienească extrem de intrusiv în viaţa privată a celor urmăriţi şi a realizat o încălcare nelegitimă şi disproporţionată a dreptului la viaţă privată şi a libertăţii de exprimare.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, Înalta Curte constată că, potrivit notei de constatare nr. x/18.11.2018, precum şi înscrisurilor ataşate acţiunii, domnul A. a fost angajatul fostei securităţi având gradul de locotenent major în cadrul Inspectoratului de Securitate Vaslui, Securitatea Municipiului Bârlad (1989).

În raport de acest aspect, Curtea apreciază îndeplinită prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securităţii.

În această calitate, recurentul-pârât a participat activ la supravegherea informativă asupra titularilor dosarelor:

- Nr. I 182928 (cota CNSAS), titularul fiind urmărit pentru manifestări ostile la adresa politicii interne a statului

Pârâtul, la data de 25.10.1989, a propus începerea verificării informative asupra domnului B.P., titular al dosarului anterior menţionat iar la aceeaşi dată a întocmit şi un Plan de măsuri prin care a propus dirijarea informatorilor "B." şi "Manole" cu sarcini concrete; Termen: 15.11.1989, Răspunde: Lt. A., Sg. maj. C. V. şi efectuarea de investigaţii complexe; Termen: 10.11.1989, Răspunde: Lt. A. pentru identificarea legăturilor pe care le întreţine în alte localităţi şi stabilirea naturii lor(vor fi folosite mijloacele comp. 0647 Bârlad; Termen: 01.11.1989, Răspunde: Lt. A.; se vor solicita organelor competente efectuarea de verificări asupra legăturilor apărute. Termen: sarcină permanentă, Răspunde: Lt. A.) respectiv pentru prevenirea desfăşurării de acţiuni de natură a afecta securitatea statului; vor fi identificate şi cercetate informativ persoanele care cunosc despre comentariile ostile în vederea documentării activităţii lui; Termen: 25.12.1989, Răspunde: Lt. A.; luarea unor măsuri de prevenire. Termen: 10.01.1990, Răspunde: Lt. A.; antrenarea unor factori de conducere locali şi a unor membri de familie cu putere de influenţare pozitivă în vederea temperării şi determinării lui de a renunţa la acţiunile sale. Termen: 20.01.1990, Răspunde: Lt. A., în funcţie de rezultatele obţinute vor fi făcute noi propuneri.", (1.182928, dosar).

- Nr. I 82902 (cota CNSAS), titularul fiind urmărit pentru manifestări ostile, fiind pretabil şi la acţiuni protestare

În perioada 25.10.1989 - 23.11.1989, pârâtul a primit informaţii de la sursele "C." şi "D." aflate în subordinea sa, privitoare la activitatea şi preocupările acestuia şi a trasat surselor menţionate următoarele sarcini: "Să semnaleze în continuare discuţiile şi comentariile pe care le face în legătură cu plecarea sa definitivă din ţară, precum şi în legătură cu locul său de muncă, de modul de aprovizionare, etc., poziţia sa fată de evenimentele politice din tară" (1182902, f. x din dosarul de fond), "Sarcini: comentariile pe care le face, relaţii şi legăturile pe care le are; deplasările pe care le face, cu cine se întâlneşte, discuţiile ce au loc" (1182902, f. x din dosarul de fond), "Sarcini. Comentariile pe care le face în legătură cu politica partidului şi statului nostru; intenţiile de a se adresa conducerii superioare de partid şi de stat; modalităţi de adresare; legăturile pe care le întreţine în tară şi străinătate" (1182902, f. x din dosarul de fond).

- Nr. I 82897(cota CNSAS), titularul fiind urmărit întrucât " audiază şi colportează ştirile posturilor străine de radio, semnala în anturajul unor elemente cunoscute în evidenţa organelor de securitate"

Recurentul-pârât a coordonat activitatea surselor "E." şi "F.", trasându-le sarcini acestora ce priveau persoana urmărită, respectiv: "semnalarea, în continuare a discuţiilor pe care le poartă, comentariile pe care le face în diferite împrejurări, legăturile pe care le are, natura relaţiilor sale" (I 182897, f. x din dosarul de fond); "semnalarea, în continuare a discuţiilor pe care le poartă, comentariile pe care le face în diferite împrejurări; legăturile pe care le are, natura relaţiilor sale" (I 182897, f. x din dosarul de fond); "să semnaleze, în continuare, comentariile pe care le face la adresa politicii partidului şi statului nostru; să identifice relaţiile pe care le întreţine şi natura lor, discuţiile pe care le poartă în anturajul pe care îl frecventează" (1182897, f. x 36 din dosarul de fond).

- Nr. I 82920(cota CNSAS), titularul fiind urmărit întrucât " are manifestări duşmănoase la adresa politicii statului nostru, fiind semnalat cu injurii şi calomnii la adresa sistemului social politic din ţara noastră".

Pârâtul a coordonat activitatea surselor "G." şi "H.", trasându-le sarcini ce priveau persoana urmărit, respectiv "să semnaleze în continuare comentariile pe care le face, natura lor, legăturile pe care le are, relaţiile pe care le întreţine cu acestea" (1182920, f.38 din dosarul de fond); "să urmărească în continuare reacţia elementului" (1182920, f.39 din dosarul de fond).

Din conţinutul notelor informative întocmite şi al tuturor actelor depuse la dosar rezultă cu evidenţă că, în activitatea desfăşurată, recurentul-pârât a dispus supravegherea informativă a persoanelor urmărite, fiecare dintre măsurile dispuse a avut drept scop obţinerea de informaţii referitoare la viaţa privată a unei persoane, incluzând preocupările, anturajul şi relaţiile de familie, în lipsa acordului acesteia, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranţei naţionale, încălcându-se drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată, garantat prin legile în vigoare şi la acea dată.

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentului-pârât, scopul vizat, prin sarcinile trasate, nu era unul specific activităţii desfăşurate în deplină conformitate cu legea şi cu ordinele primite în exercitarea atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu.

Prima instanţă, analizând documentaţia depusă la dosar de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a reţinut, în mod corect, că prin activitatea sa, pârâtul a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Totodată, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât a susţinut că activitatea desfăşurată în perioada supusă analizei s-a circumscris sarcinilor de serviciu pe care acesta le-a avut de îndeplinit, iar prin activităţile întreprinse nu a adus nicio atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că activităţile desfăşurate se încadrau în atribuţiile normale de serviciu care îi reveneau în calitate de ofiţer al Securităţii, fără să fi suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.

Planul de măsuri, cât şi acţiunile întreprinse, de îndeplinire a acestuia, se încadrează în categoria activităţilor care au avut drept urmare îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Îngrădirea drepturilor în discuţie prin activităţile întreprinse de recurentul-pârât s-a realizat tocmai prin instrumentarea dosarelor de supraveghere informativă deschise în privinţa persoanelor urmărite, semnalate cu atitudine ostilă ţării, în vederea stabilirii activităţii acestuia şi atitudinii lui faţă de regim, prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a persoanei urmărite, surse care au oferit date referitoare la viaţa privată a acestuia.

Înalta Curte constată astfel că, înscrisurile depuse la dosarul de fond, al cărui conţinut este descris pe larg în sentinţa recurată, demonstrează cu prisosinţă acţiunile ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 şi art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

După cum rezultă din expunerea criticilor recurentului-pârât, acesta impută primei instanţe, în primul rând, că a pronunţat o sentinţă pe baza unei interpretări greşite a legii.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că prima instanţă a analizat corect prevederile legale incidente, reţinând că măsurile luate de recurent cu privire la persoanele urmărite se constituiau în mod evident în atingeri aduse drepturilor sus-menţionate, lipsind justificarea obiectivă care să le fundamenteze.

Măsura dirijării informatorilor pe lângă urmăriţi şi anturajul acestora, dispusă din motive politice, care nu aveau legătură cu siguranţa naţională, reprezintă cel puţin o îngrădire, adică o restrângere a dreptului la viaţă privată.

De altfel, pentru atribuirea calităţii de lucrător al Securităţii este suficientă dovedirea unei singure situaţii în care sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. a) din ordonanţa de urgenţă, or, în privinţa actelor întocmite de recurent ipoteza normativă se regăseşte cu evidenţă.

Înalta Curte apreciază că apărările recurentului-pârât potrivit cărora o serie de documente nu sunt semnate sau întocmite de acesta nu conferă un grad suficient de consistenţă argumentativă, notele la care s-a făcut trimitere în cuprinsul acţiunii introductive fiind întocmite şi semnate olograf de către recurent, iar acesta nu a solicitat administrarea unei probe prin care sa demonstreze cele afirmate.

Conform textului de lege incident, este lipsit de relevanţă dacă ofiţerul de securitate a ordonat acţiunea abuzivă sau a executat un ordin, art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nefăcând o astfel de distincţie.

Curtea Constituţională a reţinut consecvent în jurisprudenţa sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor… contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti" şi că "scopul ordonanţei răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României".

Totodată, Înalta Curte constată că, un angajat al Securităţii care, respectând instrucţiunile din acea epocă, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de pactele internaţionale la care România era parte, acesta se înscria în sfera lucrătorilor Securităţii, în sensul O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Ca atare, temeiul verificării recurentului pârât A. îl constituie prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, text legal în care legiuitorul defineşte noţiunea de lucrător al fostei Securităţi în sensul acestui act normativ, şi anume orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Importantă este, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a Securităţii, reprezentată de recurent, în viaţa personală a celui urmărit. Această împrejurare demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la viată privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice). Odată ce informaţii care ar fi trebuit să rămână în sfera privată deveneau obiectul de lucru al autorităţilor pentru motive lipsite de legătură cu siguranţa naţională, este dovedită ingerinţa în viaţa personală a celui urmărit de către Securitate.

În mod corect, apărările formulate de pârât pentru justificarea acţiunilor sale, pe care le consideră în limitele legilor şi regulamentelor în vigoare la acea vreme, nu au fost reţinute de instanţă, întrucât raţiunea adoptării O.U.G. nr. 24/2008 a fost de a arăta că "în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale", astfel încât orice acţiune întreprinsă de pârât este în mod cert realizată pentru protejarea intereselor unui regim care era cunoscut pentru încălcarea acestor drepturi.

E lipsit de importanţă şi dacă informaţiile obţinute şi prelucrate de recurent duceau sau nu la îngreunarea situaţiei celui urmărit, sau, dimpotrivă, duceau la concluzia că acesta nu avea opinii critice la adresa regimului. Importantă este, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de recurent, în viaţă personală a celui urmărit.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivele de recurs fiind nefondate.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 189 din 22 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2021.