Judicial review of disciplinary inspection closure: scope of review limited to procedural compliance of Inspectorate, excluding re-evaluation of judge's substantive reasoning or judicial impartiality

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu Inspecţia Judiciară, au solicitat anularea Rezoluţiei Inspectorului şef, emisă în lucrarea nr. C19- 2200 din 12 iulie 2019 prin care s-a dispus respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei de clasare atacate, respectiv Rezoluţia de clasare cu nr. lucrare x/2018 din 31 mai 2019 dispusă de inspector judiciar.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1043 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de către reclamanţii A., şi B., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1043 din 28 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs reclamanţii A. şi B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Recurenţii - reclamanţi susţin că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material incidente speţei, respectiv art. 99 lit. r), lit. t) şi art. 99 1 din Legea nr. 303/2004, apreciind eronat că nu au fost dovedite abaterile disciplinare reclamate prin sesizarea depusă la Inspecţia judiciară.

În dezvoltarea acestei critici, recurenţii-reclamanţi reiterează argumentele de fapt şi de drept formulate în cadrul sesizării făcute la Inspecţia Judiciară, precum şi în cuprinsul cererii de chemare în judecată, referitoare la modalitatea în care doamna judecător C. a înţeles să judece şi să soluţioneze Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal pe care, nelegal l-a reunit cu Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe, constatând existenţa litispendenţei între cele două cauze.

Mai arată recurenţii că, şi în situaţia în care, încălcarea normelor de drept nu s-a făcut cu bună-ştiinţă de către doamna judecător, trebuia constatată grava neglijenţă, prin prisma definiţiei noţiunii de "culpă" prevăzute de art. 16 alin. (4) lit. a) şi b) din C. pen., care a condus la vătămarea reclamanţilor şi producerea unor prejudicii materiale, dar şi morale.

Se mai arată că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că nemulţumirile reclamanţilor sunt legate de activitatea profesională desfăşurată de judecătorul C., cu ocazia soluţionării Dosarului nr. x/2017, când după amânarea pronunţării hotărârii a dispus repunerea cauzei pe rol, pentru a face verificări în legătură cu un alt dosar despre care a primit informaţii prin înscrisuri depuse de partea adversă după închiderea dezbaterilor asupra cauzei.

Susţin recurenţii că, în realitate, ei au criticat faptul că judecătoarea a ţinut cont de înscrisurile depuse după închiderea dezbaterilor şi a consemnat în încheierea din 24 septembrie 2018 despre depunerea unui înscris de către avocata părţii adverse, pe data de 25 septembrie 2018, ceea ce denotă existenţa unei relaţii personale între judecător şi avocat.

În final, susţin recurenţii că, în raport de faptul că judecătorul reclamat a ţinut cont de înscrisuri depuse după închiderea dezbaterilor, contrar dispoziţiilor art. 394 alin. (3) din C. proc. civ., repunând cauza pe rol şi constatând existenţa litispendenţei, prin încălcarea dispoziţiilor art. 138 alin. (1) din C. proc. civ., în mod evident, se impunea reţinerea săvârşirii abaterilor disciplinare în sarcina judecătorului C., astfel cum au fost indicate în sesizarea formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică.

Recurentul-reclamant A. a depus Răspuns la întâmpinare, învederând, totodată, că recurenta B. a decedat la data de 08.01.2021, singurul moştenitor acceptant al moştenirii defunctei fiind acesta, în calitate de fiu.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivului de casare invocat, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum şi la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

În fapt, la data de la data de 18 decembrie 2018, a fost înregistrată sub numărul x/2018 la Inspecţia Judiciară - Direcţia de inspecţie judiciară pentru judecători, adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1/25469/13.12.2018 prin care s-a înaintat spre competentă soluţionare, sesizarea recurenţilor - reclamanţi care au solicitat tragerea la răspundere disciplinară a judecătorului C. din cadrul Tribunalului Mureş, pentru modul de instrumentare şi măsurile dispuse în dosarul nr. x/2017.

Sintetizând aspectele prezentate în cuprinsul sesizării iniţiale, s-a constatat că aceştia sunt nemulţumiţi de activitatea profesională desfăşurată de judecătorul C. cu ocazia soluţionării dosarului nr. x/2017, în sensul că la termenul din data de 10.09.2018 au avut loc dezbateri, pronunţarea fiind amânată pentru data de 24.09.2018 şi ulterior pentru data de 27.09.2018, dată la care magistratul a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se face verificări în raport de obiectul şi cauza cererii care formează dosarului nr. x/2017 înregistrat pe rolul Tribunalului Mureş la secţia civilă.

Recurenţii- reclamanţi au susţinut că prin această măsură, ar fi fost încălcate normele de procedură prevăzute de art. 394 alin. (3) C. proc. civ. având în vedere că după închiderea dezbaterilor judecătorul a primit la dosarul cauzei acte depuse de partea adversă, fapt care ar fi dovedit o relaţie între judecător şi apărătorul advers.

Totodată, aceştia au criticat soluţia pronunţată la data de 09.11.2018 când instanţa a admis excepţia litispendenţei şi a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului primei instanţe investite, la dosarul nr. x/2017

Lucrarea a fost soluţionată de către inspectorul judiciar desemnat în condiţiile art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, aprobat prin Ordinul Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. 11 decembrie 2018, rezoluţia nr. 9018/1J/4070/DlJ/2018 din data de 31 mai 2019, prin care s-a dispus clasarea acesteia, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

Adresa de înaintare şi rezoluţia de clasare au fost comunicate la data de 13 iunie 2019, în conformitate cu dispoziţiile legale speciale în materie.

Ulterior, s-a formulat o plângere împotriva soluţiei de clasare, aceasta fiind înregistrată la data de 26 iunie 2019 sub nr. C19-2200 şi soluţionată la data de 12 iulie 2019 prin rezoluţia Inspectorului — şef de respingere a plângerii prealabile.

În considerentele plângerii, s-au exprimat nemulţumiri cu privire la rezoluţia de clasare nr. 9018/1J/4070/DlJ/2018 din data de 31 mai 2019 emisă în dosarul anterior menţionat, menţionându-se în cuprinsul cererii şi rezoluţia de clasare nr. 9085/13/4095/DlJ/2018 din data de 27 mai 2019.

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, s-a solicitat anularea atât a rezoluţiei de clasare nr. 9018/1J/4070/DlJ/2018 din data de 31 mai 2019 emise în lucrarea Direcţiei de inspecţie pentru judecători, cât şi a rezoluţiei Inspectorului-Şef nr. C19-2200 din data de 12 iulie 2019, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva rezoluţiei de clasare.

În susţinerea cererii, s-a menţionat că nu ar fi fost verificată şi analizată situaţia sesizată iniţial, în raport cu normele de drept incidente, recurenţii reclamanţi apreciind că prin rezoluţia contestată ar fi fost verificate şi analizate lucrările din dosarele nr. x/2017 şi dosar nr. x/2017 ambele ale Tribunalului Mureş, ceea ce nu ar fi fost de competenţa Inspecţiei Judiciare raportat la art. 94, art. 98 alin. (1), art. 99 lit. t), art. 99 1 din Legea nr. 303/2004 republicată.

Aceştia au învederat că ceea ce s-a solicitat Inspecţiei Judiciare ar fi fost verificarea consemnărilor din cuprinsul încheierii de şedinţă din 24 septembrie 2018 a depunerii în 25 septembrie 2018 de către avocata D. a unor înscrisuri, cu încălcarea de către magistratul C. a dispoziţiilor art. 394 alin. (3) C. proc. civ., când după închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă.

Prin sentinţa civilă nr. 1043/2020 din data de 28 octombrie 2020 pronunţată de Curte de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 instanţa a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs recurenţii - reclamanţi aceştia criticând soluţia Curţii de Apel Bucureşti prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ.

În susţinerea căii de atac, s-au reiterat criticile supuse anterior analizei Inspecţiei Judiciare şi ulterior instanţei de fond, solicitându-se admiterea recursului pe motiv că judecătorul fondului ar fi interpretat dispoziţiilor legale incidente în mod eronat.

S-a susţinut faptul că magistratul C. ar fi încălcat dispoziţiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ. când după închiderea dezbaterilor, părţile nu ar mai fi putut depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă, iar judecătorul reclamat a avut în vedere un înscris depus de avocatul D., care în opinia acestora ar dovedi existenţa unui trafic de influenţă, o relaţie judecător-avocat şi care ar încălca principiile fundamentale ale procesului civil, dreptul la un proces echitabil, în scopul pronunţării unei soluţii favorabile pârâţilor reprezentaţi de avocatul D..

În susţinerea recursului, s-a mai învederat şi că prin încheierea din 24 septembrie 2018, sub semnătura magistratului reclamat, s-ar fi afirmat cu anticipaţie despre depunerea înscrisului de către avocat în data de 25 septembrie 2018, înscris apreciat ca fiind fals şi depus sub suspiciuni mai mult decât rezonabile de corupţie.

S-a mai arătat şi că analiza judecătorului privind litispendenţa în cauză conform art. 138 alin. (1) C. proc. civ., ar fi absolut greşită, fiind încălcate dispoziţiile aceluiaşi act normativ, în raport cu cauzele celor două cereri.

În continuare, recurenţii — reclamanţi au adresat o serie de întrebări retorice privitoare la modalitatea de interpretare a unor dispoziţii legale în referire la cauzele pe care aceştia le-au avut pe rolul instanţelor de judecată.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că pentru a ne afla în ipoteza acestui motiv de casare trebuie ca pe calea controlul judiciar să se verifice dacă:

- instanţa ar fi aplicat o normă generală nesocotind existenţa normei speciale (Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor norme speciale în materie disciplinară).

- dacă ar fi aplicat o normă care nu ar fi incidentă în speţă;

- dacă s-ar fi dat o interpretare greşită textului de lege corespunzător situaţiei de fapt.

Examinând sentinţa recurată prin prisma alegaţiilor expuse anterior, Înalta Curte constată că aspectele care fac obiectul unei sesizări disciplinare pot viza exclusiv activitatea de judecată, iar verificările prealabile nu pot viza raţionamentul logico-juridic al magistratului chemat să instrumenteze o cauză, ci doar încălcarea cu intenţie a normelor de drept material ori procesual, cu scopul determinat de a vătăma o persoană sau doar de a accepta producerea unei asemenea consecinţe.

În ceea ce priveşte posibila legătură a magistratului C. cu apărătorii părţii adverse, Înalta Curte reţine că acest aspect a fost analizat corespunzător de Inspecţia Judiciară, nefiind identificate elemente care să confirme cele susţinute de recurenţii – reclamanţi în acest sens.

În acest sens se are în vedere că, în favoarea judecătorului, funcţionează prezumţia de independenţă şi de imparţialitate, ceea ce presupune implicit inexistenţa unor prejudecăţi ori conflicte de interese, ingerinţe ori imixtiuni asupra actului de justiţie, iar această prezumţie poate fi înlăturată prin instituţia recuzării, în condiţiile art. 42 alin. (1) coroborat cu art. 44 din C. proc. civ., procedură pe care recurenţii nu au urmat-o în cauza respectivă.

De altfel, la dosarul de fond al Curţii de Apel Bucureşti se află Nota explicativă încheiată la data de 15 ianuarie 2019 dată în Dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Mureş – secţia contencios administrativ şi fiscal de către grefierul E. care a învederat că în încheierea din 24 septembrie 2018 întocmită în dosarul menţionat prin care s-a dispus amânarea pronunţării hotărârii, din eroare a indicat data de 25 septembrie 2018, ca dată de depunere a adresei de către apărătorul pârâţilor D., în realitate, data depunerii fiind 24 septembrie 2018.

Totodată, în mod corect, au fost înlăturate şi susţinerile referitoare la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) din Legea nr. .303/2004, întrucât acestea nu făcuseră obiectul verificărilor prealabile ale subscrisei prin rezoluţiile contestate.

În acest context, instanţa de control judiciar îşi însuseşte raţionamentul instanţei de fond, potrivit căruia, sunt incidente prevederilor art. 451 din Legea nr. 317/2004, din care rezultă clar că atribuţia instanţei de judecată este de a soluţiona plângerea împotriva rezoluţiei inspectorului-şef şi nicidecum de a efectua ea însăşi verificările prealabile în vederea exercitării acţiunii disciplinare pe un alt temei legal şi pentru o altă presupusă abatere disciplinară, decât cea reclamată în sesizarea iniţială înregistrată la Inspecţia Judiciară.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant A. în nume propriu şi succesor al defunctei B. împotriva sentinţei civile nr. 1043 din 28 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2021.