5% financial correction for restrictive public procurement qualification criteria under EU fund management rules

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 15.04.2015, sub nr. x/2015, reclamantul Judeţul Giurgiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Deciziei nr. 30/16.02.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Giurgiu, împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din data de 24.11.2014 emisă de Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli, Programe Cooperare Teritorială Europeană şi Programe PHARE şi desfiinţarea titlului de creanţă prin care s-a aplicat o corecţie financiară de 5% din valoarea contractului (12.551.279 RON la care se adaugă TVA 3.012.306,97 RON).

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 138 din 16 ianuarie 2019 Curtea de Apel Bucureşti – Veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea privind pe reclamantul Judeţul Giurgiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 138 din 16 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta U.A.T. Judeţul Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

După expunerea rezumativă a istoricului circumstanţelor cauzei, recurenta-reclamantă arată că prima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală asupra fondului raportului juridic litigios, cu încălcarea normelor de drept material incidente speţei .

În primul rând, consideră recurenta că este fondată critica privind neretroactivitatea legii noi şi implicit, incidenţa în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului "tempus regit actum", aşadar fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

Preciează că procedura de licitaţie pentru atribuirea contractului de lucrări a fost lansată prin invitaţia de participare nr. x, publicată în SEAP la data de 03 martie 2011, data la care O.U.G. nr. 66/2011 şi normele de aplicare nu erau în vigoare.

Abaterile reţinute în sarcina recurentei s-au epuizat la data publicării anunţului de participare, dată de la care nu se mai puteau face modificări decât prin dispoziţii ale organului administrativ jurisdicţional sau instanţei de judecată (conform art. 179 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006).

Mai arată recurenta că nu era în măsură să cunoască, în mod neechivoc, drepturile şi obligaţiile legate de aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie publică, deoarece obligaţia de a implementa Proiectul "în conformitate cu prevederile prezentului contract şi ale legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare" exprimă obligaţii generice şi mult prea vagi faţă de specificitatea abaterilor descrise în anexa la Ordonanţa de urgenţă.

Situaţia juridică a fost creată în momentul săvârşirii aşa-ziselor nereguli şi nu momentul efectuării unui act de control şi respectiv momentul aplicării unei sancţiuni, aşa cum eronat reţine instanţa.

Mai afirmă recurenta că reţinerea în sarcina sa a săvârşirii unei "nereguli", nu a fost dovedită de către pârâtă, în sensul legăturii dintre modul de a acţiona al reclamantei prin săvârşirea abaterii prevăzută de pct. 2.3 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011 şi cauzarea un prejudiciu sau aptitudinea de a produce în viitor un astfel de prejudiciu.

Deoarece prejudiciul cuantificat sau cuantificabil, prezent sau viitor, înregistrat în bugetul Uniunii Europene determinat este o condiţie constitutivă a unei "nereguli", consideră că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru calificarea faptei ca fiind o neregulă în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/20.11.

Referitor la solicitarea privind rezultatul exerciţiului financiar pe anul 2009 să fie pozitiv, ne asigură de faptul că operatorul economic ce va fi desemnat câştigător, are posibilitatea de a îndeplini contractul de lucrări în bune condiţii şi de a rezolva eventuale dificultăţi financiare legate de îndeplinirea acestuia prin preluarea unui nou angajament faţă de cele curente, aflate în derulare, nu am mai avea garanţia îndeplinirii contractului în bune condiţii, profitul reprezentând un indicator de măsură a performanţei societăţii.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentei, în calitate de autoritate contractantă, de stabilire a cerinţelor minime de calificare referitoare la situaţia economico-financiară şi la capacitatea tehnică şi profesională a operatorilor economici, potenţiali participanţi la procedură, arată că prin nota explicativă nu a obligat pe cineva la o cerinţă, aşa cum greşit a interpretat instanţa, ci a justificat, în mod legal, cerinţa menţionată, fiind în măsură să motivăm aceasta.

Mai arată recurenta că cerinţa impusă nu a restricţionat accesul operatorilor economici la procedura de achiziţie şi a asigurat un cadru concurenţial corespunzător, asigurând astfel principiile tratamentului egal şi al nediscriminării, prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 34/2006.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum şi la dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Recurenta-reclamantă U.A.T. Judeţul Giurgiu solicită, prin cererea de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea sentinţei atacate, iar în rejudecare, admiterea acţiunii introductivă şi anularea Deciziei nr. 30/16.02.2015 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată sub nr. x.154/19.12.2014, formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/24.11.2014.

Înalta Curte reţine că actele administrative contestate au fost emise în cadrul proiectului cu denumirea "Reabilitarea infrastructurii de acces pentru dezvoltarea cooperării transfrontaliere în regiunea Giurgiu – Ruse (R.O.A.D. Giurgiu - Ruse)", având cod MIS-ETC 547.

În fapt, instituţia intimată a procedat la efectuarea verificării documentare a cazului de suspiciune de nereguli vizând aspectele cuprinse în sesizarea nr. 739/08.01.2014 a Unităţii Gestionare Nereguli Fonduri Europene(UGNFE), conţinând constatări cu implicaţii financiare cu privire la încălcarea normativelor legale în materie de achiziţie publică, la atribuirea contractului de lucrări nr. x/27.07.2011 - încheiat între U.A.T. Judeţul Giurgiu şi S.C. A. S.R.L., în cadrul aceluiaşi proiect cu titlul "Reabilitarea infrastructurii de acces pentru dezvoltarea cooperării transfrontaliere în regiunea Giurgiu - Ruse".

Verificările au fost finalizate prin emiterea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/24.11.2014, prin care instituţia pârâtă a aplicat o corecţie de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/27.07.2011, împotriva căreia recurenta-reclamanta a formulat contestaţia administrativă înregistrată la MDRAP cu nr. x/19.12.2014, care a fost respinsă ca nefondată de către instituţia noastră prin Decizia nr. 30/16.02.2015.

În speţă, pentru atribuirea contractului de execuţie lucrări nr. x/27.07.2011, în valoare totală de 12.551.279 RON fără TVA, recurenta-reclamanta a aplicat procedura de "cerere de ofertă", iar ca urmare a aplicării criteriilor de atribuire, a fost desemnat câştigător operatorul economic S.C. A. S.R.L., care a oferit preţul cel mai mic dintre ofertanţii participanţi la procedură.

Ca urmare a verificării procedurii de achiziţie, s-a constatat că recurenta-reclamanta UAT jud. Giurgiu, în calitate de autoritate contractantă, a impus următoarele criterii minime de calificare care au restricţionat participarea la procedura de achiziţie a unor potenţiali ofertanţi:

- rezultatul exerciţiului financiar în anul 2009 să fie pozitiv;

- pentru funcţia de manager de proiect - coordonator de proiect s-a solicitat un absolvent cu studii superioare tehnice/economice cu vechime în specialitate de minim 10 ani, atestat şi ca manager de proiect, cu prezentarea obligatorie a unei copii a certificatului de calificare/atestat/diplomă şi care să fi condus în ultimii 5 ani minim 2 proiecte în domeniul construcţiei de drumuri;

- pentru funcţia de asistent manager/coordonator de proiect adjunct s-a solicitat minim 1 inginer/subinginer constructor, absolvent de studii tehnice de lungă durată, care să fie şi atestat ca manager de proiect, acesta fiind obligat să prezinte copia certificatului de calificare/atestat/diplomă;

- pentru funcţia de Şef de şantier s-a solicitat minim 1 inginer/subinginer constructor specialitatea Căi Ferate Drumuri şi Poduri sau echivalentul acestuia, absolvent cu studii superioare tehnice de lungă/scurtă durată în specialitatea Căi Ferate Drumuri şi Poduri sau echivalentul acestuia cu vechime de minim 10 ani în specialitate;

- informaţii privind managementul de sănătate şi securitate ocupaţională OHSAS 18002:2007 pentru lucrări de drumuri sau echivalentul său.

Potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, autoritatea contractanta nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară si/sau la capacitatea tehnica şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică, iar conform art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, autoritatea contractantă are obligaţia de a motiva respectivele cerinţe impuse.

Autoritatea contractantă trebuie să justifice avantajele pe care le oferă condiţiile minime impuse prin fişa de date a achiziţiei, în condiţiile în care exercitarea acestui drept nu încalcă principiile art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, fiind interzisă solicitarea îndeplinirii unor criterii minime referitoare la situaţia economică şi financiară care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire.

În ceea ce priveşte cerinţa ca rezultatul exerciţiului financiar în anul 2009 sa fie pozitiv, se reţine că bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ şi de pasiv (mijloacele şi resursele) la închiderea exerciţiului şi în alte situaţii prevăzute de lege, grupate după natură, destinaţie şi lichiditate, respectiv după natură, provenienţă şi exigibilitate.

Bilanţul are drept scop de a prezenta fidel informaţii despre poziţia financiară a întreprinderii, respectiv capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului, cu ajutorul resurselor economice controlate (activele), structurii de finanţare (datorii şi capitaluri proprii), precum şi cu ajutorul unor indicatori economico-financiari specifici (lichiditatea şi solvabilitatea).

Prin urmare, se poate constata că sunt suficiente elemente care pot indica situaţia economico-financiară a societăţii doar din prezentarea bilanţului contabil, conform prevederilor art. 185 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, nefiind relevant faptul că societatea a înregistrat profit sau pierdere. Acest aspect nu reprezintă un indicator determinant pentru faza de atribuire a contractului, fiind de natură să restricţioneze participarea unor potenţiali candidaţi care ar fi putut prezenta situaţii dezavantajoase pentru ele în acest sens la momentul respectiv.

Conform prevederilor art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006, "Autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii atunci când stabileşte criteriile de calificare şi selecţie, iar aceste criterii trebuie sa aibă o ţesătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. în acest sens, nivelul cerinţelor minime solicitate prin documentaţia de atribuire, precum şi documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerinţe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului respectiv, luând în considerare exigenţele specifice impuse de valoarea, natura şi complexitatea acestuia".

Autoritatea contractantă are obligaţia promovării concurenţei între operatorii economici şi garantării tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici, (principii instituite de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006).

În ceea ce priveşte condiţiile minime impuse pentru personal, Înalta Curte reţine că, în mod corect, instanţa de fond a constatat că nu există o motivare a solicitării acestor cerinţe, care au îngrădit participarea unor posibili ofertanţi la procedura de achiziţiei, respectiv a acelor ofertanţi care deţineau numai personal specializat cu un număr mai mic de ani decât cel solicitat, fapt care nu conduce în mod automat şt redundant la ideea existenţei unor riscuri de neîndeplinire a contractului.

Astfel, conform art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, "Atunci când impune cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei".

În cauză, prin Nota justificativă cu privire la alegerea criteriilor de calificare şi selecţie, nu a fost prezentată o detaliere temeinică a motivelor care au stat la baza impunerii cerinţei minime în discuţie (alegerea acestei soluţii reprezentând o situaţie de excepţie şi nu o regulă).

Astfel, în absenţa unor justificări pentru numărul minim de ani solicitat şi în lipsa unei prevederi legale care să oblige la impunerea unei anumit nivel minim pentru realizarea proiectului (prin raportare la riscurile de neîndeplinire a contractului, aşa cum obligă prevederile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006), nu se poate prezuma că experienţa dobândită într-un număr mai mic de ani, ar fi condus în mod automat şi redundant la concluzia că s-ar fi ajuns în imposibilitatea de îndeplinire în bune condiţii a contractului.

Faptul că recurenta-reclamantă se prevalează de complexitatea lucrării ce face obiectul procedurii de achiziţie publică, nu o poate exonera de asumarea răspunderii pentru încălcarea legislaţiei specifice care guvernează sediul materiei (O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006), conform cărora operatorilor economici trebuie să li se aplice un tratament egal, iar criteriile minime impuse în cauză nu conferă circumstanţe echitabile pentru posibilii ofertanţi.

Înalta Curte mai reţine faptul că UAT jud. Giurgiu, în calitate de autoritate contractantă, nu avea dreptul de a restricţiona participarea acelor posibili ofertanţi care ar fi deţinut personal cu un număr mai mic de ani vechime în domeniu, mai ales în condiţiile în care, potrivit art. 188 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, puteau fi solicitate doar informaţii referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune că "în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de lucrări, în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale a ofertanţi lor/candidaţi lor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcţie de specificul, de volumul şi de complexitatea lucrărilor ce urmează să fie executate si numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele:

a) lista a lucrărilor executate în ultimii 5 ani, însoţită de certificări de bună execuţie pentru cele mai importante lucrări. Respectivele certificări indică beneficiarii, indiferent dacă aceştia sunt autorităţi contractante sau clienţi privaţi, valoarea, perioada şi locul execuţiei lucrărilor şi precizează dacă au fost efectuate în conformitate cu normele profesionale din domeniu şi dacă au fost duse la bun sfârşit;

b) informaţii referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obţinut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calităţii;

c) informaţii referitoare ta studiile, pregătirea profesională şi calificarea personalului de conducere, precum şi ale persoanelor responsabile pentru execuţia lucrărilor".

Pe cale de consecinţă, orice posibil ofertant care ar fi putut dovedi o experienţă specifică ar fi avut dreptul de a participa la procedura de atribuire a contractului, fără a fi obligat la îndeplinirea unei condiţii suplimentare. în cazul de faţă, restricţiona rea accesului operatorilor economici la procedura de achiziţie şi neasigurarea unui cadru concurenţial corespunzător, a determinat inclusiv încălcarea principiilor tratamentului egal şi al nediscriminării, prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 34/2006.

Faţă de constatările sus-menţionate şi luând în considerare prevederile O.U.G. nr. 66/2011, pentru nerespectarea normativelor legale în materia achiziţiilor publice s-a stabilit aplicarea unei corecţii financiare de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/27.07.2011 - încheiat între UAT jud. Giurgiu şi S.C. A. S.R.L., conform lit. A), pct. 9 - "Prin anunţul de participare sau prin documentaţia de atribuire sunt stabilite criterii de selecţie/atribuire ilegale şi/sau discriminatorii" din Anexa I la H.G. nr. 519/2014.

În mod legal, în speţă au fost avute în vedere prevederile art. 4 din H.G. nr. 875/2011, conform cărora "în cazul în care, pentru acelaşi contract de achiziţie verificat, se constată existenţa mai multor nereguli/abateri privind regimul achiziţiilor pentru care trebuie aplicate corecţiile financiare procentuale prevăzute în anexa la ordonanţă, corecţiile financiare nu se cumulează şi se va aplica valoarea cea mai mare a corecţiei financiare procentuale propuse".

Astfel, deşi în situaţia de faţă au fost constatate mai multe abateri de la legislaţia achiziţiilor publice, în speţă a fost aplicată o singură corecţie financiară de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/27.07.2011.

Se mai constată de către instanţa de control judiciar că, şi în condiţiile în care respectivele cheltuieli au fost declarate eligibile la momentul acceptării cererilor de rambursare, acest aspect nu afectează dreptul instituţiei pârâte de a stabili corecţii financiare şi de a constata existenţa unor creanţe bugetare, în cadrul termenului de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, pe de o parte, trebuie observat că potrivit dispoziţiilor art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, "atunci când se constata nereguli în aplicarea de către beneficiar a prevederilor privind procedura achiziţiilor publice fie în raport cu reglementările naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice, fie cu procedurile specifice de achiziţii aplicabile beneficiarilor privaţi, se emit note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21", iar pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Activitatea de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare/corecţiilor financiare se desfăşoară de către structurile/echipele de control prevăzute la art. 20".

Relevant este şi aspectul că, în ceea ce priveşte finanţarea europeană, instituţia intimată are numai calitatea de gestionar/administrator al acestei surse de fonduri, iar nerespectarea condiţiilor asumate prin contract va conduce la restituirea finanţării către bugetul Uniunii Europene.

De altfel, în prezenta cauză, sunt incidente următoarele prevederi din legislaţia comunitară:

Art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) 2988/95: "Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct m numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate"; Art. 2 pct. 7 şi art. 98 din Regulamentul (CE) 1083/2006: "neregularitate" - orice încălcare a unei prevederi a dreptului comunitar, care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea efectul de a prejudicia bugetul general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general; - art. 98 din Regulamentul (CE) 1083/2006: "Statele Membre vor avea, în primul rând responsabilitatea de a investiga neregularităţile, să ia măsuri atunci când se constată o schimbare importantă, care afectează natura sau condiţiile de implementare sau de control a operaţiunilor SQU a programelor operaţionale şi să procedeze la corecţiile financiare necesare".

Regulamentele nr. 2988/95 şi nr. 1083/2006 fac parte din acelaşi cadru legislativ care garantează buna gestionare a fondurilor Uniunii şi protejarea intereselor financiare ale acestuia din urmă, iar noţiunea de "abatere" în sensul art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995 şi respectiv noţiunea de "neregularitate" în sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, impun o interpretare uniformă.

Aceste precizări fiind făcute, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu ocazia interpretării unei dispoziţii a dreptului Uniunii trebuie să se ţină seama nu numai de formularea acesteia, ci şi de contextul său şi de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziţie (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 septembrie 2015, Sodiaal International, C-383/14, EU:C:2015:541, punctul 20 si jurisprudenţa citată).

Astfel, deşi din interpretarea celor două noţiuni prevăzute de Regulamentele nr. 2988/95 şi nr. 1083/2006, rezultă ca o încălcare a dreptului Uniunii constituie o abatere, respectiv o neregularitate, nu se poate exclude totuşi ca o asemenea abatere sau neregularitate să poată rezulta şi dintr-o încălcare a dreptului naţional.

În consecinţă, noţiunile de "abatere" şi respectiv "neregularitate", trebuie interpretate ca vizând nu numai orice încălcare a acestui drept, ci si încălcarea dispoziţiilor de drept naţional care contribuie la asigurarea bunei aplicări a dreptului Uniunii referitor la gestionarea proiectelor finanţate din fondurile Uniunii.

Referitor la susţinerile recurentei-reclamante, că ar fi fost încălcat principiul neretroactivităţii, deoarece s-au aplicat prevederile O.U.G. nr. 66/2011 la procedura de achiziţie publică derulată în anul 2009, Înalta Curte are în vedere jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi Fisacl a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care se menţionează că în ceea ce priveşte incidenţa în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, CJUE s-a pronunţat în cauzele C-260/14 şi C-261/14, prin Hotărârea din 26 mai 2016, în sensul că:

"Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. x al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004118/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

Principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut toc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principate."

Astfel, prin raportare la Hotărârea CJUE (Camera a cincea) din 26.05.2016 pronunţată în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, precum şi la prioritatea dreptului comunitar asupra oricărei norme interne contrare, dezlegarea raportului juridic litigios ce face obiectul dosarului de faţă, s-a efectuat judicios de către prima instanţă, prin raportare la interpretarea CJUE din Hotărârea menţionată anterior, astfel că în speţă nu se poate discuta de aplicarea retroactivă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă U.A.T. Giurgiu prin Consiliul Judeţean Giurgiu împotriva sentinţei civile nr. 138 din 16 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2021.