Appeal dismissed: EU funding irregularities report validly issued despite failed registered mail notification, upholding annulment of administrative decision and information letters

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererile conexe de chemare în judecată

1.1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 02.09.2016 sub numărul x/2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Direcţia Organismului Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - OIPOSDRU-MENCS şi Ministerul Fondurilor Europene - MFE, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la emiterea şi comunicarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectului de convergenţă, care are la bază Proiectul de Proces-verbal înregistrat la OIPOSDRU-MECT sub nr. x/23.02.2016; anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului înregistrată la OIPOSDRU-MECT sub nr. x/24.06.20l5 aferentă Cererii de rambursare nr. x versiunea 2 - x/26.02.2015 şi obligarea pârâtelor la plata sumei de 7.801,78 RON, reprezentând valoarea Cererii de rambursare nr. x versiunea 2 - x/26.02.2015; anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului înregistrata la OIPOSDRU-MECT sub nr. x/10.09.2015 aferentă Cererii de rambursare nr. x versiunea 2 - x/26.02.2015, Cererii de rambursare nr. x - x/26.06.2015, Cererii de plată nr. x - x/31.08.2015 şi obligarea pârâtelor la plata sumelor de 39.726,26 RON, 17.282,46 RON, respectiv 137.449,10 RON, reprezentând valoarea Cererii de rambursare nr. x versiunea 2 - x/26.02.2015, Cererii de rambursare nr. x - 01/6079/SVPF/26.06.2015, Cererii de plată nr. x - x/31.08.2015; anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului înregistrată la OIPOSDRU-MECT sub nr. x/20.10.2015 aferentă Cererii de plată nr. x – x/30.09.2015 şi obligarea pârâtelor la plata sumei de 132.177,10 RON, reprezentând valoarea Cererii de plată nr. x – x/30.09.2015; anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului înregistrată la OIPOSDRU-MECT sub nr. x/18.11.2015 aferentă Cererii de plată nr. x – x/16.11.2015 şi obligarea pârâtelor la plata sumei de 175.000,00 RON, reprezentând valoarea Cererii de plată nr. x – x/16.11.2015; anularea Deciziei înregistrată la OIPOSDRU-MECT sub nr. x/12.01.2016 prin care a fost respins Raportul tehnico-financiar nr. 7; anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului înregistrată la OIPOSDRU-MECT sub nr. x/07.03.2016 aferentă Cererii de rambursare finala nr. 4 – x/16.02.2016 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 273,449.14 RON, reprezentând valoarea Cererii de rambursare finala nr. 4 – x/16.02.2016; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 3086/16.05.2017 Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016.

1.1.2. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 17.01.2017 sub numărul x/2017 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale si Cercetării Ştiinţifice, Direcţia Organismului Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - OIPOSDRU-MENCS şi Ministerul Fondurilor Europene – MFE pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei nr. x/24.11.2016 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată sub nr. x/25.10.2016 şi implicit anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectului de convergenţă nr. x/13.05.2016.

Prin încheierea din 22.09.2017 instanţa, în baza art. 139 C. proc. civ. a admis excepţia de conexitate şi, în consecinţă, a dispus conexarea dosarului x/2017 la dosarul nr. x/2016.

Prin cererea înregistrată la data de 12.01.2018 reclamanta a formulat precizări referitoare la obiectul cererii de chemare în judecată .

Reclamanta a depus la dosar note de şedinţă, iar Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene) a formulat precizări în legătură cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Fondurilor Europene şi a reprezentării acestuia în cadrul litigiului.

Prin încheierea din 23.01.2018 instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii pentru neparcurgerea procedurii prealabile ca neîntemeiată, a respins excepţia tardivităţii formulării cererii în privinţa contestării Scrisorilor standard de informare, ca neîntemeiată şi a calificat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, ca fiind apărare de fond privind actul administrativ reprezentat de Decizia nr. OI/2210 din ES/24.11.2016.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2866 din 19 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman – Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Fondurilor Europene.

Anulează scrisorile de informare nr. x/10.09.2015, nr. y/20.10.2015, nr. z/18.11.2015, nr. w/07.03.2016 şi scrisoarea de respingere nr. x/12.01.2016.

Obligă pe pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman la soluţionarea cererilor de rambursare şi de plată în lumina considerentelor prezentei hotărâri.

Respinge cererea în privinţa scrisorii standard de informare nr. x/24.06.2015, ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea conexă ce formează obiectul dosarului nr. x/2017

Anulează decizia de soluţionare a contestaţiei nr. x/24.11.2016.

Obligă pe pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman la soluţionarea a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal nr. x/13.05.2016 în lumina considerentelor prezentei hotărâri.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2866 din 19 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei (fost Ministerul Educaţiei Naţionale) - Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare invocat vizează, în esenţă, următoarele aspecte:

1. În ceea ce priveşte analiza scrisorilor de informare:

Conform prevederilor art. 7 alin. (2) O.U.G. nr. 66/2011: "Verificările efectuate de structurile de control prevăzute la art. 20 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (4) în vederea constatării caracterului eligibil al unor cheltuieli solicitate de un beneficiar înainte de rambursarea/plata lor de către autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene se organizează .fi se desfăşoară după proceduri proprii si reprezintă o activitate distinctă de activitatea organizată şi desfăşurată în aplicarea prevederilor art. 21 alin. (1)-(16)."

Astfel, prin constatarea nerespectării contractului de finanţare în ceea ce priveşte prevederile art. 5 pct. D, alin. (7) şi art. 6 pct. A alin. (5) şi (6), aplicarea măsurii suspendării la plată a cererilor de rambursare şi a cererilor de plată formulate de reclamantă, până la data finalizării verificărilor aspectelor cuprinse în Suspiciunea de neregulă nr. 01/9619/SJCSN/01.10.2015, este legitimă şi corespunde cerinţei aplicării prevederilor art. 10 alin. (5) şi (6) din contractul de finanţare: "săvârşirea de nereguli este o încălcare a prevederilor contractuale şi, deci, generează răspunderea patrimonială contractuală a autorului, beneficiarului sau autoritate de gestionare" coroborat cu art. 10 alin. (1), (2) şi 3 din acelaşi contract de finanţare, pentru sumele plătite necorespunzător, beneficiarul având obligaţia de a restitui respectivele sume.

În consecinţă, susţine recurentul-pârât, este firească şi legitimă măsura suspendării analizei cererilor de rambursare şi a cererilor de plată, atât timp cât se efectuau verificări privind existenţa sau nu a documentelor justificative pentru sumele solicitate, autoritatea având la dispoziţie, în asemenea cazuri, o măsură mai drastică, respectiv, obligarea beneficiarului la restituirea întregii sume finanţate, măsură care ar fi adus reclamantei mult mai mari prejudicii decât măsura luată.

O altă critică se referă la faptul că plângerea în contencios administrativ cu obiect scrisorile de informare a beneficiarului nu corespunde exigenţelor privind obiectul acţiunii în contencios administrativ. Susţine recurentul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a tranşat aspectul privind obiectul acţiunii în contencios în astfel de cazuri precum cel din speţă, prin Decizia ICCJ nr. 328 din 30 ianuarie 2015, potrivit căreia: "înscrisul intitulat "Scrisoare ", chiar dacă emană de la o autoritate publică, nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, ci reprezintă doar an act de informare, o corespondentă între două instituţii, scopul emiterii acestuia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ, ci constatarea existenţei unor fapte şi împrejurări din activitatea instituţiilor implicate ".

Astfel, susţine recurenta că acţiunea este inadmisibilă prin raportare la pretenţiile reclamantei şi la prevederile art. 51 şi art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004.

2. În ceea ce priveşte cererea de anulare a PVC x/23.02.2016

Arată recurentul-pârât că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că cererea de chemare în judecată s-a depus la data de 02.09.2016, reper temporar care plasează reclamanta cu mult în afara oricărui termen care ar putea să-i dea dreptul să formuleze o contestaţie privind scrisorile de informare a beneficiarului, fiind decăzut din termenul de contestare.

După cum se poate observa din cererea de chemare în judecată, reclamanta nu prezintă niciun aspect care să se poată încadra în prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond trecând peste excepţia tardivităţii fără niciun temei legal.

3. Conform contractului de finanţare, beneficiarul are datoria să anunţe partea co-contractantă despre orice modificare intervine în ceea ce priveşte datele de contact, situaţia juridică, etc.

Arată recurentul că, în preambulul contractului de finanţare sunt identificate părţile semnatare ale contractului, prin nume, sediu şi reprezentant legal. Astfel, în lipsa altor prevederi, comunicarea unor acte între părţile contractului se face la sediul identificat în contract.

Astfel, titlurile de creanţă, respectiv Procesele-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectului de convergenţă înregistrate cu numerele x/31.03.2016 şi x/31.05.2016, au fost transmise pe adresa str. x, corp C2, cam. 15, sector 1 şi str. x, Bucureşti.

Întrucât nu au fost ridicate de către reprezentanţii A. în termenul indicat, respectivele comunicări au fost returnate subscrisei cu menţiunea "expirare termen păstrare".

Având în vedere că reclamanta nu a receptat titlurile de creanţă, nu le-a ridicat de la oficiul poştal, recurentul a recurs la publicarea pe site-ulhttp:/vvwvv.posdru.edu.ro/index.php/articles/c834, îndeplinind astfel singura formă de publicitate avută la dispoziţie, publicarea pe site-ul instituţiei.

Mai arată recurentul că notificarea înregistrată x/07.10.2016 pe care a depus-o la fondul cauzei, a fost transmisă prin serviciul poştal electronic şi a fost receptată de reclamantă, aceasta neputând susţine că nu a primit-o, astfel că măsura publicării pe site-ul dedicat în acest scop, a actelor administrative unilaterale, partea având ştiinţă despre acesta, corespunde cerinţelor de publicitate îndeplinite de subscrisa, ţinând cont de refuzul beneficiarului finanţării de a ridica corespondenţa.

Prin urmare, pasivitatea intimatei, în sensul de a depune minimele diligenţe în vederea ridicării corespondenţei poştale de la oficiul poştal, nu este o împrejurare imputabilă recurentului .

Referitor la afirmaţiile intimatei, privind încălcarea dreptului la apărare în raport de dispoziţiile art. 47 şi 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene arată recurentul că sunt nefondate.

În acest sens, subliniază faptul că prevederile alin. (1) ale art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate sistemic cu prevederile alin. (2) din cuprinsul textului normativ, în sensul că orice persoană are dreptul de a fi ascultată înaintea luării unei măsuri individuale care să îi aducă atingere, fapt ce se dovedeşte cu punctul de vedere al reclamantei privind proiectul procesului-verbal în discuţie, dar şi prin exercitarea contestaţiei prevăzute de cap. V din O.U.G. nr. 66/2011.

Executarea contractelor se face cu bună-credinţă, bună-credinţă trimisă în derizoriu de refuzul reclamantei de a ridica/recepţiona corespondenţa transmisă în executarea contractului/contractelor de finanţare, fiind indubitabil că prin astfel de conduită reclamanta, încercând să se sustragă de la evidenta sa culpă contractuală, încălcând astfel principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, a promovat prezenta acţiune.

În cazul în care reclamanta şi-a modificat temporar sau permanent adresa de corespondenţa, conform prevederilor contractelor de finanţare, avea obligaţia de a anunţa aceste modificări survenite.

În consecinţa celor învederate, se poate constata că instanţa de fond nu a ţinut cont de apărările formulate de recurent şi nici de hotărârile CJUE pronunţate cu privire la prejudiciul produs bugetului UE.

Prin Decizia nr. 1216/2015 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în şedinţa publică 18 martie 2015, instanţa supremă este de acord că obligaţia de recuperare a fondurilor U.E. intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Cu atât mai mult cu cât în contractul de finanţare părţile au stabilit prin prevederile art. 10 alin. (5) şi (6) din contractul de finanţare: "săvârşirea de nereguli este o încălcare a prevederilor contractuale şi, deci, generează răspunderea patrimonială contractuală a autorului, beneficiarului sau autoritate de gestionare " coroborat cu art. 10 alin. (1), (2) şi 3 din acelaşi contract de finanţare, pentru sumele plătite necorespunzător, beneficiarul având obligaţia de a restitui respectivele sume, astfel obligaţia de restituire a sumelor menţionate fiind în primul rând una contractuală.

Cum în cazul în care se constată concursul între norma contractuală şi cea delictuală civilă, aşa cum în repetate rânduri a statuat atât doctrina cât şi practica judiciară, are întâietate norma contractuală, instanţa de fond trebuia ca în hotărârea pronunţată să aibă în vedere, în principal, prevederile contractului de finanţare legal încheiat şi producător de efecte juridice în întregul său şi, în secundar, prevederile normelor delictuale civile - conform cărora, contractul se bucură de legali tea şi conformitatea necontestată de niciuna de părţi.

Instanţa de fond însă, după cum se poate observa în hotărârea recurată, nu s-a raportat în niciun fel la prevederile contractului de finanţare şi la normele stabilite de părţi prin prevederile art. 4 din acesta, în vederea stabilirii eligibilităţii sumelor proiectului.

3. Referitor la pretenţiile reclamantei privind anularea Deciziei nr. x/24. Î1.2016 si a Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor nr. x/13.05.2016:

Împotriva titlului de creanţă emis de OIPOSDRU MENCS, A. a formulat Contestaţie, contestaţie înregistrată la autoritatea emitentă a titlului de creanţă sub numărul OT/3955/SJCSN/25.10.2016, prin care solicită ca OIPOSDRU-MENCS să 1) revoce actul administrativ; 2) să repună în termenul de formulare contestaţie.

Având in vedere ca nu au fost întrunite condiţiile prevăzute de 47 alin. (1)-(5) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, aceasta a fost respinsă, întrucât normele cap. V din O.U.G. nr. 66/2011 sunt imperative, precum şi prevederile art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, cuprinse în cap. V al acesteia.

Conform art. 47 alin. (4), termenul prevăzut în cadrul art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, este un termen de decădere.

Susţine recurentul că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.05.2016 a fost comunicat în data de 24.05.2016 prin confirmare de primire înregistrată la Oficiul poştal cu nr. x/24.05.2016, însă plicul nu a fost ridicat de reclamanta, fiind returnat cu menţiunea "Expirat termen păstrare".

Având in vedere ca reclamanta nu a receptat titlul de creanţă, neridicandu-1 de la oficiul poştal, autoritatea a recurs la publicarea pe site-ul http:/www.x.ro/index.php/articles/c834.

Contestaţia administrativă a reclamantei a fost înregistrată la autoritatea emitentă a titlului de creanţă sub numărul x/25.10.2016.

Având în vedere că la data de 01.08.2016 s-a publicat " PVC- oi 4999 id 140719", iar la data de 25.10.2016 beneficiarul finanţării a formulat contestaţie faţă de menţionatul titlu de creanţă, rezultă că între cele două date au trecut un termen de 62 zile, mult peste termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, instanţa de fond dispunând analiza în fond a contestaţiei administrative formulate de reclamantă, înregistrată sub numărul x/25.10.2016, contravine prevederilor:

- art. 47 alin. (4) O.U.G. nr. 66/2011,

- art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 3 Legea 554/2004 - referire la termenul de 30 zile, întrucât reclamanta nu a prezentat niciun motiv temeinic de împiedicare a lua la cunoştinţă despre titlul de creanţă în cauză,

- art. 185 alin. (1) C. proc. civ.,

- Recomandarea ICCJ nr. 99 din 14 aprilie 2017 cu privire Ia interpretarea normelor de drept ce vizează termenele de procedură (anexată prezentei).

În consecinţa celor mai sus învederate, solicită instanţei să admită recursul, să dispună casarea hotărârii civile nr. 2866/19.06.2018 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti şi, pe fond, să dispună respingerea cererii.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivul de casare invocat, în subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică.

Excepţia nulităţii recursului a fost respinsă în şedinţa publică de 8 octombrie 2021, pentru argumentele prezentate în practicaua prezentei decizii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum şi la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele, în continuare prezentate.

1. Criticile vizând soluţia de anulare a Scrisorilor Standard de Informare a Beneficiarului.

Înalta Curte constată că cererile de plata (C. pen.) şi cererile de rambursare (CR) depuse de societatea reclamantă au fost respinse de Organismul Intermediar (OI) prin Scrisori Standard de informare a Beneficiarului (SSIB).

Soluţionarea contestaţiilor formulate (plangerilor prealabile) a fost suspendată până la soluţionarea Suspiciunii de neregulă, societatea fiind informată prin Adrese cu privire la această masură a suspendării.

Suspiciunea de neregulă a fost solutionată ulterior, prin Procesul -Verbal de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Creantelor Bugetare (PV), însă soluţionarea contestaţiilor la SSIB nu a fost reluată.

Procesul-Verbal de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Creantelor Bugetare a fost contestat de societatea reclamantă, contestatia/plangerea prealabila fiind respinsă prin Decizie, pe un aspect formal şi anume tardivitate.

Instanta de judecata a fost investita cu anularea Deciziei de solutionare a contestatiei impotriva PV, cu anularea P-V si implicit cu anularea SSIB (contestatia la SSIB nu a fost solutionata).

Instanţa de fond a anulat SSIB urmare a faptului ca a anulat Decizia prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva PV motivând că: "având în vedere că CR/CP formulate au fost respinse pe motiv că exista o suspiciune de neregula, suspiciune care a condus la emiterea procesului-verbal(...) si ca decizia de solutionare a contestatiei formulate impotriva acestui proces-verbal a fost anulata (...) fiind necesara reluarea etapei administrative (...) se impune si anularea SSIB, urmand ca OI sa procedeze la analiza pe fond a CR si a C. pen. ce au fost formulate, avand in vedere modalitatea de solutionare a contestatiei impotriva Procesului-verbal (..)".

Înalta Curte constată că prima critică invocată în cererea de recurs, vizează un aspect nou, neinvocat în faţa instanţei de fond şi anume inadmisibilitatea pretenţiilor de anulare a SSIB prin prisma faptului ca aceste acte nu ar fi acte administrativ individuale.

Această excepţie nu poate fi analizată pentru prima oară în recurs, având în vedere că pârâtul nu a înţeles să o invoce în apărările formulate în faţa instanţei de fond. Această interdicţie se justifică prin faptul că instanţa de recurs nu poate fi investită direct, cu aspecte care vizează inadmisibilitatea acţiunii, controlul judiciar neputând fi exercitat decât în limitele dezlegărilor date de instanţa de fond asupra chestiunilor de fapt şi de drept cu care a fost legal învestită prin acţiunea introductivă.

2. În ceea ce priveşte criticile referitoare la soluţia de anulare a PV, Înalta Curte constată că recurentul se referă la aspectul tardivităţii depunerii contestaţiei administrative împotriva procesului – verbal de constatare a neregulilor, făcând însă referire şi la tardivitatea contestării în instanţă a scrisorilor de informare.

Instanţa de fond a tranşat chestiunea tardivităţii acţiunii în anularea SSIB prin încheierea de sedinţă din data de 23.01.2018, dispunând: "Respinge excepţia tardivităţii în privinţa contestării scrisorilor de informare, ca neîntemeiată", recurentul neformulând calea de atac şi împotriva încheierii de şedintă în discuţie.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că din actele dosarului rezultă că intimata a parcurs procedura prealabilă, respectiv a formulat contestaţii împotriva SSIB în termenul de 5 zile lucrătoare prevăzut chiar în actele administrative şi în Instrucţiunea nr. 103/18.03.2015.

Autoritatea pârâtă a suspendat soluţionarea tuturor contestaţiilor până la soluţionarea Sesizării de neregulă, soluţionare care a avut loc prin emiterea P-V nr. OI/4999/SJCSN din 13.05.2016.

Înalta Curte reţine că potrivit prevederilor art. 11 alin. (21) din Legea 554/2004: "În cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluţionare a plângerii prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluţionare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2)".

Prin urmare, termenul de 6 luni curge cel mai devreme de la data la care OI trebuia să reia procedura de soluţionare a contestaţiilor (plângerilor prealabile), respectiv de la data emiterii P-V din 13.05.2016 şi s-ar fi împlinit la 13.11.2016. Or, cererea de chemare in judecata a fost formulata la data de 01.09.2016, deci înăuntrul termenului de 6 luni.

Aspectul tardivităţii formulării contestaţiei administrative împotriva procesului-verbal este antamată în cadrul punctului 3 al cererii de recurs, prin care recurentul susţine că, potrivit contractului de finanţare beneficiarul are datoria să anunţe partea co-contractantă despre orice modificare care intervine în ceea ce priveşte datele de contact, situaţie juridică etc.

În cauză însă, nu se poate reţine o eventuală omisiune de comunicare a schimbării de sediu.

Contestaţia împotriva Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectului de convergenţă se face în termen de 30 de zile de la data comunicării actului (art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011).

Potrivit art. 10 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011:

"Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare se comunica debitorului, în următoarea ordine, prin:

a. Scrisoare recomandată cu confirmare de primire

b.Remitere

c.Afisaj public la sediul debitorului

d.Publicarea pe site-ul oficial sau la sediul autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene".

Procesul - Verbal a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză este P-V nr. OI/4999/SJCSN din 13.05.2016.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că recurentul-pârât nu a făcut dovada comunicării legale a actului administrativ contestat.

Din actele dosarului rezultă că reclamanta, în data de 01.09.2016, a solicitat obligarea pârâtului la emiterea actului, iar în data de 07.10.2016, pârâtul a informat reclamanta, prin Adresa nr. x, că procesul-verbal a fost comunicat prin poştă şi publicat pe site-ul instituţiei, iar contestaţia administrativă a fost depusă la data de 25.10.2016.

Pe de altă parte, se constată că procesul-verbal nu a fost comunicat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. La dosar a fost depusă copia unui plic care are menţiunea că în data de 27.04.2016 la adresa din str. x, sector 2 s-a transmis un act inregistrat sub un alt număr - x/31.03.2016; în acest plic nu avea cum sa fie Procesul-verbal nr. x/13.05.2016, întrucât acesta are o data ulterioară.

De asemenea, la dosarul instanţei de fond a fost depus un alt plic din data de 24.05.2016, care a fost transmis la adresa din str. x, corp C2, cam. 15 şi care cuprinde menţiunea că acesta conţine un act cu numărul x/18.05.2016, diferit de cel contestat în cauză.

Prin urmare, OI nu a făcut dovada că a comunicat actul administrativ contestat în cauză.

De asemenea, nu are relevanţă dacă alte acte au fost comunicate legal şi primite de societatea reclamantă, în condiţiile în care actul ce face obiectul procesului nu a fost comunicat cu respectarea prevederilor legale, cum corect a constatat şi instanţa de fond.

În ceea ce priveşte comunicarea prin afişare, aceasta nu poate produce efecte înainte să fie parcurse, în ordine, metodele de comunicare de la lit. a)-c) ale art. 10 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin urmare, faţă de împrejurarea că transmiterea prin scrisoare recomandată nu a fost efectivă, OI avea obligaţia de a proceda la remiterea şi ulterior, la afişarea actului administrativ la sediul societăţii, în lipsa acestor formalităţi, afişarea pe site nu poate produce efecte.

Asadar, în mod corect instanţa de fond a apreciat că în lipsa unei comunicări valabile şi legale, termenul de 30 de zile nu curge.

Restul susţinerilor recurentuluinu vizeaza tardivitatea contestatiei, fiind aspecte generale ce ţin de fondul pretenţiilor deduse judecăţii (sumele de bani cuvenite/sesizarea de neregula), care nu au fost analizate de instanţa de fond, care a tranşat strict tardivitatea formulării contestaţiei administrative împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor.

3. Motivul de recurs referitor la pretenţiile privind anularea Deciziei x/24.11.2016 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/13.05.2016 este dezvoltat prin reiterarea aspectelor învederate la punctul 3 al cererii de recurs referitoare la comunicarea actului administrativ atacat şi la tardivitatea depunerii contestaţiei.

Înalta Curte constată că art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004 şi art. 185 alin. (1) C. proc. civ., invocate de recurentul-pârât, nu sunt incidente în cauză, întrucât societatea reclamantă nu a pierdut niciun termen, având în vedere că, urmare a lipsei comunicării legale a procesului-verbal a cărui anulare s-a solicitat, termenul nu a început să curgă.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – pârât Ministerul Educaţiei (fost Ministerul Educaţiei Naţionale) - Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman împotriva sentinţei civile nr. 2866 din 19 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2021.