Legality of public employment selection: validity of 24-hour contestation deadline under HG no. 611/2008 over general civil procedure rules and sufficiency of online bibliography publication

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Garda Naţională de Mediu solicitând suspendarea executării rezultatului şi anularea concursului din 22.05.2019 organizat de pârâtă pentru ocuparea postului de comisar, clasa I, grad profesional debutant la Biroul control transfer deşeuri – Serviciul controlul gestiunii deşeurilor şi amestecurilor periculoase – Direcţia Controlul Poluării, precum şi obligarea autorităţii pârâte să organizeze un nou concurs cu respectarea dispoziţiilor legale.

De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces, precum şi obligarea la plata unor daune morale în cuantum de 2000 de euro, conform art. 18 alin. (3) din Legea 554/2004.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 124 din 5 iulie 2019, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, în totalitate, acţiunea promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu instituţia pârâtă Garda Naţională de Mediu, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 124 din 5 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ.

1.3.1. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant arată că instanţa de fond a respins acţiunea, ca nefondată, fără a analiza, în concret, cererea reclamantului şi fără a răspunde tuturor apărărilor formulate de acesta, rezumându-se doar la a lua în considerare apărările autorităţii pârâte, pe motiv că nu s-a invocat o excepţie de nelegalitate, deşi judecătorul are dreptul să analizeze cauza sub toate aspectele, ţinând cont de dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ. şi de cele ale art. 4 din Legea 554/2004, care prevăd obligaţia judecătorului de a stărui prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, precum şi a se sesiza din oficiu cu privire la nelegalitatea unor acte administrative normative.

Consideră recurentul că, prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond nu a făcut nici o trimitere la argumentele sale, rezumându-se la a reda fragmente din H.G. nr. 611/2008, nefăcând nici un fel de referire la faptul ca pârâta nu a postat contestaţia reclamantului pe pagina de Internet a Gărzii Naţionale de Mediu şi nu a comunicat nici un răspuns subsemnatului până la introducarea acţiunii în instanţă, când a început să încerce să salveze aparenţa dreptului.

1.3.2. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.: hotărârea dată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material

În cadrul acestei critici de nelegalitate, recurentul a înţeles să expună rezumativ situaţia de fapt şi argumentele pe care le-a învederat în cadrul contestaţiei formulate împotriva rezultatului concursului, menţionând, în esenţă, următoarele aspecte:

Primul motiv de nelegalitate a constat în faptul că, în timpul concursului, toţi candidaţii au avut probleme cu cunoaşterea bibliografiei, deoarece nu a fost afişată pe Internet, aspect recunoscut de toţi angajaţii pârâtei care au participat în calitate de supraveghetori Ia susţinerea probei scrise a concursului.

Deşi am formulat contestaţie, comunicată prin e-mail pârâtei la data de 25.05.2019, ora 12:36 a.m. (0:36), precum şi prin poştă, în aceeaşi zi, 25.05.2019, care a fost înregistrată la sediul pârâtei la 27.05.2019, pârâta nu a înregistrat în nici un mod contestaţia subsemnatului, care să apară în documentele postate pe Internet, situaţie pe care a considerat-o un alt motiv de anulare a concursului, pentru ca s-a refuzat menţionarea contestaţiei pe pagina Gărzii Naţionale de Mediu, chiar dacă era tardiv introdusă, în opinia pârâtei.

De asemenea, am apreciat ca un alt motiv al contestaţiei faptul că bibliografia nu a fost corect postată pe pagina de Internet, situaţie dovedită şi prin înscrisurile comunicate prin întâmpinare de către pârâtă, în sensul că pagina cu bibliografia era nesemnată şi nedatată, situaţie singulară faţă de celelalte înscrisuri postate online de către autoritate, înscrisuri care poartă dată şi semnătură, fiind menţionat şi numele persoanei care semnează celelalte documente.

Mai susţine recurentul că prin răspunsurile la întâmpinare formulate în cauză, a arătat că, prin dispoziţiile art. 63 din H.G. nr. 611/2008, termenul de contestare era de 24 de ore de la data afişării rezultatului selecţiei dosarelor, respectiv data afişării rezultatului probei scrise ori interviului, fără a se face menţiunea că termenele pe ore se calculează începând de la ora afişării, aspect care este în contradicţie cu dispoziţiile art. 156 din acelaşi act normativ.

Recurentul-reclamant invocă faptul că termenul de contestaţie de 24 de ore, începe să curgă de la ora 0:00 a datei de 24.05.2019, ţinând cont de faptul că rezultatul a fost afişat la data de 23.05.2019, având în vedere dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care stabileşte că termenul calculat pe ore începe să curgă de la ora 0:00 a zilei următoare afişării şi că, în situaţia în care termenul expiră într-o zi nelucrătoare, acesta se prelungeşte până la prima zi lucrătoare, care era data de 27.05.2019.

Susţine acest lucru deoarece rezultatul concursului la proba scrisă a fost afişat în zi de joi, iar termenul de contestare de 24 de ore începea să curgă de la ora 0:00 a zilei de 24.05.2019, care era zi de vineri, iar expirarea termenului era în zi de sâmbătă, în zi nelucrătoare, art. 181 prevăzând sintagma "dacă legea nu dispune altfel".

Arată recurentul că prin apărările formulate, pârâta face trimitere doar la art. 63 din H.G. nr. 611/2008, care, reprezintă normele metodologice pentru aplicarea Legii 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici. Ţinând cont că Legea nr. 188/1999 nu conţine o dispoziţie expresă referitoare la anumite termene de contestare, iar art. 117 din acelaşi act normativ prevede că dispoziţiile Legii 188/1999 se completează cu dispoziţiile din dreptul civil, apreciază recurentul că pentru calcularea unor termene trebuia să se ţină cont de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) din C. proc. civ.

Mai susţine recurentul că dacă s-ar lua în calcul alte termene, H.G. nr. 611/2008 ar încălca dispoziţiile art. 77-78 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, în sensul că actele administrative normative, date în executarea unor legi, nu trebuie să depăşească sfera de reglementare a legilor şi nu pot să excedeze dispoziţiilor acestora, limitându-se strict la dispoziţiile legii.

Mai invocă recurentul şi dispoziţiile Deciziei CCR 819/2008, care stabileşte că, atunci când în legislaţia aplicabilă litigiilor există dispoziţii discriminatorii, instanţele judecătoreşti au dreptul, ca pe cale judiciară, să elimine dispoziţiile discriminatorii, ţinând cont de dispoziţiile O.G. nr. 137/2000.

De asemenea, recurentul menţionează incidenţa art. 7 din C. proc. civ., referitor la legalitate, precum şi a art. 8 din acelaşi cod referitor la egalitatea părţilor în exercitarea drepturilor procesuale.

În final arată recurentul-reclamant că, în mod greşit, instanţa de fond nu a acceptat spre administrare proba cu înregistrarea video a discuţiilor purtate în sala de concurs cu supraveghetorii, acceptând, fără temei, apărarea pârâtei, în sensul că proba cu înregistrare video este utilizată doar în cadrul interviului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma motivelor invocate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum şi la dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant vizează doar soluţia pronunţată asupra fondului cauzei, nu şi pe cea de respingere a cererii de suspendare a rezultatului concursului.

1. În ceea ce priveşte motivul de casare referitor la nemotivarea hotărârii atacate, prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că argumentele prezentate în susţinerea acestuia nu întrunesc ipoteza textului procedural menţionat.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Înalta Curte constată însă, că în conţinutul cererii de recurs nu se identifică susţineri referitoare la faptul că hotărârea pronunţată nu ar corespunde cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. sau la existenţa unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Verificând conţinutul sentinţei atacate se reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Contrar celor afirmate de recurent, instanţa de fond a analizat toate susţinerile acestuia referitoare la nelegalitatea concursului organizat de autoritatea pârâtă, răspunzând prin argumente de fapt şi de drept, fundamentate concret pe înscrisurile depuse la dosar.

Faptul că recurentul este nemulţumit de modalitatea în care instanţa de fond a interpretat probatoriul administrat în cauză şi şi-a conceput raţionamentul juridic, nu se poate subsuma ipotezei de nemotivare a hotărârii, motivul de casare invocat în acest sens, fiind nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, instanţa de fond, în mod temeinic şi legal, a reţinut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că reclamantul a avut acces în mod neîngrădit la bibliografia de concurs organizat de către instituţia pârâtă, site-ul subscrisei putând fi accesat începând cu data publicării anunţului, respectiv 19.04.2019, aşa cum reiese şi din adresa nr. 3423/GM 31.05.2019 emisă de responsabilul din cadrul IT, motiv pentru care nu a putut reţine afirmaţia reclamantului, conform căreia nu ar fi avut acces la bibliografia de concurs, datorită disfuncţionalităţii paginii de internet a autorităţii.

În acest sens, instanţa de control judiciar constată că anunţul concursului, bibliografia precum şi condiţiile de participare au fost publicate pe site-ul Gărzii Naţionale de Mediu, la sediul Comisariatului General al Gărzii Naţionale de Mediu, în Monitorul Oficial al României nr. 416/19.04.2019, în ziarul BURSA, pe site-ul posturi.gov.ro, în condiţiile în care recurentul avea posibilitatea de a solicita această bibliografie în momentul înregistrării dosarului de concurs.

În conţinutul cererii, reclamantul afirmă că motivul pentru care a fost notat cu 26 de puncte a fost imposibilitatea accesării paginii de internet, însă faţă de cele menţionate anterior rezultă că odată cu afişarea anunţului privind concursul a fost afişată şi bibliografia de concurs, la data de 19.04.2019, iar în cazul în care nu ar fi fost posibilă vizualizarea bibliografiei, nu ar fi fost posibilă nici luarea la cunoştinţă de către reclamant a anunţului cu privire la data organizării concursului cât şi cu privire la condiţiile de participare, aceste două elemente făcând parte integrantă din fişierul privind organizarea concursului.

Dacă reclamantul nu ar fi avut acces la bibliografie, nu ar fi avut posibilitatea vizualizării anunţului şi a condiţiilor de înscriere şi participare, ţinând cont şi de faptul că dosarul acestuia a fost admis în urma selecţiei.

În ceea ce priveşte critica vizând termenul de exercitare a dreptului la contestarea rezultatului obţinut la proba scrisă, Înalta Curte constată că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile generale ale art. 181 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., deoarece în speţă sunt aplicabile normele speciale prevăzute de art. 63 coroborate cu art. 156 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, potrivit cărora termenul de 24 de ore se calculează începând de la ora afişării rezultatelor concursului, respectiv 23.05.2019 ora 11:45.

Contrar afirmaţiilor recurentului, în cauză este aplicabilă sintagma din art. 181 alin. (1) C. proc. civ. "dacă legea nu dispune altfel", având în vedere că H.G. nr. 611/2008 este emisă în aplicarea Legii nr. 188/1999, care stabileşte în competenţa Guvernului abilitatea de a emite norme metodologice, inclusiv sub aspectul reglementării unor termene speciale, cum este şi cel în discuţie, având în vedere chiar şi situaţia în care termenul se sfârşeşte într-o zi nelucrătoare, situaţie care nu este aplicabilă, având în vedere că data de 24.05.2019 a fost zi lucrătoare (vineri).

Chiar şi în aplicarea art. 181 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ., termenul de 24 de ore începea să curgă în data de 24.05.2019 ora 00:00 adică ziua următoare celei de 23.05.2019) şi se sfârşea în data de 24.05.2019 ora 24:00, astfel încât data de 25.05.2019, ora 12:36 depăşea termenul de 24 de ore prevăzut de H.G. nr. 611/2008.

Considerăm că trebuie avută în vedere şi motivarea pertinentă a instanţei de fond de la pagina 7 alin. (4)-(10) din hotărârea atacată, în care se arată în mod judicios că: "Termenele stabilite pe ore prefigurează un principiu de bază al desfăşurării concursurilor şi anume operativitatea" .

Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că, reclamantului i s-a răspuns contestaţiei formulate, motivat, învederându-se tardivitatea depunerii acesteia, fiind informată inclusiv ANFP despre situaţia menţionată de recurent în contestaţia depusă.

În acest context, neafişarea pe site-ul instituţiei a contestaţiei formulate de reclamant, în condiţiile în care, din cauza tardivităţii, aceasta nu mai putea produce consecinţe juridice, nu are cum să conducă la anularea concursului, nefiind prevăzută vreo normă expresă de sancţionare cu nulitatea a unei astfel de situaţii.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentului de a se administra proba cu înregistrarea video a examenului scris, Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 53 alin. (10) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici: "Candidatul are obligaţia de a preda secretarului comisiei de concurs, respectiv persoanelor care asigură supravegherea, lucrarea scrisă, respectiv testul-grilă, la finalizarea lucrării ori la expirarea timpului alocat probei scrise, semnând borderoul special întocmit în acest sens potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 2C.

Borderoul de predare a lucrărilor se păstrează de către secretarul comisiei de concurs până la finalizarea concursului"

Prin urmare nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă înregistrarea video a probei scrise, ci doar întocmirea unui borderou de predare a lucrărilor.

Obligativitatea înregistrării video, astfel cum în mod corect, a reţinut şi instanţa de fond, este prevăzută doar în cazul probei interviului, conform art. 57 din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinţei nr. 124 din 5 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2021.