Constitutional challenge referral appeal dismissed as untimely after 48-hour deadline forfeited.

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, B. (Ministru al Apărării Naţionale), Direcţia Informare şi Relaţii Publice din Ministerul Apărării Naţionale, C. (Şef DIRP din MAPN), şi cu participarea Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâţilor la soluţionarea integrală a plângerii prealabile din 08.09.2020 (ce se referă la solicitarea de sancţionare disciplinară şi demiterea din funcţie a şefului Direcţiei Informare şi Relaţii Publice din MAPN colonel D.), obligarea tuturor pârâţilor la plata de daune morale pentru lezarea demnităţii şi onoarei reclamantului în cuantum de 1.000.000 RON, obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 3.000.000 RON fiecare, precum şi obligarea pârâţilor la prezentarea situaţiei reale a numărului total de dosare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti cu militarii în activitate şi în rezervă dar şi a situaţiei celor soluţionate definitiv cu obiectul acestora.

La termenul de judecată din 13.04.2021 reclamantul a formulat şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a mai multor dispoziţii din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, respectiv art. 5, 7, 9-11, 13-14, 141, art. 21, art. 28-30, art. 34, art. 341, art. 35, art. 352, art. 354, art. 358-art. 3512 art. 36 lit. c)1, art. 411, art. 46, art. 48, art. 56-57, art. 59, art. 73, art. 75, art. 751, art. 76-77, art. 771-773, art. 78, art. 84-86 din Legea nr. 80/1995, precum şi a O.U.G. nr. 36/2020.

La data de 08.06.2021 E. a formulat cerere de intervenţie accesorie prin care a arătat că înţelege să sprijine poziţia procesuală a reclamantului.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1782 din 24 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal Respinge cererea de sesizare Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant ca inadmisibilă.

S-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, ca neîntemeiate.

S-a admis în parte cererea formulată de către reclamantul A. şi intervenienta E. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, B. (Ministru al Apărării Naţionale), Direcţia Informare şi Relaţii Publice din Ministerul Apărării Naţionale şi C. (Şef DIRP din MAPN)

A fost obligat pârâtul MAN să răspundă petiţiei reclamantului din 08.09.2020.

S-au respins capetele de cerere referitoare la plata de daune morale pentru lezarea demnităţii şi onoarei şi de acordare a despăgubirilor pentru discriminare ca neîntemeiate.

S-a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de E. ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de amendare a reclamantului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, au formulat recurs recurentul-reclamant A. şi recurenta-intervenientă E.

S-a arătat că, deşi instanţa de fond a pus in discuţie excepţia de neconstituţionalitate, a pronunţat o soluţie de respingere fără a motiva aspectul lipsei legăturii cu soluţionarea cauzei, fiind încălcate dispoziţiile art. 233 şi ale art. 425 din C. proc. civ., dar şi ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii – pârâţi nu au formulat întâmpinări în ceea ce priveşte recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte constată că recurenţii - reclamanţi nu au exercitat în termen calea de atac, pentru considerentele în continuare arătate.

Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1),(2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. (...)".

Astfel, data pronunţării încheierii (sentinţei) prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate are efectul declanşării curgerii termenului de recurs, în raport de această dată, calculându-se ultima zi de declarare a căii de atac potrivit art. 181 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de 48 de ore prevăzut de 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, hotărârea împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs fiind pronunţată la data de 24 noiembrie 2021, recursul fiind declarat la data de 26.02.2022, prin poştă electronică (dosar).

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Înalta Curte aminteşte că sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., însă constată că recurenţii nu au formulat o cerere de repunere în termenul de recurs.

De asemenea, reţine instanţa de control judiciar că termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ şi sunt sancţionate cu decăderea şi cum recurentul-reclamant şi recurenta – intervenientă au declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reţinut anterior, sancţiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 489 alin. (1), respectiv art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. şi va respinge recursul ca tardiv formulat.

6 Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 489 alin. (1) şi art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. şi recurenta-intervenientă E. împotriva sentinţei civile nr. 1782 din 24 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 octombrie 2022.