Surveillance of religious minority: defining Securitate worker status as suppression of fundamental rights under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a la data de 19.03.2020, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pârâtul A., solicitând să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1035 din 27 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul arătând că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de situaţia de fapt reţinută prin materialul probator administrat.

S-a invocat in acest sens, sub un prim aspect, măsurile dispuse în Nota de analiză privind dosarul de urmărire informativă "Reformistul'" (dosar nr. x, voi. 1, f. x), datată 31.01.1985, însuşit de acesta sub semnătură olografă.

De asemenea, s-a arătat că pe marginea raportului din 16.12.1982 (dosar nr. x, voi. 1, fila x) întocmit de I.J. Hunedoara cu privire la dl M.C., domnul A. a consemnat din nou motivul politic al urmăririi acestuia, cu propunerea de a fi "/.../anchetat în legătură cu transportul viţelului./.../."

Prin adresa din 07.01.1985 (dosar nr. x, f. x), completată olograf de către intimat, acesta a solicitat interceptarea corespondenţei interne a dlui M.C. (prescurtarea CNSAS), arătând că J...I. Interesează: legături şi natura acestora, comentarii negative, alte aspecte de interes operativ./.../.", domnia fiind destinatarul materialelor obţinute.

Totodată, s-a arătat că la 11.08.1986 (dosar nr. x, voi. 1, fila x) intimatul, sub semnătură olografă, a propus închiderea dosarului de urmărire informativă întrucât,/.../din totalitatea datelor existente nu rezultă că cel în cauză să desfăşoare activitate organizată sau de natură să aducă atingere securităţii statului, limitându-se în generai la studiul în familie,/.../.", document ce dovedeşte prin conţinut o dată în plus participarea intimatului-pârât la instrumentarea acestui dosar exclusiv din motive politice.

In concluzie, recurentul – reclamant a susţinut că activitatea desfăşurată de către domnul A., în calitate de angajat al fostei Securităţi, a îngrădit dreptul la viaţă privată - art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, întrucât simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestora ori prin anchetarea celui urmărit si pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, constituia o violare a dreptului la viată privată (art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice).

Este greşită interpretarea dată prin sentinţa atacată, potrivit căreia activitatea prin care intimatul-pârât a luat declaraţii persoanei urmărite nu ar dovedi, prin ea însăşi, suprimarea sau îngrădirea drepturilor omului. Anchetarea unei persoane urmărite pentru convingerile sale religioase nu poate fi privită ca o activitate pur tehnică. în realitate, luând declaraţiile celui urmărit, pentru motivul arătat anterior, intimatul dovedea cunoaşterea motivului politic, abuziv, lipsit de legătură cu siguranţa naţională, pentru care era derulată acţiunea informativă şi, în consecinţă, se dovedeşte că intimatul participa conştient şi activ la acţiunile intruzive care însemnau îngrădirea dreptului la viaţă privată.

Este cunoscut faptul că regimul comunist încerca să descurajeze şi să limiteze prin toate mijloacele practicarea religiei. Principalele victime ale acestei politici erau cultele minoritare (neagreate de regim), atât cele interzise, cât şi cele care erau recunoscute oficial. Aceste culte nu îşi puteau promova nestingherit mesajele.

Pentru argumentele prezentate s-a arătat că sunt asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securităţii", fiind intemeiat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul – pârât nu a formulat întâmpinare la recurs.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cu o cerere prin care a solicitat să se aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..

Prin sentinţa recurată acţiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici de nelegalitate din perspectiva greşitei interpretări şi aplicări a dispoziţiilor art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate.

Aminteşte instanţa de control judiciar că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciată ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. a) noţiunea de lucrător al Securităţii ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Pe aspectul îndeplinirii acestor condiţii, instanţa de recurs reţine faptul că din cuprinsul Notei de Constatare x/2.08.2019, precum şi al înscrisurilor ataşate acţiunii, rezultă că domnul A. a fost angajat al fostei Securităţi, având gradul de locotenent (1982-1983), respectiv locotenent major (1985-1986) în cadrul I.J. Hunedoara, Securitatea Oraş Orăştie (1982-1986).

În ceea ce priveşte cea de a două condiţie, din aceleaşi înscrisuri rezultă că, în această calitate, pârâtul a participat activ la instrumentarea dosarului de urmărire informativă "Reformistul" (dosar nr. x) privind pe dl M.C. (prescurtarea CNSAS).

Cu privire la titularul dosarului menţionat, dl. M.C. (prescurtarea CNSAS) s-a avut in vedere că,,/.../a venit în Orăştie în cursul lunii decembrie 1978 ca urmare a căsătoriei sale cu numita V.D. (prescurtarea CNSAS), fiindu-ne semnalat de Direcţia a l-a că desfăşoară activitate intensă pe linia sectei ilegale "Adventişti-reformişti". întreţine în Bucureşti relaţii cu asemenea elemente şi ar avea cunoştinţa de existenţa unei tipografii clandestine care asigură materiale de studiu membrilor sectei" (dosar nr. x, f. x).

Pârâtul a întocmit Nota de analiză privind dosarul de urmărire informativă "Reformistul" (dosar nr. x), datată 31.01.1985, însuşită de acesta sub semnătură olografă, prin care, în considerarea motivului politic anterior precizat, propune următoarele măsuri:

- continuarea supravegherii informative prin sursele "Ionaşcu" şi "Tudoran" şi relaţia informativă "C./."; pentru a se stabili mai exact preocupările şi eventualele legături pe care aceştia şi le creează în perioada respectivă;

- dirijarea informatorului "Diaconescu" în scopul stabilirii preocupărilor şi a anturajului pe care acesta îl frecventează în comuna Gurasada;

- contactarea sa periodică, pentru a se stabili aspecte din activitatea şi preocupările sale;

- identificarea, culegerea de date şi semnalarea tuturor rudele sale din ţară, în scopul cooperării cu organele pe teritoriul cărora se află.

Anterior întocmirii acestui document, intimatul a preluat declaraţiile dlui M.C. (prescurtarea CNSAS) din 01.04.1982 (dosar nr. x, f. xv) şi 05.05.1983 (dosar nr. x, f. x), referitoare la activităţile şi rudele sale din cadrul cultului adventist, precum şi despre "materialele cu conţinut religios găsite la locuinţa mea în urma percheziţiei din 21 martie 1983".

Pe marginea raportului din 16.12.1982 (dosar nr. x, vol. 1, fila x) întocmit de I.J. Hunedoara cu privire la dl M.C., domnul A. a consemnat din nou motivul politic al urmăririi acestuia, cu propunerea de a fi "/.../anchetat în legătură cu transportul viţelului./.../."

Prin adresa din 07.01.1985 (dosar nr. x, f. x), completată olograf de către intimat, acesta a solicitat interceptarea corespondenţei interne a dlui M.C. (prescurtarea CNSAS), arătând că J...I. Interesează: legături şi natura acestora, comentarii negative, alte aspecte de interes operativ./.../.", fiind destinatarul materialelor obţinute.

Deşi curtea de apel a reţinut că activităţile desfăşurate cu privire la titularul dosarului informativ s-au referit exclusiv la activităţi profesionale, precum şi că notele de analiză depuse la dosarul cauzei au fost întocmite şi semnate de către locotenentul-colonel B., iar simpla menţionare a numelui pârâtului în cuprinsul notei (ca persoană responsabilă pentru implementarea unora dintre măsuri) în lipsa semnăturii nu este aptă a proba consimţământul exprimat de acesta cu privire la cele dispuse, Înalta Curte constată că, din Nota de analiză din data de 31.01.1985, semnată olograf de pârât, rezultă clar atât măsurile dispuse apte să dovedească imixtiunea în viaţa privată, precum şi motivul urmăririi "deplasările la familiile (....) cunoscute ca făcând parte din secta Adventiştii reformişti.

Definiţia legală a noţiunii de lucrător nu presupune situaţiile în care respectivele persoane (ofiţeri, subofiţeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceştia suprimau sau îngrădeau "drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului". Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară.

Importantă este, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de intimat, în viaţă personală a celui urmărit.

Or, operaţiunea de dirijare a reţelei informative constând în preluarea notelor furnizate de informatori, trasarea sarcinilor ce revin acestora în cadrul supravegherii informative a persoanelor intrate în atenţia Securităţii, dispunerea altor măsuri necesare pentru efectuarea acestei supravegheri, exploatarea informaţiilor obţinute constituie imixtiune în viaţa privată a persoanei semnalate şi îngrădirea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, îngrădire care s-a produs în momentul în care a întreprins măsurile anterior menţionate care au avut ca rezultat obţinerea unor informaţii despre viaţa privată şi anturajul persoanei urmărite, fără cunoştinţa şi acordul acesteia şi pentru motive care nu aveau legătură cu apărarea intereselor naţionale.

În momentul în care informaţiile referitoare la preocupările şi opiniile unei persoane erau preluate de Securitate şi deveneau obiect de lucru al acesteia, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, ci erau legate de faptul că regimul comunist nu accepta nici un fel de manifestare religioasă, se producea încălcarea dreptului la viaţă privată. Astfel, Înalta Curte constată că persoana urmărită nu a făcut decât să-şi exercite liber dreptul de a fi adeptul unui cult religios, respectiv de a fi parte din secta religioasă a adventiştilor reformişti.

Or, în contextul în care potrivit art. 30 alin. (1) şi (2) din Constituţia României republicată în B.Of. nr. 65 din 29 octombrie 1986 "Libertatea conştiinţei este garantată tuturor cetăţenilor Republicii Socialiste România. Oricine este liber să împărtăşească sau nu o credinţă religioasă. Libertatea exercitării cultului religios este garantată. Cultele religioase se organizează şi funcţionează liber. Modul de organizare şi funcţionare a cultelor religioase este reglementat prin lege" iar potrivit art. 33 din acelaşi act normativ "Secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice este garantat.", este evident că demersurile întreprinse de recurent au natura juridică a unei imixtiuni neprevăzute de legea aplicabilă momentului şi nici justificată de vreun scop legitim ori necesară într-o societate democratică.

Înalta Curte reţine că toate activităţile întreprinse care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale sau au urmărit să o facă, indiferent dacă au fost de iniţiere, propunere sau aprobare, etc., conduc la constatarea calităţii de lucrător în sensul prevăzut de dispoziţiile legale anterior enunţate. Astfel, se constată că legiuitorul nu face distincţie între persoanele care au iniţiat şi supus spre aprobare anumite măsuri şi persoanele care le-au aprobat, respectiv, le-au executat, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliţie politică să vizeze încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.

Curtea Constituţională a reţinut consecvent în jurisprudenţa sa (ex. Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009), faptul că "deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor/…/contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti", şi că "scopul ordonanţei răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României".

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, în speţă, sunt întrunite cumulativ condiţiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securităţii a intimatului-pârât.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea şi va constata calitatea pârâtului de lucrător al Securitătii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile din 1035 din 27 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A..

Constată calitatea pârâtului de lucrător al Securitătii.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 octombrie 2022.