Compensation claim appeal nullified for lack of cassation grounds under Article 488(1)(8)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Disputes Section) declared the claimant's appeal null and void, thereby upholding the lower court's decision that had rejected the claim as unfounded. The claimant had sought annulment of the Guarantee Fund for Insured Persons' decision rejecting as tardy a compensation claim for moral damages (118,250 RON) following the death of a minor relative in a road accident, arguing that the 90-day filing deadline under Article 14(1) of Law No. 213/2015 should run from the final criminal conviction. The High Court held that the appeal failed to meet the formal requirements of Article 486(1)(d) of the Civil Procedure Code, as the grounds raised were factual in nature and could not be subsumed under the limited cassation grounds of Article 488(1)(8), and that no ex officio ground of public order existed, thus applying Article 489 to nullify the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 488 din C. proc. civ; Compensation claim appeal nullified for lack of cassation grounds under Article 488(1)(8): The claimant had sought annulment of the Guarantee Fund for Insured Persons' decision rejecting as tardy a compensation claim for moral damages (118,250 RON) following the death of a minor relative in a road accident, arguing that the 90-day filing deadline under Article 14(1) of Law No. 213/2015 should run from the final criminal conviction. The High Court held that the appeal failed to meet the formal requirements of Article 486(1)(d) of the Civil Procedure Code, as the grounds raised were factual in nature and could not be subsumed under the limited cassation grounds of Article 488(1)(8), and that no ex officio ground of public order existed, thus applying Article 489 to nullify the appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal null because the grounds did not fall within the cases for cassation.
Full text
Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat anularea Deciziei nr. 23486/30.04.2020, obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii prin care să acorde despăgubiri în cuantum de 118250 RON pentru prejudiciile morale suferite de reclamant ca urmare a decesului minorului B. şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 23486/30.04.2020, pârâtul a respins ca tardivă cererea de plată prin care a solicitat acordarea de despăgubiri în cuantum de 118250 RON pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a decesului nepotului său, minorul B., în urma unui accident rutier.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1203 din 16 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
A susţinut recurentul că persoana vinovată de accidentul rutier a fost condamnată definitiv prin decizia penală nr. 261/15.03.2016.
Instanţa de fond a reţinut în motivare că există o prezumţie simplă, în baza legăturilor de familie, că recurentul – reclamant a cunoscut fapta şi persoana vinovată încă de la momentul accidentului.
În combaterea acestei aprecieri s-a arătat că la acel moment fiul său era divorţat, nepotul fiind în îngrijirea mamei.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea cererii de chemare în judecată.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, acesta nefiind motivat, criticile formulate, reprezentând reiterări ale apărărilor din faţa primei instanţe.
In subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, corect fiind constatată tardivitatea formulării cererii de plată.
5. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului.
Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.
Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.
Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.
Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.
Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate. Alegaţiile din cererea de recurs vizează elemente de fapt ale cauzei şi nu critici privind modalitatea în care prima instanţă a interpretat dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de 90 de zile, în ipoteza unei creanţe născute anterior deschiderii procedurii falimentului asigurătorului, cu atât mai mult cu cât instanţa a reţinut că, nici în raport de data rămânerii definitive a hotărârii penale, cerinţa prevăzută de lege nu este îndeplinită.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, reţinând că recursul promovat nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sau în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 din C. proc. civ., va admite excepţia şi va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1203 din 16 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 octombrie 2022.