Ethnic discrimination claim based on disparate national flag displays during state and minority anniversaries

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 05.12.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipului Sfântul Gheorghe - B. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat, în temeiul art. 20, alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, coroborat cu prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

1. anularea Hotărârii CNCD nr. 768 din 30.10.2019, comunicată la data de 27.11.2019;

2. obligarea CNCD să emită o nouă hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare pe criterii etnice cu privire la faptele sesizate prin petiţia nr. 7464/06.12.2018 a ADEC;

3. obligarea CNCD la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivare, reclamanta a reclamat în faţa C.N.C.D. tratamentul diferenţiat, discriminatoriu la adresa cetăţenilor români din mun. Sfântul Gheorghe aplicat acestora de către Primarul mun. Sfântul Gheorghe prin modul în care a fost arborat drapelul României în municipiul Sfântul Gheorghe cu ocazia Zilei Naţionale a României din 1 decembrie 2018.

La data de 30.10.2019, C.N.C.D. a emis Hotărârea nr. 768/2019 în dosarul nr. x/2018, prin care a constatat că nu sunt întrunite condiţiile pentru existenţa unei fapte de discriminare, potrivit art. 2 din O.G. nr. 137/2000, republicată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 466 din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipului Sfântul Gheorghe - B., şi cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta A. criticând-o pentru următoarele motive:

- instanţa de fond a nesocotit faptul că, în cauză, partea reclamată este primarul municipiului Sfântu Gheorghe, demnitar public, şi nu un reprezentant al comunităţii maghiare din Sfântu Gheorghe. Astfel, deşi constată faptul că primarul mun. Sfântu Gheorghe este cel vizat de acuzaţia de discriminare a comunităţii româneşti, în motivarea sentinţei instanţa de fond îl asimilează pe acesta unui simplu reprezentant al comunităţii maghiare, nu unui demnitar public astfel cum prevăd dispoziţiile art. art. 154 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ;

- este de notorietate faptul că primarul mun. Sfântu Gheorghe, B., participă activ la manifestările dedicate zilei de 15 martie, Ziua maghiarilor de pretutindeni, este prezent în centrul oraşului şi rosteşte discursuri prin care propagă idei retrograde, şovine, ostile României şi românilor. Prin comparaţie, acelaşi demnitar public ales local nu participă la manifestările publice dedicate Zilei Naţionale a României, ceea ce reprezintă în sine o discriminare pe criterii etnice a românilor.

- este de notorietate faptul că primarul a fost obligat de instanţă să amplaseze Stema României pe primărie, a fost amendat penal pentru îndepărtarea drapelului României de pe o clădire publică din Sfântu Gheorghe şi refuză în mod ostentativ să poarte eşarfa tricoloră potrivit legii;

- potrivit art. 4 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1157/2001 pentru aprobarea Normelor privind arborarea drapelului României, contrar celor susţinute de instanţa de fond, obligaţia legală pentru arborarea drapelului României cu ocazia Zilei Naţionale nu aparţine Prefecturii Covasna ci aparţine autorităţilor administraţiei publice locale, respectiv obligaţia cade în sarcina primarului mun. Sfântu Gheorghe, cel acuzat de comiterea unei fapte de discriminare pe criterii etnice a românilor din mun. Sfântu Gheorghe;

- contrar celor susţinute de instanţa de fond, în România nu există nicio prevedere legală care să-l oblige primarul mun. Sfântu Gheorghe să arboreze drapelul Ungariei cu ocazia zilei de 15 martie;

- caracterul discriminatoriu al conduitei primarului mun. Sfântu Gheorghe rezultă din modul diferit în care se raportează la cele două sărbători şi implicit la cele două comunităţi din oraş: dacă cu ocazia zilei de 15 martie se implică activ şi are grijă să respecte ziua şi sensibilitatea comunităţii maghiare arborând zeci de drapele de mari dimensiuni, fiind un participant activ, în piaţă, cu ocazia Zilei Naţionale a României acelaşi primar este absent din piaţă şi tolerează doar arborarea drapelului României pe care a lăsat-o în sarcina Prefecturii Covasna. În cauză tratamentul diferit este mai mult decât evident şi dovedit de reclamantă.

- fapta de discriminare a cetăţenilor români din mun. Sfântu Gheorghe nu a existat pentru că primarul mun. Sfântu Gheorghe, B., a arborat zeci de drapele ale Ungariei de mari dimensiuni, ci pentru că acelaşi primar nu a procedat în mod asemănător cu ocazia Zilei Naţionale a României din 1 decembrie 2018 atunci când nu a arborat drapelul României de aceleaşi dimensiuni şi în aceleaşi locuri cu drapelul Ungariei arborat cu ocazia zilei de 15 martie 2018;

- prin pavoazarea în mod diferit a străzilor din mun. Sfântu Gheorghe cu drapelul Ungariei cu ocazia zilei de 15 martie 2018 şi cu drapelul României cu ocazia zilei de 1 decembrie 2018, Ziua Naţională a României, cetăţenii români au fost trataţi diferit de către primarul mun. Sfântu Gheorghe, B., iar criteriul care a stat la baza acestui tratament diferit a fost etnia şi limba vorbită a locuitorilor din Sfântu Gheorghe.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul – pârât Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, nefiind întrunite condiţiile pentru existenţa unei fapte de discriminare potrivit art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

La data de 4 decembrie 2018 reclamanta A. a adresat pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), prin intermediul poştei electronice, o petiţie, înregistrată la CNCD sub nr. x/06.12.2018 (dosar nr. x/2018) prin care a reclamat tratamentul diferenţiat, discriminatoriu la adresa cetăţenilor români din municipiul Sfântul Gheorghe aplicat acestora de către Primarul municipiului Sfântul Gheorghe prin modul în care a fost arborat drapelul României cu ocazia Zilei Naţionale a României din 1 decembrie 2018.

La data de 30.10.2019 pârâtul CNCD a emis Hotărârea nr. 768/2019, prin care a constatat că nu sunt întrunite condiţiile pentru existenţa unei fapte de discriminare, potrivit art. 2 din O.G. nr. 137/2000, republicată, reţinând că nu există un drept încălcat al petentei ADEC prin acţiunea persoanei reclamate.

Fapta de discriminare care a făcut obiectul sesizării soluţionate de pârâtul CNCD prin Hotărârea nr. 768/2019, contestată de reclamantă sub aspectul legalităţii, vizează tratamentul pretins discriminator al cetăţenilor români din municipiul Sfântul Gheorghe, aplicat de către primarul municipiului, prin modul în care a fost arborat drapelul României în municipiul Sfântul Gheorghe cu ocazia Zilei Naţionale a României din 1 decembrie 2018, raportat la modul în care a fost arborat drapelul Ungariei pe stâlpii de iluminat de pe străzile principale ale oraşului pentru a sărbători 15 martie - Ziua Maghiarilor de Pretutindeni.

În acest sens, s-a susţinut că, la data de 15 martie 2018, Primăria municipiului Sfântul Gheorghe a arborat zeci de drapele ale Ungariei, de mari dimensiuni, pe stâlpii de iluminat de pe străzile principale ale oraşului, însă cu ocazia Zilei Naţionale a României, nu a arborat drapelul României în aceleaşi locuri şi la aceleaşi dimensiuni cu drapelul Ungariei.

Învestită cu recursul formulat de reclamantă, Înalta Curte aminteşte că, potrivit art. 483 din C. proc. civ. şi art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei doar examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanţa de fond, şi, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele, întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situaţiei de fapt.

Prin urmare acestea sunt limitele în care, în cele ce urmează, Înalta Curte va analiza criticile formulate de recurentă, respectiv modalitatea în care prima instanţă a analizat cauza prin prisma condiţiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, raportat la faptele invocate prin petiţia analizată de C.N.C.D.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că art. 3.2 şi la art. 5.1 următoarele din Convenţia-Cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, precum şi prevederile 231 din H.G. nr. 1157/2001 reglementează dreptul minorităţilor naţionale de a folosi simbolurile naţiunii maghiare (culorile roşu, alb, verde golite de orice conţinut statal), cu prilejul unor evenimente de importantă majoră pentru toată naţiunea maghiară, ceea ce nu este în măsură să aducă atingere sentimentelor naţionale ale populaţiei majoritare şi nu poate fi considerată discriminare la adresa cetăţenilor români din municipiul Sfântul Gheorghe.

O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, prevede că tratamentul diferit pentru definirea discriminării, trebuie să aibă la bază o serie de criterii prevăzute la alin. (2), referitoare la rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, vârstă, handicap, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi trebuie să se refere la persoane aflate în situaţia comparabile dar care sunt tratate în mod diferit.

Deşi formal, raportat la fapta reclamantă, criteriul cerut de textul de lege este întrunit, Înalta Curte constată că nu s-a făcut în speţă dovada tratamentului diferit, aplicat pe criteriul naţionalităţii, în situaţii asemănătoare.

Astfel, instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că analiza, atât cea proprie cât şi cea a C.N.C.D., se rezumă la a verifica dacă s-a aplicat un tratament inegal persoanelor aflate în situaţii comparabile.

Aminteşte Înalta Curte că pe calea prezentei acţiuni nu se analizează modul de aplicare a prevederilor H.G. nr. 1157/2001, cu privire la obligaţia abordării drapelului României, care, astfel cum s-a reţinut în decizia C.N.C.D., face obiectul unei sesizări contravenţionale, ci împrejurarea că autoritatea locală ar fi redus numărul drapelelor, dimensiunea acestora sau a intervenit asupra locurilor în care să fie arborate.

Cum instanţa de fond a analizat materialul probator, concluzionând în raport de planşele foto de la dosar, că, pentru organizarea festivităţilor zilei de 1 decembrie – Ziua Naţională a României în Municipiul Sf. Gheorghe, drapelul României a fost arborat pe străzile Municipiului, unele de mărimea unor clădiri, Înalta Curte constată că nu se poate constata din partea autorităţii locale vreo faptă sau atitudine în sensul aplicării unui tratament discriminator cetăţenilor români din Sfântul Gheorghe, pe criteriul apartenenţei la o etnie sau alta ori pe criteriul limbii vorbite.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurateă este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 466 din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 octombrie 2022.