Judicial Transfer Dispute: Balancing Individual Career Interests Against Institutional Workload and Vacancy Requirements

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/18.01.2022, doamna A., judecător cu grad profesional de curte de apel la Tribunalul Iaşi, a solicitat transferul la Curtea de Apel Iaşi.

În motivarea solicitării formulate, doamna judecător A. a invocat, în esenţă, motive de ordin profesional, arătând că are o vechime efectivă de 15 ani în funcţia de judecător, din care 8 ani a funcţionat la nivel de tribunal, iar de 5 ani şi 1 lună activează la Tribunalul laşi, astfel încât apreciază că transferul la instanţa superioară i-ar permite să îşi pună experienţa şi cunoştinţele în folosul acesteia. Doamna judecător a mai precizat că eventuala admitere a cererii sale nu ar afecta activitatea Tribunalului laşi, dat fiind că este o instanţă atractivă, pentru care se formulează în mod constant solicitări de transfer, astfel încât postul vacantat de dumneaei poate fi repede ocupat. De asemenea, doamna judecător şi-a exprimat disponibilitatea de a activa în cadrul Curţii de Apel laşi, în principal, în cadrul secţiei civile, eventual în secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

2. Hotărârea contestată

Prin Hotărârea nr. 352 din 24 februarie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer de la Tribunalul Iaşi la Curtea de Apel Iaşi, formulată de doamna judecător A..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 352 din 24 februarie 2022, doamna judecător A. a formulat contestaţie.

În susţinerea contestaţiei, reclamanta a arătat că prin Hotărârea secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 352/24.02.2022 s-a respins solicitarea sa de transfer de la Tribunalul laşi la Curtea de Apel laşi.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii sale de transfer, contestatoarea apreciază că aceasta este nefondată pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii.

Mai arată contestatoarea că practica referitoare la transferuri a Consiliului Superior al Magistraturii este în continuare arbitrară, în ciuda Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020, iar potenţialii beneficiari ai transferurilor se văd în posesia doar a unui drept virtual, imposibil de exercitat. Astfel, transferul reclamantei a fost apreciat ca nefiind oportun, întrucât Tribunalul laşi se afla într-o situaţie dificilă, deşi nu a existat o preocupare pentru buna funcţionare a acestei instanţe, arătându-se că erau vacante 7 posturi de execuţie, iar în afara acestora mai existau 2 posturi de judecători, care deşi figurau ca fiind ocupate, nu aveau titulari, aceştia fiind deja delegaţi din data de 15.10.2021 la Curtea de Apel laşi în vederea valorificării rezultatelor concursului de promovare efectivă susţinut în anul 2021.

De asemenea, contestatoarea mai precizează că au fost puse în balanţă două interese legitime private vizând cariera, respectiv interesul său la promovare profesională şi interesul similar altor două colege pentru care s-a dispus valorificarea rezultatelor concursului de promovare efectivă susţinut de acestea în anul 2021.

Totodată, se mai arată că unul dintre motivele care au stat la baza respingerii cererii de transfer îl reprezintă comunicarea unor avize nefavorabile de către instanţele implicate în procedura de transfer, deşi aceste avize au doar caracter consultativ, iar de-a lungul timpului Consiliul nu a ţinut permanent cont de avizele negative ale instanţelor, inclusiv la momentul la care reclamanta a fost transferată de la Tribunalul Suceava la Tribunalul laşi.

Drept urmare, s-a susţinut că nu a fost realizat un just echilibru între interesul public şi interesul legitim privat al reclamantei.

Pentru toate aceste considerente, contestatoarea solicită admiterea contestaţiei şi revocarea Hotărârii secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 352/24.02.2022 cu consecinţa admiterii cererii sale de transfer de la Tribunalul laşi la Curtea de Apel laşi,

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea Hotărârii secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 352/24.02.2022 prin care s-a respins cererea de transfer a reclamantei de la Tribunalul Iaşi la Curtea de Apel Iaşi.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 352 din 24 februarie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este nefondată.

Contestatoarea susţine că practica referitoare la transferuri a Consiliului Superior al Magistraturii este arbitrară, în ciuda Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020.

De asemenea, mai precizează că au fost puse în balanţă două interese legitime private vizând cariera, respectiv interesul său la promovare profesională şi interesul similar altor două colege pentru care s-a dispus valorificarea rezultatelor concursului de promovare efectivă susţinut de acestea în anul 2021.

Totodată, se mai arată că unul dintre motivele care au stat la baza respingerii cererii de transfer îl reprezintă comunicarea unor avize nefavorabile de către instanţele implicate în procedura de transfer, deşi aceste avize au doar caracter consultativ, iar de-a lungul timpului Consiliul nu a ţinut permanent cont de avizele negative ale instanţelor, inclusiv la momentul la care reclamanta a fost transferată de la Tribunalul Suceava la Tribunalul laşi.

Drept urmare, s-a susţinut că nu a fost realizat un just echilibru între interesul public şi interesul legitim privat al reclamantei.

Astfel, prin cererea înregistrată la Consiliul Superior ai Magistraturii sub nr. x/18.01.2022, doamna A., judecător cu grad profesional de curte de apel la Tribunalul laşi, a solicitat transferul la Curtea de Apel laşi.

În motivarea solicitării formulate, reclamanta a invocat, în esenţă, motive de ordin profesional, arătând că avea o vechime efectivă de 15 ani în funcţia de judecător, din care 8 ani a funcţionat la nivel de tribunal, iar de 5 ani şi 1 lună activa la Tribunalul laşi, astfel încât a apreciat că transferul la instanţa superioară i-ar permite să îşi pună experienţa şi cunoştinţele în folosul acesteia. Contestatoarea a mai precizat că eventuala admitere a cererii sale nu ar fi afectat activitatea Tribunalului laşi, dat fiind că este o instanţă atractivă, pentru care se formulează în mod constant solicitări de transfer, astfel încât postul vacantat de dumneaei putea fi repede ocupat. De asemenea, reclamanta şi-a exprimat disponibilitatea de a activa în cadrul Curţii de Apel laşi, în principal, în cadrul secţiei civile, eventual în secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

În temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Direcţia resurse umane a întocmit nota nr. x/2021 din 21.02.2022, însoţită de referatul care cuprinde datele relevante privind cariera de judecător sau de procuror a solicitantului şi motivele pe care se întemeiază cererea, precum şi datele statistice privind situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer.

Din analiza traseului profesional, a rezultat că reclamanta avea o vechime în funcţia de judecător de 15 ani şi 3 luni, dintre care 5 ani la Tribunalul laşi, precum şi o vechime în grad profesional de Curte de Apel de 4 ani.

În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea de Apel laşi şi Tribunalul laşi au avizat nefavorabil transferul doamnei judecător A. de la Tribunalul laşi.

În temeiul dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, secţia pentru judecători a respins cererea de transfer formulată de reclamantă.

Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: .

"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţa la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. în cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă o instanţă din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Conform art. 611 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile sau compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau ale acestui parchet o impun."

Totodată, potrivit art. 612 din acelaşi act normativ, "La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin, (1);

b)volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c)specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de naveta, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Astfel, din interpretarea dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

De asemenea, art. 612 din Legea nr. 303/2004 nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în considerentele hotărârii atacate au fost expuse informaţii privind traseul profesional, vechimea în funcţia de judecător şi cea de la Tribunalul Iaşi a contestatoarei, date referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer, dar şi argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

Înalta Curte, contrar susţinerilor contestatoarei, apreciază că, la soluţionarea cererii de transfer formulate, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin profesional invocate în cerere, în cauza de faţă fiind determinante volumul de activitate al instanţei de la care s-a solicitat transferul şi situaţia posturilor vacante la această instanţă.

Având în vedere situaţia Tribunalului Iaşi, unde existau 7 posturi temporar vacante, iar numărul cauzelor/schemă depăşea media naţională (spre deosebire de Curtea de Apel laşi unde erau vacante 2 posturi, iar numărul cauzelor/judecător şi cel al cauzelor/schemă erau sub mediile naţionale), precum şi avizele nefavorabile ale celor două instanţe implicate în transfer, secţia pentru judecători a apreciat că la acel moment nu era oportun transferul contestatoarei, fiind necesar a se păstra justul echilibru între interesul personal al solicitantei şi interesul general al instanţelor implicate în procedură.

Astfel fiind, în mod corect, secţia pentru judecători a apreciat că la acel moment nu era oportun transferul reclamantei, având în vedere concluzia anterior expusă în sensul necesităţii de a se menţine un just echilibru din perspectiva situaţiei de personal a Tribunalului laşi, raportat la volumul de activitate al acestei instanţe.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că susţinerile contestatoarei referitoare la ocuparea celor două posturi vacante la Curtea de Apel laşi de către cele două colege, prin procedura prevăzută de art. 52 alin. (3) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1348/2019, nu sunt relevante în cauză.

Astfel, legalitatea hotărârii atacate emise de Consiliu nu poate fi analizată prin raportare la aspectele învederate de contestatoare, întrucât ne aflăm în situaţia unor proceduri diferite (transfer şi promovare), având reglementări diferite, proceduri în care sunt implicaţi şi factori de decizie diferiţi. în acest sens precizăm că transferurile judecătorilor sunt aprobate de către secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în timp ce ocuparea posturilor vacante prin valorificarea rezultatelor obţinute în urma concursului de promovare efectivă se poate dispune numai la solicitarea preşedintelui instanţei la care este vacant postul, Consiliul neavând atribuţii în acest sens.

Soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea criteriilor prevăzute de lege, după cum rezultă inclusiv din practica instanţei supreme. Astfel, motivele de ordin personal şi familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a unităţilor de parchet implicate în procedura transferului." (concluzie valabilă şi în cazul instanţelor).

Înalta Curte constată că secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv şi aceste aspecte invocate, care au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele consultative ale instanţelor implicate, vechimea în funcţie, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe.

În concluzie, hotărârea a cărei anulare o solicită contestatoarea a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

Conform jurisprudenţei, oportunitatea este capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale.

Referitor la susţinerile contestatoarei prin care aceasta invocă lipsa de consecvenţă a Consiliului în soluţionarea cererilor de transfer, prin raportare la luarea în considerare a avizelor emise de instanţele implicate în procedură, nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii, atât timp cât fiecare cerere de transfer se analizează în funcţie de împrejurările existente la data formulării şi soluţionării acesteia, de situaţia instanţelor implicate în procedura transferului la acea dată, de existenţa altor cereri formulate de alţi magistraţi în aceeaşi sesiune de transfer şi de motivele personale şi profesionale ale fiecărui solicitant de transfer în aceeaşi sesiune de transfer.

Se respectă, aşadar, în toate cazurile, justul echilibru între interesul individual al solicitanţilor şi interesul general al instanţelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a reclamantei nu reflectă o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi nici al proporţionalităţii între interesul public şi interesul privat.

În contextul arătat, Hotărârea nr. 352 din 24 februarie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale şi nu poate fi apreciată ca fiind discreţionară.

Consiliul Superior al Magistraturii, în calitatea sa constituţională de garant al independenţei justiţiei, are prerogativa de a soluţiona cererile de transfer ale judecătorilor şi procurorilor, cu respectarea criteriilor prevăzute în Regulament, iar în cauză, după cum s-a arătat, motivele invocate de intimat în respingerea cererii de transfer au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reţine existenţa unor elemente de exces de putere, care să conducă la afectarea legalităţii hotărârii ce formează obiectul prezentei contestaţii.

Soluţiile pronunţate de Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer nu denotă o practică neunitară, deoarece fiecare solicitare este analizată în funcţie de circumstanţele concrete ale respectivei cauze, neputându-se vorbi de persoane aflate în situaţii identice.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 352 din 24 februarie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 352 din 24 februarie 2022, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2022.