Unfair competition: proof of causal link between use of trade secrets and client diversion under Law No. 11/1991

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 30.12.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, desfiinţarea parţială a Deciziei nr. 59/13.10.2020 emise de pârât, în sensul anularii dispoziţiilor privind sancţionarea sa în baza art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 11/1991 cu amendă în cuantum de 5.000 RON.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1432 din 15 octombrie 2021 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENŢEI şi a anulat în parte Decizia nr. 59/13.10.2020 emisă de Consiliul Concurenţei, respectiv art. 1, în ceea ce priveşte constatarea încălcării de către reclamant a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991 şi art. 4 privind sancţionarea reclamantului cu amendă în cuantum de 5.000 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs Consiliul Concurenţei, considerând că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin interpretarea eronata de către instanţă a normelor incidente, după cum urmează:

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 11/1991, constituie o faptă de concurenţă neloială "deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecţiei acestora şi a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi".

Autoritatea de concurenţă, în cadrul Deciziei de sancţionare a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor necesare pentru a se reţine în sarcina reclamantului A. fapta contravenţională de concurenţă neloială de deturnare a clientelei.

În primul rând, în ceea ce priveşte condiţia privind existenţa unei acţiuni de deturnare a clientelei, astfel cum se menţionează în cuprinsul Deciziei de sancţionare (paragraful 15) situaţia privind ponderea vânzărilor de produse de pe piaţa de rulmenţi şi game similare realizate atât de către B., cât şi de către C. a fost analizată în cadrul cercetării aprofundate, fiind detaliate vânzările pe fiecare dintre clienţii posibil deturnaţi în perioada ianuarie 2014 - ianuarie 20194.

Din analiza întreprinsă a rezultat că per ansamblu, în perioada ianuarie 2014 - ianuarie 2019, ponderea vânzărilor întreprinderii B. către clienţii posibil deturnaţi a fost de 73,39%, iar ponderea vânzărilor întreprinderii C. către aceeaşi clienţi a fost de 26,60%.

Prin urmare, transferul clienţilor B. către C., astfel cum s-a demonstrat mai sus, a condus la afectarea activităţii economice a întreprinderii reclamante, constituind o faptă de concurenţă neloială în sensul prevederilor art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 11/1991.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte analiza condiţiei de realizare a acţiunii de către o persoană fizică ce are calitatea de fost sau actual salariat/reprezentant al acesteia, astfel cum se precizează în mod expres şi în cadrul Sentinţei atacate, autoritatea de concurenţă a făcut dovada incontestabilă că în perioada de referinţă, intimatul reclamant a fost salariat al B. şi a devenit, ulterior, salariat ai C.. Aşadar, conform Contractului individual de muncă existent la dosarul administrativ al Deciziei de sancţionare, dl. A. a fost angajat al întreprinderii B. timp de 8 ani (15.01.2010 -05.07.2018), ocupând funcţia de agent vânzări, iar în prezent este salariat al întreprinderii C..

Cu privire la cea de-a treia condiţie necesar a fi îndeplinită pentru săvârşirea faptei de deturnare a clientelei unei întreprinderi, respectiv aceea ca fapta de deturnare sa fi fost realizată prin folosirea de secrete comerciale pentru care deţinătorul legitim să fi luat măsuri rezonabile de protecţie a acelor informaţii, precizăm următoarele:

Potrivit definiţiei prevăzute la art. 11 lit. d) din Legea nr. 11/1991, constituie secret comercial orice informaţie care, total sau parţial, nu este în general cunoscută sau nu este uşor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obişnuit cu acest gen de informaţie şi care dobândeşte o valoare comercială prin faptul că este secretă, pentru care deţinătorul legitim a luat măsuri rezonabile, ţinând seama de circumstanţe, pentru a fi menţinută în regim de secret. Este vorba de acele informaţii, date şi/sau documente care fie separat, fie împreună, sunt strategice din punct de vedere concurenţial pentru acţiunea unei întreprinderi pe piaţă, respectiv influenţează decisiv alegerea consumatorului pe piaţă.

Preţul/tariful împreună cu datele şi informaţiile relaţionate acestuia (de exemplu, structura tarifelor/preţurilor, respectiv structura costurilor produselor/serviciilor, discount-urile, politica de preţuri etc.) sau cu alte date şi informaţii privind produsul/serviciul în cauză sunt informaţii strategice din punct de vedere concurenţial pentru acţiunea unei întreprinderi pe piaţă şi conferă un avantaj concurenţial deţinătorului.

După cum reiese din paragraful 17 al Deciziei de sancţionare, întreprinderea B. a precizat faptul că informaţiile identificate ca fiind secret comercial (politica de preţuri, termene de plată etc) sunt informaţii la care concurenţa nu are acces deoarece fiecare firmă îşi construieşte propria politică de dezvoltare (mărirea segmentului de piaţă cu atragerea mai multor clienţi, prin îmbinarea preţului ofertat cu termenul de plată) şi îşi calculează marja de profit pe care şi-o propune în vederea investiţiilor (ex. mărirea şi diversificarea stocului).

Prin urmare, în condiţiile în care, pe piaţa de comercializare a rulmenţilor şi game similare, preţul practicat de furnizorii/distribuitorii de rulmenţi precum şi discount-urile aplicate reprezintă un criteriu de selecţie important pentru client, alături de termenul de livrare/plată, calitatea serviciilor auxiliare/de consultanţă în alegerea tipurilor de piese ce urmează a fi comandate, informaţiile cu privire la preţuri, împreună cu datele şi informaţiile relaţionate acestuia, pot fi considerate greu accesibile persoanelor ce desfăşoară activitate în acest domeniu.

În acest context, informaţiile întreprinderii B. privind politica de preţ (preţurile pentru produse), împreună cu datele şi informaţiile relaţionate acestuia, au fost apreciate a constitui secret comercial la care au acces persoane din interiorul întreprinderii, respectiv salariaţii B..

Din analiza facturilor de vânzare ale celor două întreprinderi, B. şi C., către clienţii posibil deturnaţi, s-a constatat existenţa unui număr mare de livrări realizate de cele două întreprinderi către acelaşi client, în aceeaşi zi calendaristică. Acest fapt sugerează o cunoaştere a informaţiilor privind livrările realizate de B. de către concurentul său C..

Referitor la măsurile care au fost luate de către B. pentru menţinerea în regim de secret a informaţiilor considerate secret comercial, conform informaţiilor ce au stat Ia baza emiterii Deciziei de sancţionare, B. a precizat faptul că au fost luate măsuri pentru protecţia acestora, respectiv crearea unui "mail de serviciu" pe care circulau informaţii ce ţineau de politica de preţuri, de termenele de livrare, termenele de plată, discount-uri etc.

Aceste măsuri, sunt măsuri destinate păstrării confidenţialităţii informaţiilor din cadrul companiei, la modul general, aplicabile tuturor angajaţilor, şi pot fi considerate măsuri care, în mod rezonabil, sunt specifice păstrării în regim secret a unor informaţii din sfera secretului comercial.

În ceea ce priveşte condiţia potrivit căreia dezvăluirea informaţiilor apreciate ca fiind "secret comercial" să aibă aptitudinea de a dăuna intereselor acelei întreprinderi, aşa cum reiese din cadrul paragrafului 18 al Deciziei de sancţionare, informaţiile B. sunt informaţii care, în totalitate sau în conexarea exactă a elementelor acestora, nu sunt în general cunoscute sau nu sunt uşor accesibile persoanelor din mediul care se ocupă în mod obişnuit cu acest gen de informaţie şi care dobândesc o valoare comercială prin faptul că sunt secrete iar deţinătorul a luat măsuri rezonabile.

În acest domeniu specific, întreprinderile interesate în achiziţionarea de rulmenţi şi game similare, prin angajaţii lor, se interesează de potenţiali furnizori, contactarea facându-se prin email, fax sau direct - telefonic - cu persoana care răspunde de livrarea produselor. Contactarea este absolut necesară pentru a se afla date concrete despre preţ, discount-uri, modalitatea de plată, termene de livrare etc. După obţinerea acestor date, întreprinderile interesate în achiziţionarea de produse tip rulmenţi şi game similare se orientează în funcţie de necesităţile de Ia momentul respectiv, luând în calcul termenul de livrare cel mai scurt sau preţul cel mai mic, acestea fiind criteriile primordiale. Ofertele pot fi făcute şi din partea întreprinderilor care livrează rulmenţi, fiecare dintre ele oferind un preţ, iar întreprinderea care doreşte să achiziţioneze un anumit tip de produse din categoria rulmenţilor sau gamelor similare hotărăşte singură cu cine va începe colaborarea.

Cunoaşterea şi dezvăluirea unor informaţii ale unei întreprinderi concurente privind portofoliul de clienţi (datele de identificare ale acestora), politicile de preţuri (preţurile pentru produse), discount-urile atât cele obţinute de la furnizori, cât şi cele acordate clienţilor, în funcţie de rulaj, termen de plată etc pot dăuna intereselor acelei întreprinderi concurente. Din analiza informaţiilor cu privire la preţuri, condiţii comerciale oferite clienţilor, termene de plată şi de livrare, furnizate de către clienţii comuni ai B. şi C. a rezultat faptul că fiecare client în parte are anumite criterii în vedere în alegerea unuia sau a altuia dintre cei doi furnizori.

Ca atare, totalitatea informaţiilor identificate de către B. întrunesc elementele caracteristice ale secretului comercial, aşa cum acesta este definit la art. 11 lit. d) din Legea nr. 11/1991.

Prin urmare, analiza datelor şi informaţiilor conform celor precizate în cadrul Deciziei de sancţionare evidenţiază îndeplinirea condiţiilor cumulative referitoare la deturnarea clientelei şi utilizarea informaţiilor secret comercial, necesare pentru constatarea săvârşirii de către dl. A. a practicii de concurenţă neloială interzise de art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 11/1991.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant A., Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia Consiliului Concurenţei nr. 59/13.10.2020, a fost sancţionat reclamantul A. cu amendă în cuantum de 5.000 RON, potrivit art. 4 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, constatându-se încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) lit. b) din lege de către întreprinderea C. şi de persoanele fizice D. şi A., foşti salariaţi ai B., prin săvârşirea, în intervalul ianuarie 2014 – ianuarie 2019, a faptei de concurenţă neloială constând în deturnarea clientelei B. către C..

S-a arătat în acest sens că, la sesizarea S.C. B. S.R.L., Consiliul Concurenţei a declanşat o cercetare aprofundată pe piaţa comercializării de rulmenţi şi game similare, pe care activează cele două întreprinderi concurente, B. şi C., piaţa geografică vizată fiind una regională, reprezentată de judeţele Argeş, Vâlcea, Dâmboviţa şi municipiul Bucureşti. Perioada analizată a fost ianuarie 2014 – ianuarie 2019, în contextul în care numitul D. este administrator al C. din data de 07.11.2013, la data de 28.02.2018 acesta şi-a dat demisia de la B., reclamantul A. a fost angajat al B. până în iunie 2018, iar în ianuarie 2019 acesta din urmă s-a angajat la C..

Coroborând datele analizate, Consiliul Concurenţei a arătat că în perioada ianuarie 2014 – ianuarie 2019 ponderea vânzărilor B. către clienţii posibil deturnaţi a fost de 73,39%, iar ponderea vânzărilor C. către aceiaşi clienţi a fost de 26,60%, concluzionându-se astfel că transferul clienţilor B. către C., a condus la afectarea activităţii economice a B., constituind o faptă de concurenţă neloială în sensul legii.

S-a reţinut că reclamantul a fost salariat al B. circa 8 ani, în perioada 15.01.2010 – 05.07.2018, ocupând funcţia de agent de vânzări, iar la data cercetării este salariat al C..

Concluzionând, Consiliul a reţinut că informaţiile privind portofoliul de clienţi ai B. (datele de identificare ale acestora), politicile de preţuri, discount-urile, termenele de plată etc. pot fi considerate, în general, informaţii secrete.

În concluzie, datele rezultate în urma investigaţiei derulate de Consiliul Concurenţei, arată faptul că, în perioada de referinţă, o parte dintre clienţii B. au achiziţionat rulmenţi şi game similare şi de la C., respectiv că s-a produs o deplasare a clientelei între cele două societăţi, mai exact de la B. către C., s-a probat, de asemenea, în mod incontestabil, că în perioada de referinţă reclamantul a fost salariat al B. şi a devenit salariat al C., că reclamantul, în calitatea sa de salariat al B., a avut acces la informaţii ale acestei societăţi ce îndeplinesc condiţiile spre a fi catalogate drept secrete comerciale, precum politica de preţ, discount-uri, condiţii comerciale, portofoliul de clienţi, comenzi recepţionate etc., şi cu privire la care B. a luat măsuri rezonabile de protecţie, precum crearea unor mail-uri de serviciu şi inserarea în contractul de muncă a obligaţiei de a păstra secretul de serviciu, respectiv că dezvăluirea unor atare informaţii are aptitudinea de a dăuna intereselor B..

Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. alin. (2) lit. b) din Legea nr. 11/1991, constituie o practică de concurenţă neloială, interzisă de lege, "deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecţiei acestora şi a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi".

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că recurentul din prezenta cauza nu a probat legătura de cauzalitate dintre presupusa folosire de informaţii având caracter de secret comercial si presupusa deturnare a clienţilor de către reclamant şi cealaltă persoana cercetată de către recurent.

Mai mult decât atât nu a indicat şi nici dovedit un act concret de folosire de către reclamant a unor informaţii presupus a avea caracter de secret comercial aparţinând S.C. B. S.R.L. care sa fi avut consecinţa directa deturnarea unui client in beneficiul S.C. C. S.R.L..

De altfel recurentul în decizia contestată s-a limitat la a enunţa faptul că reclamantul ar fi avut acces la informaţii cu presupus caracter de secret comercial care ar fi fost protejate de către B. S.R.L. cu mijloace potrivite.

Un alt aspect esenţial reţinut în mod corect de către instanţa de fond îl reprezintă faptul ca recurentul Consiliul Concurenţei nu a reuşit, să probeze că reclamantul ar fi folosit informaţiile cu presupus caracter de secret comercial pentru a deturna clientela S.C. B. S.R.L. către S.C. C. S.R.L. pentru a achiziţiona de la aceasta din urma rulmenţi sau produse din gama acestora.

Din întreg probatoriul administrat în cauza nu a reieşit, legătura de cauzalitate dintre folosirea de către reclamant a unor secrete comerciale si deturnarea clientelei S.C. B. S.R.L..

În mod corect instanţa de fond a reţinut ca nu există elemente care să susţină ipoteza ca reorientarea unora dintre clienţii B. S.R.L. către S.C. C. S.R.L. ar fi avut loc ca urmare a unor presupuse acţiuni de deturnare ale reclamantului prin folosirea de secrete comerciale.

De altfel din motivele de recurs formulate de către recurentul Consiliul Concurentei se poate observa o simpla reiterare a argumentaţiei din conţinutul Deciziei nr. 59/13.10.2020 fără a aduce argumente care sa contrazică în mod efectiv aspectele reţinute de către instanţa de fond în sentinţa pronunţată.

În concluzie, Consiliul Concurenţei se concentrează pe a demonstra că informaţiile avute în vedere sunt secrete comerciale în sensul legii, că reclamantul a avut acces la ele şi că s-au luat măsuri rezonabile de protecţie a lor, dar omite să demonstreze ceea ce era esenţial, respectiv că reclamantul a folosit efectiv respectivele secrete comerciale şi că în acest mod a fost deturnată clientela B., mai precis că deplasarea clienţilor de la B. către C. în ce priveşte achiziţionarea de rulmenţi şi game similare este consecinţa utilizării de către reclamant a unor secrete comerciale.

În cauza de faţă, contrar celor susţinute de către recurent şi raportat la cele reţinute prin Decizia contestată, nu s-a dovedit de către recurentul-pârât ceea ce era esenţial, respectiv nu s-a demonstrat, în concret, folosirea de către reclamant a unor secrete comerciale şi eventuala legătură de cauzalitate dintre aceasta şi deturnarea clientelei.

În concluzie nu există elemente care să susţină concluzia că reorientarea unora dintre clienţii B. către C. pentru a achiziţiona de la aceasta rulmenţi şi game similare în perioada de referinţă este consecinţa faptului că reclamantul a folosit secrete comerciale.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Concurenţei împotriva sentinţei nr. 1432 din 15 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2022.