Local vice-mayor's incompatibility with employment contract: automatic nature of state of incompatibility and inapplicability of reporting deadline defenses under Law 161/2003

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/03.03.2021 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, cu privire la care aduce critici de netemeinicie şi nelegalitate.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 179 din 13 octombrie 2021, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/03.03.2021.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, solicitând în principal admiterea recursului formulat, casarea Sentinţei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, cu consecinţa admiterii contestaţiei ca fiind fondată şi anularea Raportului de evaluare nr. x/03.03.2021 întocmit de ANI, ca fiind netemeinic şi nelegal, iar în subsidiar, admiterea contestaţiei ca fiind fondată şi anularea Raportului de evaluare nr. x/03.03.2021 întocmit de ANI, ca fiind netemeinic si nelegal.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că starea de fapt s-a creat în mod neintenţionat, că fapta constituie abatere disciplinară comisă fără voinţă.

Prima instanţă a făcut o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor de drept material. Hotărârea recurată se dovedeşte a fi nelegală, întrucât Raportul de evaluare este lovit de nulitate absolută, urmare a faptului că sesizarea a fost făcută cu rea-credinţă de către Consiliul local Şibot fiind înaintată Inspecţiei de Integritate din cadrul ANI înainte de a se împlini termenul de depunere a declaraţiei de interese şi expirarea termenul de 10 zile lucrătoare prevăzut de articolul 6 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 176/2010. În concret, astfel cum rezultă din Raportul de evaluare, la data de 28.102019, în lucrarea nr. x/28.102019.

În contextul prezentat, cu trimitere la prevederile articolul 7 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, Agenţia nu putea să declanşeze procedurile de evaluare până la expirarea termenelor susmenţionate, sens în care raportul de evaluare este lovit de nulitate.

Hotărârea recurată se dovedeşte a fi nelegală având în vedere şi faptul că, nerespectarea termenului de 30 de zile de la data la alegerii de depunere a declaraţiilor de avere si declaraţiile de interese constituie contravenţie ce se sancţionează cu amendă de la 50 RON la 2.000 RON, (art. 29, alin. (1) Legea nr. 176/2010), nefiind incidente dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, astfel cum s-a reţinut în motivarea sentinţei recurate. Acest aspect rezultă, inclusiv, prin prisma analizării prevederilor art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

În sensul tezei din urmă a articolului indicat, Inspecţia de Integritate din cadrul ANI, prin adresa nr. x/11.06.2021, adevereşte faptul că, "....nu au fost identificate elemente de încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese prevăzute de Legea nr. 161/2003 ".

Drept urmare, sancţiunile ce se pot efectiv dispune sunt cele prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea 393/2004, respectiv diminuarea indemnizaţiei cu 5-10% pe timp de 1-3 luni sau eliberarea din funcţie, - ori, în cazul dat contestatorul nu mai detine funcţia de viceprimar.

În atare privinţă, de menţionat şi faptul că, premergător înaintării sesizării către Agenţie, cu trimitere la prevederile articolul 6 alin. (1) (li.t c, g şi h) din Legea nr. 176/2010, persoana responsabilă din cadrul instituţiei locale cu implementarea prevederilor referitoare la declaraţiile de avere si declaraţiile de interese, avea obligaţia să ofere consultanţă pentru completarea corectă a rubricilor din declaraţie şi pentru depunerea în termen a acesteia, să ofere informaţii şi indicaţii cu privire la conţinutul şi aplicarea prevederilor legale privind declararea şi evaluarea averii, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor, iar după expirarea termenului de depunere, să informeze de Îndată persoana ce se află într-o atare situaţie, solicitându-i un punct de vedere în termen de 10 zile lucrătoare, (procedură prealabilă neefectuată).

Hotărârea recurată este nelegală şi sub aspectul faptului că, nu a avut în vedere că drepturile băneşti pe care le-a încasat contestatorul/recurent ca urmare a activităţii sale la SC "B." S.R.L., sunt infime, cu mult sub limita prevăzută de art. 18 din lege, nefiind diferenţe semnificative între modificările intervenite în averea sape durata exercitării funcţiei de viceprimar şi veniturile realizate în perioada supusă evaluării. Susţinerile pârâtei/intimate, reţinute de către instanţa de fond, le apreciază ca fiind irelevante, contrare dispoziţiilor legale în materie, motivat de durata redusă a acestei stări, de sume nesemnificative primite drept remuneraţie pentru calitatea de angajat, (cu mult sub limita prevăzută de art. 18 din lege), de faptul că starea de incompatibilitate a încetat anterior sesizării, altfel spus, incompatibilitatea nu a fost efectivă.

De altfel urmare a reorientării jurisprudenţei secţiei de contencios administrativ şi fiscal prin soluţia de principiu adoptată în şedinţa din 22 mai 2017, în legătură cu modalitatea diferită de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, ţinând cont şi de modificarea Legii nr. 161/2003 prin Legea nr. 87/2017, instanţa supremă a hotărât că la stabilirea stării de incompatibilitate între funcţia publică şi calitatea de administrator la o societate comercială, (în cazul dat, angajat) se are în vedere exercitarea efectivă a atribuţiilor şi nu simpla deţinere concomitentă a celor două calităţi.

În atare sens, arată faptul că, după data validării mandatului de viceprimar, contestatorul nu a desfăşurat efectiv activităţi specifice meseriei de mecanic auto în cadrul SC "B." S.R.L..

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare nr. x/03.03.2021 emis de Agenţia Naţională de Integritate s-a reţinut încălcarea de către reclamantul A. a dispoziţiilor legale privind regimul incompatibilităţilor, reglementat de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, întrucât, în perioada 26.09.2019 – 11.02.2020, a deţinut simultan atât funcţia de viceprimar al comunei Şibot, jud. Alba şi a exercitat şi funcţia contractuală de mecanic auto în cadrul S.C. B. S.R.L.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. c) Legea nr. 161/2003 prevede "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi:

c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia."

Pentru ca starea de incompatibilitate să fi încetat sau să nu fi existat, era obligatoriu, conform art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ca recurentul să renunţe la funcţia contractuală de mecanic auto în cadrul S.C. B. S.R.L. în cel mult 15 zile de la numirea sa în funcţia de viceprimar, cerinţă legală ce nu a fost respectată de recurent şi care a atras starea de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea antemenţionată.

Astfel, potrivit art. 91 - (1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcţie incompatibilă cu cea de ales local.

(11) Starea de incompatibilitate durează până la data încetării de drept a mandatului în care alesul local a exercitat o funcţie sau o calitate incompatibilă cu aceasta sau până la data la care a încetat funcţia sau calitatea care a determinat starea de incompatibilitate.

(2) În cazul prevăzut la art. 89, incompatibilitatea cu calitatea de ales local intervine la data la care alesul local, soţul sau ruda de gradul I a acestuia devin acţionari.

(3) Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi."

Or, din documentele depuse la dosarul cauzei, reiese că reclamantul a încălcat dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, referitoare la regimul juridic al incompatibilităţilor, ca urmare a faptului că în perioada 26.09.2019 - 11.02.2020, simultan cu exercitarea funcţiei de viceprimar al comunei Şibot, judeţul Alba, a exercitat şi funcţia contractuală de mecanic auto în cadrul S.C. B. S.R.L., fiind obţinute venituri impozabile în valoare de 1.640 RON.

Nerespectarea de către alesul local aflat în stare de incompatibilitate a obligaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 este sancţionată cu încetarea de drept a mandatului de ales local, conform dispoziţiilor art. 91 alin (4) din acelaşi act normativ.

Contrar criticilor recurentului, nu poate fi vorba de aplicarea sancţiunii nulităţii absolute a raportului de evaluare ca urmare a relei-credinţe a Consiliului Local, instituţia care a făcut sesizarea şi nici pentru că aceasta a fost făcută înainte de expirarea celor 10 zile prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 176/2010, forma în vigoare la data evaluării, întrucât legea antementionată nu instituie o astfel de sancţiune şi nici măcar nu temporizează sesizarea încălcării regimului juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor în funcţie de vreun astfel de termen.

Aşa cum este reglementat şi de dispoziţiile art. 91 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 161/2003, după expirarea termenului de 15 zile de la numirea în funcţie, dacă sunt exercitate în continuare cele 2 funcţii, intervine starea de incompatibilitate, indiferent de solicitarea punctului de vedere în cele 10 zile de la depunerea declaraţiei de avere şi de interese de persoana responsabilă, precum susţine în mod greşit recurentul în cererea sa.

În plus, nu sunt incidente prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 176/201 invocat de către recurent, deoarece acesta se referă la declaraţia rectificată, aspect despre care nu poate fi vorba în speţa de faţă, întrucât recurentul nu a depus nici măcar declaraţiile de avere şi de interese iniţiale obligatorii, pe durata mandatului său de ales local 2016-2020, precum a fost reţinut şi în raportul de evaluare la punctul IV.

Astfel, teza finală a alin. (3) a art. 7 prevede că nu pot fi declanşate procedurile de evaluare până la expirarea termenului de depunere a declaraţiei rectificate numai în măsura în care sunt depuse în termenul legal, condiţie ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Evaluarea a fost declanşată la data de 10.03.2020, nu la data de 28.10.2019, precum în mod eronat susţine recurentul. Astfel, chiar dacă am considera ipotetic că dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 sunt aplicabile în prezenta cauză, procedura evaluării ar fi în continuare întocmită cu respectarea legii, întrucât a început la câteva luni distanţă de la data la care ar expira termenul de depunere a declaraţiei de avere şi/sau a declaraţiei de interese rectificate aferente numirii în funcţia de viceprimar.

"Art. 7

(1) Dacă, în termen de 10 zile de la primirea declaraţiei de avere şi a declaraţiei de interese, persoanele responsabile potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) sesizează deficienţe în completarea acestora, vor recomanda, în scris, pe bază de semnătură sau scrisoare recomandată, persoanei în cauză rectificarea declaraţiei de avere şi/sau a declaraţiei de interese, in termen de cel mult 30 de zile de la transmiterea recomandării. Rectificarea declaraţiei poate fi iniţiată şi de către persoanele prevăzute la art. 1, în termen de 40 de zile de la depunerea iniţială. Declaraţia de avere şi/sau declaraţia de interese rectificată pot/poate fi însoţite/însoţită de documente justificative. (...)

(3) Până la expirarea termenului de depunere a declaraţiei de avere şi/sau a declaraţiei de interese rectificate, Agenţia nu poate declanşa procedurile prevăzute de prezenta lege, în condiţiile în care sunt depuse în termenul legal."

Prin urmare, raportul de evaluare nu este lovit de nulitate absolută, ci este legal întocmit, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 176/2010.

De asemenea, hotărârea instanţei de fond este pronunţată cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, reţinându-se prin intermediul acesteia că recurentul a încălcat regimul incompatibilităţilor prevăzut de disp. art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Dispoziţiile Legii nr. 393/2004 la care face referire recurentul se aplică conflictelor de interese, ori în prezenta cauză, precum în mod judicios a reţinut şi instanţa de fond, raportul de evaluare contestat priveşte exclusiv starea de incompatibilitate.

Dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 176/2010, forma anterioară modificării din data de 15.12.20211, nu se referă la atenţionarea cu privire la o posibilă stare de incompatibilitate, această obligaţie revenindu-i recurentului, anume cea de a cunoaşte cazurile concrete de incompatibilitate pe care se impune a le respecta.

Totodată, nu prezintă nicio relevanţă pentru existenţa stării de incompatibilitate aspecte precum vinovăţia persoanei evaluate, prejudiciile produse ori cuantumul modificărilor aduse averii, deoarece pentru existenţa stării de incompatibilitate este suficientă simpla exercitare a două funcţii care se exclud reciproc, în speţă acestea fiind reprezentate de funcţia de viceprimar şi cea de angajat în baza unui contract individual de muncă.

Din dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că nu are importanţă durata contractului de muncă, fiind suficientă exercitarea unei funcţii contractuale, prin urmare nu ar trebui analizată nicidecum intenţia persoanei să încalce regimul juridic al incompatibilităţilor şi, cu atât mai mult, nu are vreo influenţă cuantumul venitului obţinut, întrucât în raportul de evaluare nu este vorba de identificarea unei diferenţe semnificative în averea sa.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 179 din 13 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2022.