Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4360/2022 AI generated

Cassation appeal against final tax administrative ruling declared inadmissible under principle of legality of appeals

Case Number Decizia nr. 4360/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court dismissed the appellant’s appeal in cassation as inadmissible, thereby leaving in force the Court of Appeal’s final decision which had previously dismissed the claimant’s challenge and upheld the administrative act. The case involved a civil action for the annulment of an administrative decision issued by a regional public finance authority, where the claimant attempted to file an appeal in cassation against a final judgment rendered by the Court of Appeal in a prior extraordinary appeal cycle. Relying on the principle of legality of appeals under Article 457 of the Code of Civil Procedure, Articles 125 and 128 of the Constitution, and Article 20 of Law no. 554/2004, the Court held that judgments rendered in the extraordinary appeal procedure are final and not susceptible to further cassation appeals, rendering the present legal recourse procedurally impermissible and therefore inadmissible.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Cassation appeal against final tax administrative ruling declared inadmissible under principle of legality of appeals: Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, excepţie invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarile formulată în cauză, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată, urmând să constate inadmisibilitatea recursului pârâtului, în considerarea argumentelor ce succed.

Keywords

AI generated
action for annulment principle of legality challenge of administrative decisions interpretation of a judgment tax authority tax procedure

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

1.1. Prin sentinţa nr. 211/CA din 08.07.2020 Tribunalul Satu Mare a respins exceptia inadmisibilităţii invocată de pârâtă, a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, având ca obiect anulare act administrativ.

1.2. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, reclamantul A..

2. Hotărârea pronunţată în recurs

Prin decizia definitivă nr. 747/CA/2020-R din data de 4 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, împotriva sentinţei nr. 211/CA din 08.07.2020 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menţinut-o în tot.

3. Recursul exercitat împotriva deciziei pronunţate în recurs

Împotriva deciziei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A..

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, excepţie invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarile formulată în cauză, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată, urmând să constate inadmisibilitatea recursului pârâtului, în considerarea argumentelor ce succed.

Obiectul cererii de recurs de faţă îl reprezintă decizia nr. 747/CA/2020-R din data de 4 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia menţionată, instanţa învestită cu soluţionarea recursului, a respins cererea apreciind că recursul este nefondat, această hotărâre fiind pronunţată în cel de-al doilea ciclu procesual, aşadar având un caracter definitiv.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În conformitate cu art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Astfel, C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, în cuprinsul art. 457 alin. (1) prevăzându-se că: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege enunţate rezultă, aşa cum s-a arătat în precedent, că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care legea specială aplicabilă sau C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, reclamantul A. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunţate în calea extraordinară de atac a recursului, fără a-şi întemeia în drept acest demers judiciar pe o lege specială care să justifice o astfel de posibilitate.

În acest context procedural, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 747/CA/2020-R din data de 4 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Oradea – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal este definitivă, iar recursul promovat de reclamant împotriva acesteia este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Totodată, se reţine că prin jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că "(…..) sunt supuse recursului acele hotărâri judecătoreşti expres prevăzute de lege, iar o hotărâre judecătorească poate fi atacată numai cu acele căi de atac care sunt prevăzute de lege. Mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituţie prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condiţiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părţile interesate şi Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege" (Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 913 din 16 decembrie 2014, parag. 24).

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că decizia nr. 747/CA/2020-R din data de 4 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ce formează obiectul prezentului demers judiciar, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind incident principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., în aplicarea căruia va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

În virtutea argumentelor expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul art. 508 alin. (4) coroborat cu art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 747/CA/2020-R din data de 4 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2022.