Pension-indexation claim fails as annulled appeal omits statutory cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 14.10.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -IX - a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României a solicitat aplicarea Legii nr. 127, art. 67 referitor la majorarea punctului de pensie, aceasta fiind aprobată de preşedintele României, în sensul că a solicitat acordarea punctului de pensie cu valoarea de 1775 RON începând cu data de 01.09.2020 şi recalcularea şi plătirea drepturilor băneşti ce i se cuvin de la data de 01.09.2020 până la zi.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 465/2021 din data de 2 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii ca neîntemeiată, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 465/2021 din data de 2 aprilie 2021a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a susţinut că formulează recurs deoarece Legea nr. 127 din 2019 referitoare la mărirea punctului de pensie de la 1245 RON la 1775 RON nu este respectată.

În drept, recurentul-reclamant nu a indicat niciun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în susţinerea cererii sale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-intervenient Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat să respingă recursul ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs invocată de intimatul-intervenient Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

În critica sentinţei recurate, recurentul-reclamant exprimă o serie de opinii care nu au nicio legătură cu critica sentinţei recurate, astfel că instanţa de control judiciar nu-şi poate exercita controlul în lipsa identificării unor critici argumentate faţă de sentinţa recurată.

Fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant A. s-a limitat, în cuprinsul cererii de recurs la prezentarea opinei sale conform căreia sentinţa recurată nu respectă Legea nr. 127/2019 prin care s-a stabilit mărirea punctului de pensie.

Această conduită procesuală urmăreşte o rejudecare a cauzei din partea instanţei de recurs fără un temei legal şi în condiţiile în care instanţa de fond şi-a exprimat raţionamentul juridic faţă de situaţia dedusă judecăţii prin raportare la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate pentru promovarea unei astfel de cereri de chemare în judecată

În cauză, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenţia recurentului de a se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluţia instanţei de fond o nemulţumeşte, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare şi care să poată determina instanţa de recurs să efectueze controlul pe care legea i-l conferă faţă de sentinţa recurată.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 465/2021 din data de 2 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2022.